România: Un secol în fotografii

Un băiat doarme pe bordul unui autobuz în timp ce șoferul își continuă traseul. Fotografia, după cum se crede, a fost făcută în județul Mureș, România.
 

Cunoscutul om de știință Jeno Cholnoky fotografiat în 1910 la Cluj-Napoca, oraș care era, pe atunci, parte a Regatului Ungariei.

Doi păstori în munții Făgăraș, 1963
 
Acestea sunt doar câteva dintre cele aproape 13 000 de fotografii analoge care constituie Arhiva foto Azopan.
 
 

Un pădurar cu o statură impresionantă se oprește să facă o fotografie alături de tovarășul său, pe un drum lângă Lacu Roșu, în 1940.
Colecția de fotografii acoperă un secol de istorie a României, din 1900 până în 2000. Cei care au alcătuit-o se bazează pe fotografii donate pentru a crește colecția.

Unul dintre primele autobuze cu două etaje în Arad în 1915.
Unele fotografii din arhivă, inclusiv aceasta, au fost efectuate în regiuni care făceau parte din Regatul Ungariei înainte de 1918.
Economistul Edgar Szocs a fondat arhiva împreună cu doi prieteni - un preot și un dezvoltator de software. Site-ul web Azopan și pagina de Facebook au fost lansate pe net în primele luni ale lui 2019. 
 

Localnici și un pod de cale ferată peste râul Trotuș în 1908.

Szocs a declarat pentru RFE/RL că a început proiectul împreună cu doi prieteni cu care se cunoaște din liceu. El spune că arhiva funcționează încă fără finanțare. Un alt prieten din copilărie care conduce o companie web găzduiește gratuit baza de date.

O carte poștală înfățișând un soldat etnic maghiar care își ia rămas-bun de la iubita sa, în  Transilvania anului 1917. Textul spune: „Patria mă cheamă. Trebuie să ne despărțim acum. Dumnezeu fie cu tine, draga mea. Vom fi din nou împreună după Marele Război! ”
Pe lângă impactul unor imagini istorice cum este aceasta, Szocs spune că este fascinat de poveștile personale pe care le descoperă în unele dintre fotografii.

Fotografie reprezentând familia Kron în 1927
Această fotografie face parte dintr-un set de fotografii cumpărate de tatăl lui Szocs din piață. A fost publicată pe paginile de socializare ale Azopan, fără nicio informație legată de anul în care a fost realizată. Nu mult după aceea, oamenii au început să comenteze imaginea și​ întreaga istorie a familiei - și s-a aflat astfel că fata de la extremitatea stângă s-a sinucis iar băiețelul a făcut carieră mai târziu ca păpușar.

Sportivul alpinist Karoly Both încercând să treacă râul Mureș în 1935
 
Denumirea de Azopan este un omagiu adus mărcii de film fotografic produs în România până în  2003. Mama lui Szocs a lucrat în fabrica unde era produs acest film.
 

O coloană de soldați unguri mărșăluiește în apropierea satului transilvănean Teaca în 1940. Ungaria a recucerit pentru o scurtă perioadă Transilvania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce a pierdut-o în urma Primului Război Mondial.
 
 

O femeie sărută mâna Magdolnei Purgly, soția regentului Ungariei Miklos Horthy în timpul vizitei făcute de cei doi în Transilvania recent reocupată.
 
 

Alpiniști pe o creastă abruptă din munții Hășmașul Mare  în 1951.
 
 
 
 

Ansamblu de dans în timpul unui spectacol din 1959, expresie fotografică a mohorâtei și lipsitei de gust estetici comuniste 

Două tinere în Bușteni, în timpul anilor 1960
 
Szocs spune că Azopan are, în prezent, zeci de mii de imagini în colecția sa, dar că nu au fost încă publicate din cauza lipsei de timp a arhiviștilor.

Familia Szabo cu un pui de urs la Miercurea Ciuc în 1962
 
Szocs a explicat la RFE / RL: „Lucrăm. Avem familii. Dacă am avea un angajat pe care să-l plătim cu o sumă modică, am putea avea mai multe poze online.”
 

Un cartier în Galați, 1968
 

„Masă de nuntă” la un restaurant care organiza spectacole culturale mai mult pentru turiștii occidentali, în Eforie, 1974
 
 
 
 

Soldați români pozând cu baionetele scoase, Târgu-Mure, 1975.
 

Un urs și câțiva turiști pe drumul Transfăgărășan în 1982
Un comentator de pe pagina de Facebook a arhivei spunea că ursul era cunoscut ca un celebru „cerșetor” în acea trecătoare montană.

Femeile din satul Ocna de Jos pregătesc, în 1985, o păpușă căreia îi atașează organe genitale vegetale cu ocazia unei ceremonii tradiționale. Păpușa, cunoscută sub numele de „bețivanul satului”, este plimbată prin sat în Miercurea Cenușii pentru a marca sfârșitul Postului Mare. După aceea este arsă. Tradiția este încă foarte vie și azi.
 

Casă de cultură, 1987.
Sub conducerea dictatorului socialist Nicolae Ceaușescu, românii obișnuiți au îndurat condiții mizerabile prin anii 1980.

Indicator pe marginea drumului fotografiat în 1988 de un preot olandez în centrul Transilvaniei. Putem citi: „Ceaușescu - Eroism, România - Comunism.”
O astfel de propagandă rutieră era banală în timpul perioadei totalitare. A început prin a se concentra pe obiectivele comunismului. Dar la sfârșitul anilor 1970 și 80, propaganda românească începuse să-i elogieze tot mai mult pe dictatorul Nicolae Ceaușescu și pe soția acestuia, Elena.
 

Un om cu portretul parțial ars al lui Ceaușescu la Târgu Mureș, la 22 decembrie 1989, în timpul revoluției care l-a răsturnat pe dictator.

Abia scăpați de dictatură, românii se întâlnesc la un pahar de vorbă, 1990.