Tatiana Popa. Născută la 14 ianuarie 1984 în Peresecina, Orhei. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine la USM în anul 2007, master în filologie engleză. Îşi începe cariera de profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei, după care urmează 10 ani de muncă la Liceul teoretic român-francez „Gheorghe Asachi”, iar din 2017 predă engleza la Heritage International School din Chișinău. Este Ambasador eTwinning Moldova din anul 2015. În 2021 a obținut distincția Global Teacher Award. În ianuarie 2022 Tatiana a fost nominalizată Top 75 Global Education Influencers 2021 (Top Edruptor) de la ISC Research.
Luni
Este luni astăzi, dar săptămâna începe într-un mod mai neobișnuit - este Paștele Blajinilor în calendar. Fetițele mele greu s-au dat la trezit, dar le-am convins totuși, spunându-le că tare am nevoie de ajutorul lor azi. Ne-am împărțit florile, torbițele și coșul cu daruri, și duse fost-am la cimitir.
Doamna primar a făcut o treabă bună, distribuind imensul cimitir din Peresecina celor trei preoți, astfel procedura a fost mult mai rapidă decât de obicei, iar lumea - tare mulțumită de acest fapt.
Dacă în fiecare an, cimitirul pare un mușuroi de furnici gălăgioase, atunci în 2022 mușuroiul mi-a părut mai tăcut și doar concentrat pe terminarea cereminiei religioase. Oamenii vorbeau mai mult în șoaptă sau nu vorbeau deloc. Pentru mine personal această zi este una dificilă: merg cu noduri în gât pentru a onora memoria persoanelor dragi plecate de lângă noi. De parcă păstrarea amintirilor vii se face doar o dată în an! Nu știu ce spun alții, dar pentru mine cei aproape 19 ani de la decesul fratelui și al tatălui nu au tămăduit nimic; mă hrănesc în continuare cu unicul vis în culori avut vreodată și mi-e tare dor. Asta se întâmplă, cred eu, atunci când pleacă cineva drag, care de fapt nu a vrut să plece.
Atmosfera generală din cimitir a fost una tensionată din cauza războiului din Ucraina. Dacă anterior lumea depăna amintiri cu oameni dragi și se ruga pentru sufletele răposaților, anul acesta oamenii adunați la morminte cred că se rugau mai mult pentru sufletele celor vii, ca să fim păziți cu toții de urgia dinspre est.
După amiază, mi-a scris prietena mea Ewa din Polonia, amintindu-mi ca ei ne așteaptă și sunt oricând binevenită cu familia mea în casa lor, dacă va fi necesar să ne refugiem peste hotare. A citit vreo știre trăsnet, probabil. Știrile trăsnet nu contenesc în aceste zile, din 24 februarie încoace.
Războiul a scos la lumină tot omenescul din acei care sunt oameni. Mă gândesc la Ewa, dar și la alți prieteni din toate colțurile Europei, din SUA, America Latină sau Australia, care mi-au scris de când a început războiul, pentru a oferi ajutor. Pe unii dintre ei nici nu i-am văzut încă în față, dar mi s-au oferit să-și împartă căminul cu noi, din caz că va trebui să fim evacuați. A fi educator global înseamnă, în primul rând, networking global. Ei, dar cine nu știe că profesorii sunt printre cei care știu a dărui suflet altora necontenit?
Marți
Prima zi după vacanță este zi grea la școală. Am citit despre accidentul în lanț de la Peresecina și mi-am imaginat câtă veselie au avut participanții la trafic. Nouă ne este vesel și fără accidente: dimineața fetele dorm sau sunt tare somnoroase pe traseul Orhei - Chișinău, iar seara abia de mă țin urechile de toate povestirile lor de la școală. Avem eroi, super-eroi și simpli muritori. Nu pot spune cine-s acei care rod papucii mai tare…(râd)
Ziua a început cu un eveniment tare important pentru fiica mea Romina-Bianca - ziua de naștere a dirigintelui! Am rugat fetele de la Marcu Bakery să pregătească un tort personalizat pentru Vasile Chiper, iar copiii au creat un întreg itinerar pentru (bietul) Vasile pentru a ajunge la surpriză. Au reușit să îl surprindă plăcut totuși!
