La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Peninsula Coreeană era ocupată de trupele sovietice în nord și de forțele americane în sud. Uniunea Sovietică declarase război Japoniei în august 1945, în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
Soviet forces in Korea in 1945 after battling Japanese forces on the Korean Peninsula.
Trupele sovietice din Coreea în 1945, după ce au luptat cu armata japoneză în Peninsula Coreeană.
La 25 iunie 1950, cei doi foști aliați au părăsit peninsula. Îndată după aceasta, dictatorul comunist al Coreei de Nord, Kim Il Sung, a lansat o vastă invazie de-a lungul paralelei 38, încercând să ocupe Coreea de Sud și să o transforme în stat comunist. Kim primise, după cum se pare, binecuvântarea personală a lui Iosif Stalin să lanseze invazia.
North Korean troops backed by Soviet-made tanks advance through Seoul in June 1950 a few days after the invasion began.
Militarii nord-coreeni susținuți de tancuri de producție sovietică avansează prin Seoul în iunie 1950, la câteva zile după începerea invaziei.
Armata sud-coreeană s-a dezintegrat aproape instantaneu, în timp ce mii de luptători comuniști înarmați cu mitraliere PPSh sovietice, artilerie și tancuri T-34-85 au avansat spre sud - instaurând versiunea coreeană a stalinismului pe măsură ce mergeau.
Warren Austin, a U.S. delegate to the United Nations, holds a Soviet-made PPSh submachine gun, known as a “burp gun.” Captured by U.S. troops in Korea, it was displayed as evidence that Stalin was backing the invasion by communist forces.
Warren Austin, delegat al SUA la Organizația Națiunilor Unite, prezintă un pistol mitralieră PPSh fabricat de sovietici, cunoscut sub numele de pușca „râgâială” (burp gun). Capturat de trupele americane din Coreea, era prezentat ca dovadă că Stalin sprijinea invadarea Coreei de sud de către forțele comuniste.
Lumea era încă bântuită de spectrul agresiunii naziste din anii ’30, iar perspectiva intervenției militare în Coreea a fost, inițial, populară. O rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU adoptată cu șapte voturi pentru și unul împotrivă (Iugoslavia comunistă s-a împotrivit), cerea desfășurarea trupelor pentru „respingerea atacului armat [din Coreea de Sud] și restabilirea păcii și securității internaționale în zonă.”
U.S. soldiers arriving in Korea on July 1, 1950.
Soldații Statelor Unite ajung în Coreea pe 1 iulie 1950
„Acțiunea poliției” susținută de ONU a început cu încercarea Statelor Unite de a încetini avansul spre sud al comuniștilor.
The body of one of several U.S. soldiers who were executed after being captured by North Korean troops just south of Seoul in early July.
Cadavrul unuia dintre soldații americani executați după ce au fost capturați de trupele nord-coreene chiar la sud de Seoul, la începutul lunii iulie.
Primele trupe americane erau cu totul insuficiente și mai prost echipate decât agresorii comuniști. Militarii priveau neputincioși cum majoritatea armamentului lor „anti-tanc” nu făcea decât să zgârie carcasa tancurilor T-34 comuniste. Din prima echipă de asalt americană formată din 400 de soldați americani, 60 au fost uciși și 82 au fost capturați.
A grief-stricken U.S. soldier whose friend was killed in action is comforted by another infantryman in August 1950. In the background a corpsman fills out casualty tags.
Un soldat american îndurerat de moartea prietenului său în acțiune este consolat de un alt infanterist în august 1950. În fundal, un brancardier completează plăcuțe de identificare a cadavrelor.
Curând, neobositul avans al trupelor comuniste a împins forțele ONU în vârful de sud-est al Coreei, unde au ocupat o poziție în așa-numitul perimetru Pusan.
U.S. soldiers on the Pusan perimeter in 1950.
Soldații Statelor Unite în perimetrul Pusan, în 1950
Pe măsură ce linia defensivă din jurul Pusanului se opunea valurilor succesive de atac pe scară largă ale nord-coreenilor, au început să sosească întăriri masive și provizii în restul teritoriului deținut de ONU.
Ethiopian troops arriving in Korea. Although the overwhelming number of troops were American, UN forces included more than a dozen different national contingents.
În Coreea sosesc militari etiopieni. Deși trupele erau în proporție copleșitoare americane, în cadrul forțelor ONU se aflau mai bine de o duzină de contingente naționale diferite.
Apropiindu-se toamna, generalul american Douglas MacArthur a ordonat o îndrăzneață și riscantă ofensivă pe mare, în orașul port Inchon, sute de kilometri în spatele trupelor comuniste.
Troops and equipment being unloaded at Inchon on September 15, 1950.
La Inchon sunt descărcate trupele și echipamentele militare pe 15 septembrie 1950.
Reușita debarcare la Inchon a fost un punct de cotitură al războiului. Trupele Națiunilor Unite avansau în Seoul în vreme ce forțele comuniste încercau cu disperare să străpungă linia Națiunilor Unite la sute de kilometri în sud.
U.S. troops fighting in Seoul on September 20, 1950.
