România: Școala vieții. On-line

Klaus Iohannis a greșit socotelile. Când a trebuit să spună în ce condiții va fi reluată școala din 14 septembrie, inspectorul general și național de fizică de la Cotroceni a spus că școlile se vor deschide în funcție de numărul total al bolnavilor în ultimele două săptămâni și nu funcție de numărul de cazuri noi raportat la mia de locuitori în aceeași perioadă.

E de înțeles cum de s-a încurcat în statistici. Tocmai venea de la o ședință la care au participat mulții călăreți ai apocalipsei virale românești: miniștri, șefi la serviciile de urgență, pompieri și jandarmi. Personaje principale într-o dramă psihologică întinsă de-a lungul ultimelor luni, aceștia sunt nostalgicii trecutelor luni de carantină și alertă, tocmai de aceea gândesc intens și catastrofic. Este motivul pentru care au decis ca școala să înceapă în funcție de spectrul cromatic care colorează starea de sănătate locală. În zonele unde a fost depistată mai puțin de o persoană infectată la mia de locuitori în ultimele două săptămâni (între 1 și 14 septembrie, adică) școala poate începe normal cu careul de elevi, buchete de flori și poezii despre cartea de citire. Acestea sune zone verzi. Mai sunt, apoi, zonele galbene în care numărul de noi cazuri de teste pozitive este între unul și trei la mia de locuitori. Acolo școala se va face în regim mixt, pe grupe restrânse. Va avea prioritate educația online, dar copiii din ciclul primar și cei din cel liceal vor avea prioritate adică vor merge la școală. În fine, mai sunt și zonele roșii unde se înregistrează mai mult de trei persoane contaminate la mia de locuitori. Acolo școala se transformă în social-media unde copilul va interacționa cu prietenii săi și mentorii imaginari ca în Age of Empires și Doom. Harta actuală a acestor zone, mai ales în ceea ce privește decesele, pare să traseze, cu mici și semnificative excepții, zonele de ciocnire a civilizațiilor sau modul de distribuire a votului parlamentar. Conduc detașat Suceava, București, Argeș, Galați, Prahova, Bacău, Botoșani și Vrancea. Când vezi harta, înțelegi de ce i se spune „PSD ciuma roșie”. Nu e nicio speranță ca numărul cazurilor să scadă de vreme ce crește continuu numărul testelor (cineva trebuie să trăiască și din asta), chiar dacă, după cum se pare (vezi cazul falsei testări pozitive a întregii formații de fotbal CFR Cluj, adică 23 de oameni băgați fără vină în carantină), România a achiziționat teste al căror rezultat e automat pozitiv, ca să nu ne mai complicăm și să ne iasă statisticile acelea care ne țin în fruntea campionatului european de îmbolnăviri.

Greșeala președintelui nu schimbă defel haosul de ignoranță și nepăsare în care s-a scufundat România educată după atâta școală pe apucatelea. Pentru că nimeni nu crede, în afara politicienilor ca mai mereu orbiți de propriile artificii retorice, că școala românească a însemnat ceva în anul în care examenele nici nu au cuprins materia (studiată, cică) din semestrul de absențe. Nimeni nu mai crede că școala înseamnă mai mult decât o diplomă obținută dând prețul corect pe net sau la final de an. Demnitarii nu se mai bat doar în vile somptuoase, ci și în biografii școlare de excepție, în masterate și doctorate, în cursuri de o zi la universități de prestigiu. Nimeni nu mai e atât de naiv să creadă că lungile și impresionantele biografii educaționale ale politrucilor de azi sunt rezultatul inspirației și transpirației, ci doar cel al tranzacției. În țara unde Academia de Poliție a devenit principala sursă de plagiatori, pare comic să discuți ce e bine și ce e rău pentru educația oamenilor și cum ar trebui să arate școala după 14 septembrie. Educația e ca strădania de a slăbi în cazul obezității morbide: nu se poate fără efort susținut și o dietă sănătoasă. O operație bariatrică nu se rezolvă, ci doar amână colapsul cardiac și/sau vascular. Trebuie exerciții continue cu instructorul, o continuă supraveghere a farfuriilor și a cântarului din sala de studiu. Doar că tot mai mulți vor să sară etapele: să facă liposucție, să ia pastile, să trișeze la cântar. Eventual să primească certificatul de slăbire prin poștă. În țara unde mii de școli nu au autorizații de funcționare și unde tifosul pândește din improvizațiile sanitare, pneumoniile virale din zidurile coșcovite și reumatismele din mobilierul putred, faptul că unul dintre scenarii prevede continuarea școlii prin păstrarea distanței fizice nici nu pare lipsit de rațiune și simțire.

