A trecut abia o lună și jumătate de la instalarea cabinetului condus de Ludovic Orban și guvernul liberal minoritar n-a avut, în această perioadă, nici un moment de răgaz.
Your browser doesn’t support HTML5
Guvernul liberal după o luna - Alexandru Călinescu
Era nevoie, mai întâi, ca fiecare ministru să radiografieze situația din ministerul respectiv și nu puține au fost surprizele neplăcute, în special la ministerul finanțelor. În al doilea rând, vitală era elaborarea bugetului pe 2020, în condițiile în care fostul guvern pesedist lăsase găuri financiare colosale și promisese o serie de măsuri populiste, cum ar fi mărirea pensiilor cu 40% ceea ce înseamnă – fatalmente – depășirea deficitului de 3% din produsul intern brut.
Așa cum era de prevăzut, în tot acest timp PSD a sabotat în permanență guvernul Orban, alternând hărțuiala de guerilă cu atacuri frontale. Posturile de televiziune aservite au intensificat campania de intoxicare, încercând să le bage în cap oamenilor mai slabi de înger că liberalii vor tăia salariile și pensiile, deși guvernul a spus clar că va respecta legislația actuală. Treptat, disputa a inclus alte teme, cum ar fi suprimarea pensiilor speciale. Cerută de liberali și de alianța USR-PLUS, susținută – formal - de PSD, reforma pensiilor speciale s-a împotmolit, pentru că de fapt nimeni nu îndrăznește să se atingă de pensiile militarilor și ale magistraților, care formează grosul acestei categorii de privilegiați. Votul în parlament pe acest subiect a fost amânat pentru anul viitor. O soartă similară cunoaște și proiectul de modificare a TVA, care ar fi lipsit guvernarea liberală de consistente resurse financiare. În fine, ca să arunce încă un cartof fierbinte în mâinile guvernului, social-democrații au propus dublarea alocațiilor pentru copii, care fuseseră deja dublate la începutul anului. Ministrul de finanțe Florin Cîțu a promis că va găsi soluții.
Mari semne de întrebare ridică, în momentul de față, poziția alianței USR-PLUS. Deși ar trebui să fie de aceeași parte a baricadei cu liberalii, lideri ai alianței dar mai ales votanții ei, foarte activi pe rețelele de socializare, atacă încontinuu guvernul Orban, învinuindu-l că nu-și respectă angajamentele, că tergiversează adoptarea unor măsuri radicale, că este într-o relație de complicitate cu social-democrații. Acest exces de spirit critic este cu atât mai surprinzător cu cât alianța USR-PLUS a refuzat să-și asume guvernarea alături de liberali. Unul din punctele nevralgice este aici proiectul legii prin care primarii să fie aleși în două tururi, fapt care – teoretic cel puțin – ar face ca PSD să piardă o serie de primării. Președintele Iohannis și și liberalii se declară favorabili proiectului numai că pesediștii dețin încă majoritatea în parlament și amenință cu o moțiune de cenzură. Poate oare guvernul liberal să facă mai mult ? Ce e de preferat: o acțiune în forță sau o politică a pașilor mărunți ? Oricum ar fi, atitudinea alianței USR-PLUS și a multora dintre simpatizanții ei este contraproductivă. Și păguboasă, pentru niște partide ce au intrat recent pe scena politică și în care se puneau frumoase speranțe.