Ovidiu Nahoi scrie în Newsweek România că schimbarea fundamentală de ton și abordare în politica Bucureștiului față de Chișinău ar avea ca explicație schimbarea de guvern de la București, care a dat un nou aplomb și președintelui Klaus Iohannis. Firește, nu e doar asta: „este și urmarea unei tot mai vădite orientări pro-moscovite a noului executiv moldovean (…), controlat de socialiști și susținut din parlament de către democrați”. Comentatorul reamintește că Republica Moldova este dependentă „de finanțarea externă, din partea partenerilor de dezvoltare – potrivit expresiei folosite la Chișinău”. Nu s-a schimbat nimic odată cu instalarea unui guvern al lui Igor Dodon, cu orientare fățișă pro-Rusia. Numai că în toamnă Dodon anunța cu surle și trâmbițe un împrumut de 500 de milioane de dolari de la ruși, care în decembrie deveniseră 300 și care nu au ajuns în țară nici acum. Ovidiu Nahoi înșiră tot ce a făcut România pentru Republica Moldova în ultimii ani și îl citează pe ambasadorul român la Chișinău cu declarația sa „plină de năduf”: „americanii fac drumuri, românii grădinițe, iar oamenii votează cu rușii”, a spus Daniel Ioniță.
Your browser doesn’t support HTML5
Revista presei de la București
Un comentariu publicat în secțiunea de bloguri de la Adevărul dezumflă balonul tensionat al reacțiilor și interpretărilor după ce miercuri președintele ucrainean și-a îndemnat compatrioții să rămână uniți, argumentând cu ce a pățit Ucraina în 1919: „RPU (de-abia proclamată) a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, majoritatea teritoriului Galiţiei a fost ocupat de trupele poloneze. Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia”. Este un fragment tradus după traducerea în limba engleză a discursului originar. Iulian Chifu, semnatarul acestui comentariu, pune mult efort ca să demonstreze că Volodimir Zelenski nu a atacat România, nu a acuzat-o că i-a răpit Bucovina de Nord, ci a folosit aspecte sensibile pentru concetățenii săi, în scop mobilizator. De fapt, în ucraineană, termenul nu a fost „ocupat”, ci „luat”. Cu o viteză remarcabilă, ambasada Ucrainei la București a corectat, în ton de scuze, interpretările apărute în presă. În plus, Iulian Chifu reamintește că în 1918, când România și-a luat înapoi Bucovina de Nord, Ucraina nici nu exista ca stat. Așadar, a fost un foc de paie, dovadă, scrie Chifu, că doar România a reacționat, deși în discursul lui Zelenski sunt pomenite mai multe țări.
La aniversarea Unirii Principatelor, Adrian Majuru se întreabă pe platforma ziare.com ce va face România de azi înainte. I se pare clar că ceea ce este ea azi trebuie imputat „invaziei de jos în sus a invidioşilor şi a răilor puşi să pedepsească pe cei (..) înzestraţi de natură cu vinovăţia inteligenţei şi vinovăţia culturii”. Deci comunismului, care „a confiscat deopotrivă libertatea şi proprietatea şi aceasta pentru ca înrobirea să fie mai sigură şi să nu aibă cale de întoarcere”. Ca istoric, aduce în discuție rolul clasei boierești în mileniul dinainte de 1918 : patriotismului ei își datorează existența Principatele Românie, măcar în proporție de 50%, restul de 50% fiind contribuția disciplinatei clase țărănești. Apoi, „Statul Român modern a fost construit de Ion C.Brătianu, personalitate de mare putere, care a beneficiat de mulţi colaboratori mici ca valoare şi utili ca disciplină”. Deci, ce au de făcut românii? Să construiască, prin puterea inteligenţei, „masa critică adecvată schimbării de situaţie politică”.