E drept, de partea cealaltă așteaptă răbdători alți pescuitori de stridii guvernamentale: vă imaginați ce va însemna înzestrarea cu laptopuri sau tablete a milioane de școlari. Dacă se aude un foșgăit galactic să știți că vine de la turma de lăcuste care mestecă acum contracte și pregătește tsunamiul de tehnologie chinezească fabricată pe vapor care va aduce învățământul nostru de secol XIX în plin secol XXII. Toată țara se va umple de tehnologie 5G, să moară de necaz conspiraționiștii și antivaxerii. Un ban cinstit va face și provider-ul de net, adică cel care va da net la populație să poată să se adune clasele pe Zoom să facă România mai deșteaptă și mai dodoloață. Indignând, deopotrivă, Academia Română care a decis să se implice mai mult în cultivarea sentimentelor de mândrie națională și de familie tradițională ale românilor. Nemuritorii consumatori de pensii speciale se împotrivesc cu îndârjire educației on-line și cred că școala pe calculator are picioare de siliciu și viața unui cip supus legilor lui Moore. Ion-Aurel Pop scrie într-un lung necrolog pe Facebook că „A sugera sau a spune direct că școala online sau hibridă va fi permanentă de-acum încolo și că această soluție este foarte bună înseamnă a semăna vânt. Este ca și cum am vrea să convingem lumea că mâncarea-surogat este mai sănătoasă decât hrana naturală...” Are de asemenea vorbe grele de spus despre intențiile ministerului de a aduce în centrul educației studiile și competențele care duc la „ștergerea memoriei colective și a identității naționale.” Pe scurt, pledează pentru școala ghe modă veche bazată pe aplicățiunea metoaghii intuikive , deși e plină educația de Marius Chicoș Rostogani (vezi ministrul Educației). Adevărul e că, dacă acum ne plângem de analfabetismul funcțional al românilor, ne întrebăm ce va fi după un alt an de chiul on-line?

Dar dacă școala normală nu merge, e bună și școala vieții. Adevărul e că România educată înregistrează progrese remarcabile în ceea ce privește ciclurile de școlarizare din spatele blocului. Au crescut sub ochii blânzi și protectori ai politicienilor, polițiștilor și societății. S-au extins de la administrarea parcărilor din oraș și spălarea parbrizelor la semafor, până la servicii imobiliare, comerț cu carne tânără, droguri și arme. Au făcut masterate în țări cu tradiție, profitând de oportunități și granturi și s-au învățat să gândească mare, napoleonian, la vremurile când își vor preda bibliografia pe fiecare palier de bloc, în fiecare cartier și mahala. Cultura lor, ca și legăturile de bani și sânge, vascularizează în mare măsură scena politică și influențează de multă vreme jocurile de putere. I-am văzut asigurând paza de corp a șefilor mafioți și/sau politici, reglându-și conflictele în Piața Constituției, acaparând cartiere și orașe, casă cu casă, afacere cu afacere. E greu, desigur, să-i distingi de alți șmecheri din primării și poliție implicați și ei în aceleași operațiuni de preluare forțată de țară. La urma urmei, nu altceva s-a întâmplat, după 1989, cu marea industrie și cu așa-zisele restituiri. Așa a intrat Primăria Generală a Capitalei în incapacitate de plată din cauza unor matrapazlâcuri făcute pe vremea lui Băsescu și Videanu. Aceștia au promis marea cu sarea unui dubios om de afaceri care câștigase prin „măreția dreptului” și a justiției vreo trei hectare de pământ în Satul francez, zonă de mare interes pentru mai vechii și mai noii parveniți bucureșteni. Primarii i-au dat generoși la schimb teren în parcul Bordei, dar nu i-au permis să construiască acolo. Așa că, de douăzeci de ani, s-au adunat proces peste proces, despăgubire peste despăgubire și suma pe care trebuia s-o dea primăria acum 15 ani este azi de zece ori mai mare. De asemenea, e greu să-i distingi pe interlopi câtă vreme șefi mai vechi și mai noi prin partid conduc clanuri interlope. La PSD Ilfov, de pildă, secretarul general era veteran al unei rețele mafiote și prieten cu candidatul PNL la consiliul județean, om cu diplome de activitate infracțională atestate de Ministerul de Interne, Direcția Penitenciare. În vreme ce, culmea, PSD a desființat și reînființat organizația, PNL îl susține în continuare pe colegul de școală și gang al mafiotului.