La școală avem multe activități în această săptămână (ca de obicei, de fapt!). Am pus la punct planul de promovare a concursului global de inteligență Owlypia, împreună cu echipa de la QUBO Communications. Runda locală virtuală în Republica Moldova va fi găzduită de Școala Internațională Heritage, dar este adresată tuturor copiilor din Republica Moldova, așa că ne dorim cât mai mulți participanți din toate colțurile țării! Runda globală va avea loc în orașul Cambridge, cu prezență fizică, sau online. Copiii care au participat la concursul similar World Scholars Cup știu cât de interesant le va fi. Owlypia va fi la fel o experiență de neuitat, iar fetele de la QUBO sunt geniale, ca de obicei!
Adriana a trecut să mă vadă și să plănuim activitățile pentru Ziua eTwinning pe 9 mai. eTwinning mereu stimulează creativitatea elevilor, iar în acest an îi invită pe elevi să deseneze școala lor de vis: frumoasă, durabilă, colaborativă. Abia aștept să văd creațiile lor la sfârșit de săptămână!
După ce am pus la punct aceste aspecte, Adriana mi-a făcut un tur fotografic al orașului Praga, pe care l-au vizitat săptămâna trecută și care stă primul pe lista orașelor mele de vizitat. Tare frumoasă capitală! Fetelor mele o să le placă mult vizita la zoo, iar eu visez să-i hoinăresc străzile, să vizitez muzee, biblioteci și să-i gust din bunătățuri.
Școala Heritage e în febra examenelor și a pregătirii portofoliilor Cambridge. Clasele cu examene au multe bătăi de cap la sfârșit de primăvară, la fel ca și noi.
În drum spre casă, m-a contact medicul veterinar ca să-mi relateze despre rezultatele analizelor pentru Sky, motănelul nostru British. M-am bucurat că sunt negative și Sky va urma doar tratamentul prescris, precum și o mică ajustare a dietei. După experiența trăită cu Star, regretatul nostru motan drag, orice se referă la sănătatea lui Sky mă face să tresar.
Am ajuns acasă obosite, iar liliacul ne-a făcut o surpriză și a înflorit complet! Ce frumusețe! Ca să aduc miros de primăvară în casă, mi-am pus flori proaspete de lalele și narcise și apoi ne-am cufundat cu toate în lucru.
Miercuri
Miercurea este o zi intensă de obicei în prima parte a zilei. Astăzi, ziua a început extrem de intens de dimineață, datorită ambuteiajelor infernale și tot în același ritm a decurs până seara. Datorită ambuteiajelor am întârziat la prima lecție. Eu nu aveam prima oră, dar fetele - da. Durerile de cap în trafic nu sunt o noutate pentru cei care circulă în orașul Chișinău, iar în această săptămână avem ca oaspeți mai mulți oficiali europeni. Nici nu m-am mirat când am văzut unde era dislocată toată poliția. Cert e că nu prea aduceau mare bucurie participanților la trafic.
La Heritage mereu se întâmplă lucruri interesante, iar azi am avut o mini-sesiune online cu o jurnalistă din Marea Britanie, Jessica Abrahams, care le-a povestit elevilor despre job-ul său, care sunt provocările și aspectele preferate. Jessica a fost tare modestă în povestirile sale, chiar și atunci când a fost întrebată dacă a luat vreun interviu de la persoane renumite.
De unde o cunosc pe această fată minunată? Ea m-a contactat la sfârșit de februarie, fiindcă documenta situația în regiune la început de război, iar presa britanică, conform spuselor ei, „relata mai mult despre ajutorul oferit Ucrainei de Polonia sau România, practic nimic despre Moldova”. Articolul Jessicăi a apărut mai târziu în Huck Magazine din Marea Britanie, iar eu am decis să o invit să le vorbească elevilor noștri, așa cum avem de realizat activități de educație pentru media. Deoarece ieri a fost marcată Ziua Internațională a Libertății Presei, azi a fost momentul potrivit! Am o admirație aparte pentru jurnaliștii corecți, care își fac profesia cu dedicație și nu sunt îndoiți niciodată de direcția suflării vântului.
