Roger Gladei s-a născut la 15.02.1973 în orașul Drochia. Absolvent al Facultăților de istorie, drept și finanțe. Studii postuniversitare în MBA (Grenoble). Avocat, șef al biroului de avocați „Gladei și Partenerii”. Președinte al Curții Internaționale de Arbitraj al AmCham, profesor la Institutul Național al Justiției.
LUNI
Nu am somn, memoria face o retrospectivă a evenimentului Omul Anului 2020 din ajun. Niciodată nu am avut ocazia să vorbesc cu atâtea oameni deosebiți, adunați în același loc. Adrian Belîi – doctorul de la Terapie Intensivă, omul care a scos în anul trecut din ghearele morții personalități marcante și oameni simpli loviți de molima covid-ului. Aureliu Bătrânac – chirurgul cardiovascular, care a lăsat Germania pentru a face lucruri bune acasă (așa mi-a spus mie, nu la microfon). Igor Șarov – actual rector USM și fostul meu coleg de facultate - autor al primului manual din Chișinău de istorie a românilor, am învățat și eu din el. Am cunoscut oameni care fac mult și vorbesc puțin. Noi, medicii, domnul Roger, nu avem când să stăm la taclale – îmi spune domnul doctor Bătrânac.
O dispoziție de nota 10, soare și lumină, lucrul sporește, se anunță o săptămână frumoasă, chiar dacă cu ploi. Deodată BAM! Voronin - Omul Secolului? - tună și fulgeră unii pe net. Subiectul devine hot, hype, bagi un post de ură - remunerația este imediată, tone de comentarii hăteriste.
Stați, parcă el a adunat cele mai multe voturi pe internet...
De fapt, credeam că bătrânul lup singur va renunța la trofeu după ce a reintrat în politică în mai 2021, doar înțelege că are electorat mai așa, mai proletar, iar proletarilor nu le plac jurnalele de glamour și burjouis. Își face un deserviciu dacă apare la gala Omul Anului, este ”pilula otrăvită” pentru el acest premiu, după ce este back on track.
Seara merg la yoga, în sfârșit s-au reluat lecțiile în sală. O energetică divină, curăță mintea și spiritul, ne-a fost dor de asta. Fețele tuturor din sală radiază, inimile emană bucurie și dragoste, meditația colectivă este o rugăciune către Dumnezeul din noi.
MARȚI
Premierul ungar scoate masca demonstrativ și o aruncă de pe față. Wow, de când am așteptat acest moment. Noutățile de dimineața sunt numai bune: Uniunea Europeană îl va pune la respect pe tiranul deturnător, se deschid localurile și terasele, mă bucur pentru horeca, că nu-s mare șezător prin restaurante, la amiază mănânc la cantină. Eu cel mai tare m-am întristat când s-au închis parcurile, alergările de weekend pe acolo le fac. În aprilie, la a doua stare de urgență, parcurile erau deschise dar trebuia să porți mască. A fost o veselie mare să alerg în mască, bine să pe unde alerg eu lumea nu prea se plimbă, deci pot să-o scot pe de nas.
La birou, o situație inedită, un client potențial elvețian vrea să-l ajutăm să ia în gaj cereale care se află în același depozit în care se află și cerealele gajate altui client, mai vechi. Parcă n-avem conflict de interese, alte cereale, alți proprietari.
Totuși, dincolo de lege este și datoria etică, avem obligații de loialitate față de clienți...
Dă să-l întreb pe cel vechi, n-ai nimic împotrivă? Șeful de proiect, un american easy going, zice că nu vede de ce ar avea, da să mai întrebe și juristul intern. Fus orar, elvețianul devine nerăbdător, într-un sfârșit americanul revine: nu, juristul a zis nu, stai doar cu noi.
În trecut, mă enervam tare când pierdeam un tender sau un client potențial punea o sută de întrebări, după care ne anunța: eii, Moldova e o țară prea riscantă, poate venim la anul. Nu luăm plată pentru prima consultație, avem această regulă din prima zi, poate că nu se leagă chimia, cum să-i cer bani? Un neamț, acum câțiva ani, când i-am spus asta la începutul întâlnirii de la birou, ne-a tot chestionat câteva ore, cred că a aflat tot ce-i trebuia. Stai omule, la voi în țară dacă-i gratis, nu are limită? Hai o oră, da nu jumate de zi. Dar astea-s regulile, dacă nu te conduci de ele, ai pierdut fața, nu mai ești de încredere. Iar încrederea este mai prețioasă ca orice bani, atât în afaceri cât și în viață, în general.