Nu e o întâmplare că asasinarea unui șef de mafie, Pian, a fost socotită multe zile în șir principala știre internă la televiziuni și în presă. Presa e, de la o vreme cea mai reputată, școală de moașe și ciocli așa că nu e de mirare că spectrul mafiotului a patronat toate mesele rotunde și capetele pătrate din studiouri. Părea că a murit un deschizător de drumuri, un general făcător de istorie (și ajungi să te întrebi dacă nu cumva așa și este). Pentru cunoscuți era de ca și cum ar fi murit un mare șef de școală: s-au strâns cu sutele la catafalc pentru a-l conduce pe ultimul drum, protejați nu de măști medicale, ci de frații lor din poliție și jandarmerie care s-au făcut, când și când, că aplică legea amendându-i pentru că încălcau legea pandemiei pe cei care nu jeleau de-ajuns. Tot acolo și-a rostit jurământul de arme și noua generație de absolvenți ai școlii vieții, la clasa Pian. Ei au jurat să spele cu sânge afrontul. O zi mai târziu, casa prezumtivului asasin (fiul unui interlop din școala vecină) era incendiată. Odată cu moartea marelui șef de clan, a fost scoasă de la naftalină harta sferelor de influență mafiotă în Capitală. Care (de ce nu ne miră?) corespunde, în mare, hărții administrativ teritoriale metropolitane. Clanurile s-au repartizat pe sectoare și se luptă feroce împotriva celor care le calcă teritoriul. Cum au ajuns lucrurile aici deși România se fălește cu cei mai mulți agenți secreți din Uniunea Europeană? Cum e posibilă existența rețelelor transfrontaliere de prostituție și trafic de droguri când serviciile secrete au fost mereu în fruntea bugetofagilor și s-a investit atât în controlul la frontieră, instalațiile de monitorizare și interceptare, în filaje și infiltrări? Poate pentru că viața celor infiltrați în rețelele mafiote este ca o carte deschisă nu doar pentru șefii de Poliție ci și de clan? O polițistă infiltrată într-o rețea mafiotă se confesa zilele trecute că după ce a depus probe, înregistrări, în fine dovezi incontestabile ale caracterului criminal al organizației cu pricina (pe care le-a strâns punându-și viața în pericol) a început să primească amenințări cu moartea și a găsit o coroană funebră pe mașină, semn că fusese turnată de colegi traficanților de persoane. Oare aveau dreptate cei care susțineau că PSD ar trebui desființat nu în calitate de moștenitor al PCR (deși ar fi un motiv suficient), ci pentru că este coordonatorul și beneficiarul unei rețele de crimă organizată extinsă în toată țara și în toate domeniile de activitate? Dar nu e valabil și în cazul altor partide politice care au tolerat, ba chiar au profitat de pe urma rețelelor infracționale? Poate că, de fapt, interlopii nu au culori politice pentru că nu rentează în afacerile pe care le fac cu toată lumea? Poate pentru că politicienii înșiși nu mai au culori politice, doar o foame patologică și instinctul de a urmări banii în cea mai adâncă văgăună bugetară. Descoperi că nu rareori între politicieni și interlopi funcționează ceea ce etologii numesc mutualism: interacțiunea reciproc avantajoasă dintre două animale, chiar dacă nu sunt politice. Cele două tipuri de culturi (politică și infracțională) coabitează și cooperează cu succes. Analfabetismul funcțional pus la treabă!

Așa că nu e de mirare că școala vieții are atâția absolvenți, de vreme ce nu se face on-line și are cursuri intensive, cu multe aplicații fizice.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.