Iar dacă menționez jurnaliștii, mai avem un oaspete drag pe care îl așteptăm virtual la Școala Heritage, un vlăstar basarabean, care face jurnalism de calitate tot în Marea Britanie și care ne duce dragostea de țară și neam, dragostea de carte și frumos peste tot în lume. Este vorba de Paula Erizanu, care a acceptat să fie al 9-lea speaker la sesiunile de Founders Lectures din acest an. Tot pe Twitter am găsit-o și pe Paula, doar că de data asta i-am scris eu ei, după ce am urmărit-o luni în șir, citind cu încântare articolele ei frumoase. Eseul ei narat pentru BBC The bear next door m-a făcut să îmi dau seama că multe lucruri le simțim toți moldovenii la fel. Chiar și dragostea față de bunei, plină de amintiri din copilărie, pare la fel. Așteptăm cu nerăbdare ziua întâlnirii!
Scriu aceste rânduri, iar în cap mi se învârtește discuția de azi cu întrebările copiilor, dezinformarea în masă și puterea rețelelor sociale. Corect am procedat atunci când am aplicat la concursul Educație pentru Media în Școala Mea, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent. Faptul că am fost selectați pentru a doua etapă ne-a mobilizat să punem accent pe educația pentru media și mai mult (educația pentru media este la ordinea zilei la Heritage din prima zi, așa cum suntem mulți eTwinneri aici!), iar ca rezultat elevii sunt mai informați și pot trata critic tot ce văd în presă. Cât de bine i-am pregătit, fără să știm, de războiul informațional care are loc în mass-media, începând cu 24 februarie!
Între ore, am primit un apel surpriză, fiind rugată să contribui cu idei la inovarea digitală a sistemului educațional din Moldova, pentru a ușura munca pedagogilor. Scriu și zâmbesc: încetul cu încetul se modernizează sistemul de educație din țara noastră, iar mai puține hârtii înseamnă mai puțini copaci tăiați, înseamnă ralierea la standardele internaționale, înseamnă educație de calitate.
După amiază, m-am trezit cu un oaspete la ușă. Nu unul din Moldova, ci tocmai din Țara Galilor! Anna Neville, manager regional pentru Myddelton College, a mai fost o dată la noi la școală, dar vizita a fost discretă, așa că nu am auzit noi toți de ea. Azi însă, imediat cum a zărit logo-ul școlii lor, Rob i-a spus doamnei că Heritage deja colaborează cu profesori de la ei. Mai exact, eu am început colaborarea în luna martie, de Ziua Internațională a Poeziei, cu șeful departamentului de limbă engleză de la Myddelton, care mă contactase pe rețele sociale. Avem un început frumos, cu recital de poezii, cu poezie scrisă în baza articolului meu pentru Global School Alliance, iar apoi alăturarea la Clubul Internațional de Lectură. Anna a fost încântată de cele auzite, iar din discuțiile noastre deja au luat naștere câteva idei de colaborare academică.
A promis vineri să continuăm discuția.
Iar la final de zi la școală, am fost invitată să organizez un grup de elevi din Consiliul Elevilor care să vorbească la masa rotundă Conflictul Geopolitic, la nivel global. Audiența, expertă în dezastre și conflicte, vrea să afle ce măsuri întreprind tinerii de la noi pentru a ajuta celor nevoiași și cum trec peste evenimentele războiului din Ucraina. Rob, directorul nostru, a vorbit la acea masă rotundă săptămâna trecută, iar la următoarea sesiune vor să audă vocile elevilor noștri.
Joi
Azi de dimineață în drum spre școală mă ustura tare un ochi, așa că am tras pe dreapta și mi-am scos lentilele de contact. Ochii mei îmi dau de știre că petrec prea mult timp în fața ecranelor (telefon, laptop), iar la TV nu mă uit deloc - știrile tot din telefon le aflu, asta dacă decid să citesc știri. Ultimul timp prefer să citesc mai puține sau deloc - nu prea sunt îmbucurătoare, iar știrile false mișună în mediul online și doar stresează oamenii mai tare.
