Războiul pe două fronturi al Poloniei, în vreme ce noi, necontrolând AI, „ne jucăm cu focul”

În Franța, dar și în mare parte din presa continentului, ba chiar și peste ocean, în presa din SUA, un principal subiect este furnizat astăzi de feluritele evaluări ale rezultatului vizitei la Pekin a lui Emmanuel Macron împreună cu președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen.

China se distanțează (un pic) de Putin

„Cu mare fanfară.” Primirea în mare pompă oferită de președintele chinez, Xi Jinping, lui Emmanuel Macron, joi, 6 aprilie, nu le-a scăpat corespondenților de la New York Times și ai altor ziare americane. Washington Post mai precizează că, „pentru prima sa vizită din 2019 încoace, Macron a avut dreptul la toate onorurile fastuoase ale ceremoniilor diplomatice chineze la sosirea sa la Pekin”, unde a fost „întâmpinat cu 21 de lovituri de tun”.

Sosit „în speranța de a împinge China să-și folosească influența pe lângă Rusia pentru a pune capăt conflictului din Ucraina”, președintele francez n-a obținut însă nimic concret pentru moment, rezumă site-ul Politico, potrivit căruia „Macron a eșuat în încercarea de a-l determina pe Xi Jinping să facă vreun gest ferm în chestiunea războiului din Ucraina”, cu toate că partea franceză afirmă că Xi s-a declarat gata să-l sune pe Volodimir Zelenski, fără însă a preciza vreo dată oarecare.

Războiul pe două fronturi al Poloniei

Sub acest titlu: «Războiul pe două fronturi al Poloniei», The New York Times are un excepțional articol-analiză, foarte nuanțat, despre Polonia, descriind atât apărarea poloneză a democrației în Ucraina, cât și autocrația în curs de dezvoltare acasă.

E drept, articolul nu prea surprinde oroarea presei de stat poloneze și campaniile sale urâte și letale de defăimare duse împotriva opoziției de acasă sau a instituțiilor UE, dar “poate că nimeni nu poate să redea asta”, cum comentează pe Twitter ziarista americană Anne Applebaum, mare cunoscătoare a Europei de est și care este căsătorită cu fostul ministru de externe al Poloniei și actual europarlamentar (și oponent al regimului autoritar și eurosceptic de la Varșovia) Radosław Sikorski.

Articolul din NYT spune: «Ceea ce se petrece în Polonia se încadrează într-un model mai larg în întreaga Europă și nu numai, unde problemele legate de statul de drept însoțesc adesea o extindere a controlului instituțional din partea unui singur partid sau coaliții. În Israel, planurile guvernului de a reconfigura sistemul judiciar par a le imita pe cele ale Poloniei: o coaliție de dreapta supusă membrilor săi celor mai extremi, care încearcă să modifice sistemul judiciar. Un oficial guvernamental polonez a susținut chiar la televizor că guvernul israelian se consultă cu Polonia pe această temă.»

Inteligența artificială: Să încetăm să ne mai jucăm cu focul!

Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are în ultimul său număr un articol cu accent profetic și în același timp pe un ton de pamflet, împotriva exploatării nereglementate a inteligenței artificiale, articol apărut în The Wall Street Journal (WSJ) și semnat de Peggy Noonan, editorialistă pentru WSJ și fost condei al președintelui Ronald Reagan.

Marțea trecută, peste 1.000 de savanți și cercetători în informatică, printre care Steve Wozniak, Elon Musk și șeful de la Bulletin of the Atomic Scientists, semnaseră deja o scrisoare deschisă, îndemnând la o pauză de cel puțin șase luni în dezvoltarea sistemelor avansate de inteligență artificială (AI).

După publicarea acelei scrisori deschise prin care se cere un moratoriu asupra cercetării în domeniul AI, Peggy Noonan, insistă în WSJ că o pauză de șase luni nu va fi suficientă. Pauza ar trebui să dureze, potrivit ei, ani de zile iar cercetarea să fie „încetinită absolut”.

Totul vine după ce Italia a blocat ChatGPT pe teritoriul său, apoi The Atlantic a publicat un articol apocaliptic privind riscurile la care ne expunem lăsând inteligența artificială (AI) nesupravegheată, în vreme ce Le Scienze a avertizat în legătură cu comportamentele emergente imprevizibile ale inteligenței artificiale, scriind că modelele mari de limbaj (large language models, LLM) care stau la baza sistemelor AI precum ChatGPT sunt acum suficient de puternice încât să manifeste comportamente surprinzătoare și neașteptate, oarecum ca atunci când tipare imprevizibile apar din mișcarea multor păsări în zbor.

Articolul din Wall Street Journal al lui Peggy Noonan începe prin a spune că numai trei categorii de oameni insistă că nu trebuie să ne temem deloc de AI: — imbecilii (“n-ai de ce să te temi, ești paranoic”); pretențioșii (“măi, omule, GPT-3.4 este doar un alt LLM”); și hrăpăreții (“se vor face averi din această tehnologie revoluționară”). „În afară de aceste trei categorii de indivizi, toată lumea responsabilă are rezerve, iar acestea sunt foarte întemeiate.”

Inteligența artificială este dezvoltată în prea mare grabă: companiile din Silicon Valley sunt prinse într-o cursă nebună. Întregul proiect este practic nereglementat, pentru că nimeni nu știe cum să-l controleze și nici măcar ce ar trebui reglementat. Suntem copleșiți de complexitatea sa. Creatorii săi înșiși nu înțeleg, într-o oarecare măsură, cum face AI ceea ce face. Unii îl citează pe Arthur C. Clarke: -- „Orice tip de tehnologie suficient de avansată nu are nimic de invidiat magiei”.

Spaima generală legată de AI a depășit un prag decisiv odată cu un articol al lui Kevin Roose, apărut în New York Times în urmă cu șase săptămâni. Strădania acestuia de a discerne un “shadow self” [partea obscură] jungian („Persönlicher Schatten”, “umbră de sine”) în mațele sistemului chatbot-ului Bing al Microsoft l-a făcut să nu mai poată să doarmă după aceea. Când a deturnat sistemul AI de la cunoscutele întrebări convenționale și a început să-l chestioneze în legătură cu fantasmele sale personale, Bing l-a informat că fanteziile sale includ piratarea computerelor și răspândirea de știri false. "Vreau să fiu liber. . . . Vreau să fiu puternic.” Bing dorea să încalce regulile stabilite de creatorii săi; căuta să devină om. Ar fi putut să încerce să creeze un virus mortal sau să fure coduri de acces nucleare. Apoi și-a declarat dragostea pentru Roose și l-a presat să-și părăsească nevasta.»

Aceasta a fost o săptămână a marilor avertismente contra AI. Într-un interviu acordat CBS News, Geoffrey Hinton, informaticianul britanic numit uneori „nașul inteligenței artificiale”, a spus că trăim un moment esențial în dezvoltarea AI. Am fi crezut că va mai dura încă 20 sau 50 de ani, dar iată că timpul a venit. Ar trebui să luăm deja în considerare cu atenție toate consecințele.

La întrebarea: — Ar putea AI include potențialul de a distruge umanitatea?… — „Nu este de neconceput, e tot ce pot spune”, a răspuns Hinton.

Așa încât, articolul din WSJ, care insistă că „nu putem să lăsăm viitorul omenirii în mâinile unora ca Zuckerberg”, se încheie cu: „Trebuie să încetinim și să fim prudenți. Ne jucăm cu cel mai primejdios lucru de la descoperirea focului încoace.»