1989: Revoluția pașnică din Ungaria
O stea roșie comunistă este îndepărtată de pe o fabrică din Budapesta în 1989.
Fotografia a fost realizată la 26 octombrie 1989, la trei zile după ce Ungaria și-a proclamat statutul de țară democratică, după 40 de ani de regim comunist susținut de sovietici. Imaginea este una dintre multele care prezintă evenimentele importante ce au transformat Ungaria acum 35 de ani.
Șomeri așteptând oferte de muncă în Budapesta în 1988.
Economia Ungariei, deși relativ liberă în comparație cu alte țări din blocul estic, era în declin la sfârșitul anilor 1980. Conform estimărilor Băncii Mondiale, 17% din populație trăia în sărăcie, iar rata sinuciderilor era cea mai ridicată din Europa.
O demonstrație împotriva distrugerii satelor din Transilvania are loc la Budapesta pe 27 iunie 1988.
În iunie 1988, poliția din Budapesta a permis zecilor de mii de demonstranți să protesteze față de planurile României de a distruge mii de sate din Transilvania, o regiune populată de mulți maghiari. Conducătorul român Nicolae Ceaușescu intenționa să reinstaleze sătenii din Transilvania în centre „agro-industriale” de stat.
O mulțime de oameni adunată în Piața Eroilor din Budapesta pentru a protesta față de „programul de sistematizare rurală” al României.
Revoltele din Transilvania au trezit spiritul de rezistență demult adormit în Ungaria. Un protestatar și-a amintit mai târziu: „Bineînțeles că am mers pentru că ne pasă de maghiarii din Transilvania, dar în principal am mers pentru că îi uram pe comuniști”.
Miklos Nemeth (centru dreapta, cu fața spre cameră), imediat după ce a fost numit prim-ministru al Ungariei în noiembrie 1988.
În martie 1989, Miklos Nemeth, tânărul prim-ministru al țării, i-a mărturisit liderului sovietic Mihail Gorbaciov la Moscova că Ungaria va organiza în curând alegeri libere. Gorbaciov a spus clar că nu este de acord cu această mișcare, dar a promis că „nu vor exista instrucțiuni sau ordine din partea noastră de a o zdrobi”.
Nemeth le-a spus consilierilor săi după ce a părăsit Kremlinul că „avem cel puțin un susținător tăcut... la Moscova”.
Nemeth se întâlnește cu Gorbaciov la Kremlin pe 3 martie 1989.
Noua conducere de la Kremlin permitea statelor satelit ale Uniunii Sovietice să își croiască singure drumul în ceea ce a devenit cunoscut apoi sub numele de „Doctrina Sinatra”, după melodia My Way a lui Frank Sinatra.
Soldații sovietici părăsesc Ungaria în iunie 1989.
Începând din aprilie 1989, mii de militari sovietici din cei 65 000 staționați în Ungaria au început să se întoarcă în URSS, conform unui plan ce urma să reducă drastic numărul soldaților sovietici din Ungaria.
Un muncitor taie gardul dintre Ungaria și Austria.
În mai 1989, autoritățile maghiare au decis că acest gard, cu o lungime de 240 de kilometri, nu mai merita să fie menținut. Bariera costisitoare era echipată cu senzori ce fuseseră instalați pentru a detecta persoanele care fugeau în Occident. Însă, în 1989, gardul devenise din ce în ce mai problematic, căci senzorii de alarmă erau declanșați de animale sălbatice sau... de nimic.
Polițiștii de frontieră maghiari ridică „cortina de fier” de la granița cu Austria în mai 1989.
„Am șters această rubrică din bugetul meu”, și-a amintit Nemeth mai târziu despre decizia de a demonta gardul de la granița Ungariei cu Austria.
O mulțime îndurerată înconjoară sicriul lui Imre Nagy și al unei alte victime a represiunii sovietice contra Revoluției Ungare din 1956.
În iunie 1989, zeci de mii de oameni s-au adunat la reînhumarea cu toate onorurile a lui Imre Nagy, fostul prim-ministru comunist al Ungariei. Nagy s-a alăturat mișcării revoluționare anti-comuniste din Ungaria din 1956.
Mulțimi de oameni, la ceremonia de reînhumare a lui Nagy.
În timpul revoltei din 1956, Nagy a cerut în zadar ajutorul Occidentului, în timp ce forțele sovietice interveneau pentru a zdrobi revoluția. Nagy a fost spânzurat, apoi trupul său a fost aruncat cu fața în jos într-un mormânt nemarcat, la periferia Budapestei.
La reînhumarea lui Nagy, vorbitorii, inclusiv Viktor Orban, în vârstă de 26 de ani, au făcut apel la alegeri libere care să conducă la retragerea tuturor trupelor sovietice din Ungaria.
Refugiați est-germani dorm pe trotuar lângă mașinile lor Trabant în Budapesta.
Odată cu schimbarea spectaculoasă a Ungariei în direcția libertății, în 1989, mii de est-germani care suportau supravegherea constantă a poliției secrete Stasi au început să plece spre est. Ungaria era unul din „statele socialiste frățești” în care est-germanii aveau voie să călătorească.
Est-germani care fug din Ungaria în Austria pe 19 august 1989, în timpul „Picnicului paneuropean”.
Mii de est-germani au început să fugă din Ungaria în Austria, dintre care circa 600 într-o singură zi, în timpul unui protest de tip festival, cunoscut sub numele de Picnicul paneuropean, la granița dintre Austria și Ungaria. Exodul, care a fost în scurt timp permis în mod deschis de Ungaria, a stârnit proteste furibunde din partea Germaniei de Est, care a susținut că cetățenii săi au fost „seduși și plătiți să emigreze... pentru a defăima statul nostru”.
Un bărbat ține în mână un ziar ce anunță că Ungaria a devenit o republică democratică, la 23 octombrie 1989. Titlul declară acea zi drept o „victorie așteptată, dar în niciun caz întârziată”.
Parlamentul Ungariei a aprobat în scurt timp modificarea constituției țării, deschizând astfel calea către alegeri libere. Președintele în exercițiu al țării, Matyas Szuros, a anunțat în fața unei mulțimi de mii de oameni, adunate la parlament: „Declar solemn că, începând de astăzi, 23 octombrie 1989, Ungaria este o republică și se numește Republica Ungară”.