Viața m-a învățat să văd partea bună în toate. Dacă am pierdut, înseamnă că e spre bine. Nu stăm cu mâna întinsă, biroul nostru are nume, este cunoscut din California până în Adelaida. Mai în fiecare zi primesc emailuri de genul, Hi Roger, we need your help.... Cum adică hai Roger, d-apoi Dear Mister Gladei, let me intruduce myself, nu? Nope, nici un fel de guanxi, direct la subiect, vrem răspuns până diseară, proiectul este pe zeci de țări. D-apoi eu aveam bilete la teatru, vreau să merg. Altă dată.
MIERCURI
Prima moldoveancă pe Everest! Olga Tăpordei desface steagul Moldovei pe acoperișul lumii. Respect!
Aș fi vrut să merg și eu în această expediție, când Iulian Bercu anunța că a rămas un loc, îi scriu că mi-ar place. Ap’ hai. Dap’ nu-s gata. Oricine are două picioare poate ajunge la lagărul de bază, țin minte cuvintele lui. Când am fost în Himalaya, acum trei ani, mă uitam ca și câinele la lună la versanții înălbiți, poate ajung și eu acolo cândva. Încă nu.
Azi e un fenomen unic astronomic, superlună sângerie cu eclipsa totala a lunii, se întâmplă foarte rar. Sunt zile periculoase, luna ridică apele în oceane, dar și în fiecare din noi, suntem doar peste 70% apa. Acuma, depinde ce ape ai pe intern, la unii mai cristaline, la alții cam ca-n Bâcul nostru. Ce ai sădit aceea culegi, se referă in primul rând la grădina din interior.
Acasă și la birou, toți calmi și constructivi, limpede și cristalin. În net, iar Omul Anului, iar Voronin, parcă s-a clarificat încă luni? Una renunță și plânge, altul plânge și renunță, al treilea - habar n-am de acest eveniment, dar vreau și ei să întorc premiul. Păi cum, n-ați văzut cu cine sunteți alături în listă, de ce nu v-ați retras atunci, în ianuarie sau în februarie, când pozele domniilor voastre au stat alături mai mult de o lună?
Naționalismul spune că națiunea mea este unică, fascismul - că este supremă, îmi vorbește Yuval Noa Harari în căști la promenada de seară. Finuță diferența, dar pică la momentul potrivit - un nou puci de la berărie, Führerul poate dormi liniștit pe lumea ceea, fasci di combattimento sunt din nou în acțiune.
JOI
Dragi părinți, aveți grijă copii să nu mai întârzie la lecții - ziua începe cu un mesaj de trezire de la doamna dirigintă, în grupul părinților pe whatsapp. Doamnă profesoară, da de ce profa de română pune doi pentru lipsă, nu-i corect – sare o mămică, are grijile ei.
Ce bine că trăim într-o epocă atât de dinamică, tatăl meu când mergea la adunarea părinților, își aranja atent gulerul și cravata, că de, ieși în lume.
Dar eu iată particip la adunare în șorți și maieu...
La Krupskaia, adică Biblioteca Națională, fiind student la istorie, pierdeam un ceas să caut prin fișierele îngălbenite, apoi un ceas să aștept comanda, ca la sfârșit că primesc 2 din 10 cărți comandate, cele mai vechi. Acum copii noștri au class-room, cloud și google search, cine mai are și 7 ani de-acasă, se descurcă ușor.
Am asistat diminețile în această pandemie la atâtea lecții a mezinei, că-mi ajunge pentru tot restul școlii. Totuși copii noștri sunt buni, tare-mi place când aud cum un adolescent cu mustața încă pufoasă, dar timbrul vocii deja gros, îi dă cu Slavici din ecranul laptopului, sau cum discută împreună, fete și băieți, despre iubirea mistică a lui Eliade față de frumoasă Maitreyi.
Chiar și motanul nostru, care la lecțiile de mate și chimie doarme demonstrativ pe pervaz, la română și engleză trage și el cu urechea, poate a fost și el un maharajah indian în una din viețile anterioare, doar ei au nouă.
VINERI
E ultima zi de școală! Dintotdeauna mi-a plăcut această zi, marchează începutul unul alt sezon, unul în care este și soare și mare. Vine vara, iar cu ea și speranțele noastre să trecem peste această molimă pandemică, care ne ține ostatici al doilea an, să pot s-o salut pe mama fără mască, să putem merge cu echipa în drumețiile noastre de firmă.
O, mă sună mama, ți-am luat căpșune, cele mai frumoase, ți le-am ales cele mai bune. D-apoi ieri mi-ai adus căpșune, mamă, nu dovedim să le mâncăm, nici acasă, nici la birou. Nu, n-o să spun asta, cum să refuz, dacă ea face asta din suflet, pentru ea încă suntem copii, trebuie să aibă grijă de noi.
Să-i iau un buchet de flori, tocmai au apărut bujorii albi, emană un parfum delicat. Pentru ce tocmai atâtea, puteai să iei vreo doi-trei, mama mă dojenește blajin, ea știe rostul banului, a crescut la sat, după război. Lasă mămă, sănătoși să fim.