Un roman discret al marelui scriitor, Christoph Hein, despre drama unui bărbat din Germania postbelică
Nu există aproape deloc scrieri literare convingătoare, din toate punctele de vedere, în care tema divizării să fi fost tratată, după 1990, fără ură şi părtinire. În mai toate romanele care s-au bucurat de o oarecare notorietate adevărurile subiective ale creatoriilor aruncă umbra neverosimilului asupra unei realităţi cu mult mai complexe. Astfel, critica germană a deplîns, de pildă, lipsa marelui roman al unificării. Mai toate romanele în care a fost abordat acest subiect suferă de anumite lacune.
De curînd, a apărut romanul scriitorului Christoph Hein (născut în 1944), intitulat „Glückskind mit Vater” („Copil norocos cu tată”) care, pe undeva, umple acest vid literar.
Coperta cărții
Ocolind ispitele şi capcanele larmoaiante ale subiectului, Hein reuşeşte într-un soi de Entwicklungsroman să povestească biografia protagonistului său, Konstantin Boggosch. Acesta niciodată nu şi-a cunoscut tatăl, un ofiţer SS şi criminal de război, condamnat la moarte. Umbra acestui tată, însă, îl urmăreşte de-a lungul vieţii, fiind cuibărită în dosarul său. Pentru a-şi marca distanţa nu numai personal-intimă faţă de ofiţerul SS şi patron al unui combinat chimic în care urmau să lucreze deţinuţii unui lagăr de concentrare, mama personajului principal renunţă la numele soţului, dînd şi fiilor ei numele ei de familie, purtat înaintea căsătoriei. Pentru a scăpa de atmosfera înăbuşitoare din partea răsăriteană a Germaniei, Konstantin Boggosch, născut după terminarea războiului, în 1945, se decide să plece-n Franţa şi să se înroleze într-un detaşament al Legiunii Străine. Fiind încă minor, dorinţa nu i se va împlini. În schimb, este susţinut material şi moral de nişte anticari, foşti luptători din Rezistenţă, frecventează la Marsilia liceul seral şi află dintr-o publicaţie că tatăl său SS-ist a fost implicat în represiuni sîngeroase contra unor opozanţi ai ocupanţilor nazişti. În cele din urmă, se întoarce în R.D.G, tocmai în zilele cînd s-a ridicat zidul Berlinului. Din cauza dosarului nu este admis la Institutul de cinematografie, din Berlinul răsăritean, dar poate studia limbi străine la o facultate din provincie, devenind în cele din urmă profesor. Deşi e un pedagog excelent, din cauza dosarului niciodată nu poate deveni director de şcoală. După unificare şi epurările unor profesori care în perioada comunismului s-au dedat la delaţiuni, este numit director la şcoala unde predă Boggosch tocmai un fost director care fugise în vest. Acesta fusese director şi în perioada regimului comunist şi un executant docil al directivelor partidului. Fratele lui Boggosch, care niciodată nu s-a distanţat de crimele tatălui său, face carieră ca inginer, iar după unificare i se retrocedează bunurile şi fabrica etatizată după război, devenind un mic oligarh de provincie şi profitor cinic al unor împrejurări favorabile. Konstantin Boggosch renunţă la orice pretenţii, oferite de legea retrocedărilor, iar ruptura între cei doi fraţi devine un fapt iremediabil.
Naraţiunea lui Christoph Hein reuşeşte să ofere o imagine edificatoare asupra unei perioade istorice agitate, renunţînd la retorica facilă a condamnării trecutului, exprimîndu-şi, în acelaşi timp, cu discreţie şi empatie dezaprobarea faţă de suferinţele personajului său.
Christoph Hein şi-a cîştigat notorietatea internaţională după aparaţia romanului, „Der fremde Freund” („Prietenul străin” – în R.F.G. a apărut sub titlul „Drachenblut” – „Sînge de balaur”), din 1982. Multe din romanele sale apărute ulterior, mai întîi în R.D.G., au fost traduse în numeroase limbi (cehă, daneză, engleză, finlandeză, georgiană, greacă, italiană, catalană, coreeană, maghiară, norvegiană, poloneză, rusă, sîrbo-croată, spaniolă şi suedeză), dar nu şi în limba română.
*
Christoph Hein, Glückskind mit Vater (Copil norocos cu tată), Suhrkamp Verlag, Berlin, 2016, 527 pp.