La București a avut loc duminică un nou protest anticorupție. Participarea a fost relativă mica, dar pentru prima dată participanții purtau fotografii cu George Soros și logo-ul #Rezist. O premieră, comentată de Sabina Fati:
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondența zilei de la București
Există câteva elemente care sugerează că România se întoarce la perioada primilor ani de după căderea comunismului, când intelectualii și studenții ieșeau în stradă pentru a protesta împotriva acțiunilor ilegitime ale puterii de atunci, constituindu-se într-o opoziție spontană după ce la alegerile din 1990, neocomuniștii controlau parlamentul în proporție de aproape 80% (FSN+PUNR=78,99).
Acum, PSD și ALDE au doar puțin peste 50% din fotoliile parlamentare, dar în legislativ, opoziția este foarte slabă, lipsită de inițiative și parcă într-o înțelegere subterană cu partidele din arcul de guvernământ, de aceea Strada se află din nou în situația de a se opune exceselor puterii. În 1990, președintele Iliescu i-a descris pe cei care stăteau în Piața Universității spunând că „sunt unii care le plâng de milă câtorva golani care provoacă dezordine în centrul Capitalei”. După această replică, cei din Stradă au apărut cu insigne sau pur și simplu cu niște cartoane pe care scria „golan”. Ambasadorul României la Paris, Alexandru Paleologu s-a declarat și el „golan”, împreună cu mulți alți intelectuali autohtoni.
La 27 de ani distanță de acele evenimente, manifestanții din Piața Victoriei au ieșit ieri cu portretul lui George Soros sub care apare #rezist, pentru a-l apăra pe filantropul care a finanțat ani de zile societatea civică din România. Săptămâna trecută, Liviu Dragnea, președintele PSD a declarat în urma unor investigații riguroase publicate de Rise Project despre implicarea sa în afaceri ilegale, că nu are conexiuni cu ancheta din Brazilia, că nu are legătură cu noul dosar de la DNA care îl vizează și că toate acestea “pleacă de la omul de afaceri George Soros”. Astă iarnă, când manifestațiile din fața guvernului au strâns zeci de mii de oameni care cereau abrogarea Ordonanței de Urgență 13, prin care PSD voia să impună grațierea, Dragnea încerca să-și convingă electoratul că Soros i-ar plăti pe cei care stăteau seară de seară în frig: „Eu am ceva cu Domnul Soros, – declara șeful PSD, în ianuarie, – acest om, fundațiile și structurile sale au finanțat răul din România”.
În anii ’90, lozincile electoratului lui Ion Iliescu și ale partidului care va deveni PSD era „noi nu ne vindem țara”, „afară, afară cu străinii din țară” și „noi muncim, noi nu gândim”. Lucrurile nu s-au schimbat radical de atunci încoace, deși a existat o pauză de circa 20 de ani între 1996 și 2016, răstimp în care România și-a rezolvat unele probleme istorice, a fost admisă în NATO și în Uniunea Europeană, iar astfel de răbufniri au rămas la nivel politic și nu a fost nevoie de reglajul Străzii. În campania electorală de anul trecut, Liviu Dragnea și PSD s-au războit însă cu multinaționalele, cu marile corporații și cu băncile străine, de aceea mulți angajați din această zonă au susținut printr-un efort îndelungat manifestațiile de astă iarnă și pe cele de acum.
George Soros este pentru cei care protestează împotriva PSD și a lui Liviu Dragnea, exponentul „societății deschise”, sintagmă lansată de Karl Popper, pe care filantropul evreu, născut în Ungaria și emigrat în Statele Unite, a transformat-o în filosofie aplicată în statele Europei Centrale și de Est. Am auzit în Piață și oameni care spun că nu e bine să fie văzuți cu portretul lui Soros în brațe, fiindcă o parte din cei care privesc la televizor chiar ar putea crede că ei stau în stradă pentru bani. Cei care au venit cu Soros de acasă au socotit, însă, că e ridicol să-l ascundă, doar fiindcă propaganda „celeilalte părți”, care susține guvernul, e mai puternică decât puterea lor de a-și disemina protestul.