Reacțiile guvernanților la rezoluția Parlamentului European și la raportul MCV erau previzibile. În ciuda afirmațiilor ticălos-ipocrite ale ministrului justiției Tudorel Toader, se știa ce va conține rezoluția, așa încât le-a fost ușor social-democraților să-și recite, imediat după încheierea votului din Parlament, lecția. Refrenul pe care l-am auzit cel mai des este că atât rezoluția cât și raportul au un caracter „politic”. E curios că, pentru premierul Viorica Dăncilă și ceilalți lideri PSD, prin „politic” trebuie să înțelegem interese meschin electorale, manevre obscure, răzbunări perfide. Așadar, oameni care își fac din politică o profesiune folosesc termenul într-o accepție negativă, socotindu-l un fel de etichetă infamantă. În cazul de față, ideea ar fi că votul din Parlamentul European s-a dat în contextul alegerilor de anul viitor. E o ipoteză care nu stă în picioare, pentru simplul motiv că practic cvasi-totalitatea grupurilor parlamentare (inclusiv socialiștii) au votat rezoluția care condamnă politica guvernului român.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Alexandru Călinescu (Iași)
La fel de comodă este și teoria conspiraționistă. Rezoluția și raportul ar fi opera „dușmanilor” României, a dușmanilor externi care se servesc
Nu e de mirare că regăsim clișeele național-comunismului ceaușist: străinii se amestecă în treburile noastre interne...
de „trădătorii” din interior. PSD-ul vrea astfel să întrețină mitul „cetății asediate”: străinii ne vor răul, ei sunt vinovați pentru necazurile și lipsurile noastre. De aici – exacerbarea naționalismului. Nu e de mirare că regăsim clișeele național-comunismului ceaușist: străinii se amestecă în treburile noastre interne, vor să ne facă ei legile etc. Această retorică xenofobă riscă, evident, să trezească vechi demoni.
Criticilor aduse de Parlamentul European, exigențelor formulate de raportul MCV guvernarea PSD-ALDE a înțeles să le răspundă prin tupeu și prin sfidare. În mod normal, conținutul celor două documente ar fi impus demisia executivului. Toate semnele arată că, dimpotrivă, partidele de la putere vor să-și desăvârșească acțiunea de îngenunchere a justiției și ar prefera, dacă ar fi posibil, o rupere de Uniunea Europeană. România este aruncată, astfel, cu mai bine de un deceniu în urmă.