În clasa 7-a, un copil m-a întrebat de ce port ochelari (se pare că nu m-au văzut niciodată purtând la școală, deși o fac de mulți ani în afara școlii). I-am zis că am vedere proastă. Mi-a zis că arăt mai bătrână. Am zâmbit și mi-am zis în sinea mea: „Probabil s-a referit la înțelepciune!”.
Fiindcă am menționat știrile, azi a venit o știre bună de la Bruxelles - Parlamentul European a votat rezoluția prin care se cere acordarea Republicii Moldova a statutului de candidat la UE. Am conchis cu toții că ușile pentru Moldova se deschid acum, în contextul situației de conflict în regiune și în primul rând datorită faptului că președinte e Maia Sandu. O reflecție comparativă cu foștii președinți de țară ne aduce mereu la această concluzie și e pe bună dreptate!
Azi am planificat niște activități pentru a organiza niște surprize simbolice profesorilor noștri, așa cum în toată lumea se sărbătorește Săptămâna Aprecierii Profesorilor. Câțiva elevi vor crea videouri, alții postere, iar altă echipă va scrie mesaj cu cretă pe asfalt. Astfel de evenimente nu pot trece neobservate!
Am ajuns acasă obosite, iar la poartă ne aștepta armata de pisici. Am trecut pe la supermarket, căci fetele trebuie mâine să doneze mâncare pentru adăpostul de animale AREAL FoMSUK. Animalele de la adăpost duc lipsă de mâncare, sunt tare multe acolo, iar de când a început războiul s-au mai adus și multe animale din Ucraina. Dezvoltăm spiritul de responsabilitate civică la Heritage, dar și facem fapte bune pentru ființele necuvântătoare. Colaborăm cu adăpostul dat de mulți ani și ei sunt recunoscători pentru ajutor. Până la final de an școlar ne gândim să mai organizăm o colectă, îi așteaptă o vară lungă fără noi!
Eu râd cu fetele mele: noi avem un mini-adăpost de animale și acasă! Avem 4 pisici ale noastre (în casă și afară), dar habar nu am ale cui sunt restul vreo 7-8 - ele vin la noi la mâncare și le hrănim cu drag pe toate. După felul cum arată și cât sunt de speriate, mă îndoiesc că or aparține cuiva.
Vineri
Azi am început ziua cu videoul creat de Consiliul Elevilor - elevii Heritage și-au exprimat recunoștința față de dascălii lor într-un mod sincer și drăguț. Profesorii au mulțumit, iar elevii au zis că au reușit să smulgă multe zâmbete atunci când le distribuiau felicitări prin clase.
După ședința cu echipa de conducere, am lucrat intens cu echipa de la QUBO Communications - planificarea taberei de vară, website, social media, știrea despre concursul Owlypia la nivel național, dar am și pus la punct elementele din standul pe care îl vom avea marți la reședința Ambasadorului SUA, unde mergem câteva persoane pentru a prezenta Școala Heritage cetățenilor americani din Republica Moldova. Mulți copii ai comunității diplomatice din Moldova învață la noi, mulți vor mai veni în Moldova.
Pe la amiază, am primit mesaj de la Colette Cotton, o colegă din Marea Britanie, în care mă anunța că a scris un articol pentru University College London despre parteneriate prin obiective de dezvoltare durabilă, iar la pagina 36 l-a citat pe Rob Ford, directorul nostru. M-a rugat să-i transmit articolul și dumnealui.
Copiii clasei a 1-a, sub ghidajul doamnei Carmazan, au făcut o prezentare colaborativă despre pace, pe care doamna învățătoare a distribuit-o întregii comunități. Tare drăguț din partea lor! Eu, ca o mamă mândră ce sunt, le-am mulțumit copiilor când am vizitat clasa după amiază. Erau încântați de laudele mele!
Spre final de zi de muncă, am primit email de la Max de la ISN (International Schools Network), în care mă anunța că articolul meu a fost publicat. Interesant, oare ce gândesc alți profesori despre educația din pandemie?