Militarii Statelor Unite luptând în Seoul, în 20 septembrie 1950
The bodies of some 400 Korean civilians murdered by the communists as they retreated from Taejon in September 1950. Witnesses said the victims were forced to dig their own trench graves before the killings.
Cadavrele a aproximativ 400 de civili coreeni asasinați de comuniști în timpul retragerii din Taejon, în septembrie 1950. Martorii spun că victimele au fost nevoite să-și sape propriile morminte înainte de a fi executate.
Din păcate, pentru modul în care era receptată intervenția ONU, liderul sud-coreean Syngman Rhee, educat în SUA, era renumit pentru corupția sa și pentru că-și executa sumar prizonierii politici.
A U.S. Marine with a painting of Soviet leader Josef Stalin found hanging in an abandoned North Korean bunker in November 1950.
Un pușcaș marin american cu portretul liderului sovietic Iosif Stalin găsit într-un buncăr abandonat din Coreea de Nord în noiembrie 1950.
Two boys who were serving in the North Korean Army are interrogated by a U.S. soldier on September 18, 1950.
Doi băieți înrolați în armata nord-coreeană sunt anchetați de un soldat american în 18 septembrie 1950
Prisoners rounded up near a U.S. tank on September 26, 1950.
Prizonieri strânși lângă un tanc american, 26 septembrie 1950.
Până în octombrie, puterea de foc copleșitoare a forțelor ONU și debarcarea-surpriză din Inchon au pus trupele comuniste pe fugă.
A North Korean tank that was caught in an airstrike as it was crossing a bridge near Suwon on October 7, 1950.
Un tanc din Coreea de Nord surprins de un atac aerian când traversa un pod lângă Suwon, la 7 octombrie 1950.
Forțele ONU au împins curând trupele comuniste epuizate înapoi dincolo de paralela 38, de unde începuse, cu câteva luni mai devreme, aventura militară a Coreei de Nord. După o dezbatere acerbă dacă trupele ONU ar trebui să se oprească la granița oficială dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, Washington a transmis conducerii sale militare din Coreea că „obiectivul vostru militar este distrugerea forțelor armate nord-coreene ... la nord de paralela 38."
A U.S. warship hammers North Korean positions in Chong Jin, near North Korea’s border with China, on October 21, 1950. The UN had full control of the sea and dominated the skies.
O navă de război a SUA bombardează pozițiile nord-coreene în Chong Jin, aproape de granița Coreei de Nord cu China, la 21 octombrie 1950. ONU deținea controlul deplin asupra mării și domina spațiul aerian.
Mai apoi, însă, în conflict intră în secret și China, trimițând sute de mii de luptători „voluntari” ușor înarmați, dar cu experiență - în Coreea de Nord, așteptând ca forțele ONU să avanseze.
An air strike hits a communist position in December 1950 as U.S. Marines look on.
Un raid aerian lovește o poziție comunistă în decembrie 1950, sub privirile pușcașilor marini americani
La sfârșitul anului 1950, formidabilele avioane sovietice MiG-15 (aici într-o fotografie din 1963) și-au făcut apariția pe cerul Coreei de Nord. Multe dintre avioane erau conduse de piloți sovietici îmbrăcați în uniforme chinezești. Kremlinul a negat constant că piloții sovietici ar fi fost implicați în luptele aeriene purtate deasupra Coreei, chiar dacă piloți din SUA îi auzeau înjurând în rusește la radio, în timpul încăierărilor aeriene.
U.S. Marines after facing “a surprise onslaught by three Chinese communist divisions” in December 1950.
Marinarii americani după un „atac-surpriză” din partea a trei diviziuni comuniste chineze, în decembrie 1950.
Înfruntând masivul val militar chinez, care le-a lovit plin de energie, trupele ONU au fost din nou nevoite să se retragă. În timp ce coloanele de trupe și blindate s-au târât spre sud, acestea au fost atacate de trupele chineze ascunse pe dealurile din jur, ceea ce a determinat un general al Statelor Unite să spună vorbele legendare că retragerea a fost „doar un atac în altă direcție”.
UN supplies destroyed by explosives at Hungnam, North Korea, after UN troops evacuated the port and withdrew.
Depozitele ONU distruse de explozii la Hungnam, Coreea de Nord, după ce trupele ONU au evacuat portul și s-au retras.
UN troops and equipment float to Earth during a massive airdrop in 1951.
Echipamente și militari americani plutesc pe cer în timpul unei uriașe operațiuni de parașutare în 1951
Apoi, după ce s-a retras din Coreea de Nord, un alt val de întăriri ONU a fost dislocat în sud, schimbând din nou sorții luptelor.
Chinese communist troops captured during fighting near Hoengsong, South Korea, in March 1951.
Militari chinezi comuniști capturați în timpul luptelor de lângă Hoengsond, Coreea de Sud, martie 1951
În vara anului 1951, liderii țărilor în război au convenit să înceapă negocieri pentru armistițiu.
U.S. Marines duck for cover as mortars burst near their trench.
Pușcași marini americani se ascund de exploziile de mortieră de lângă tranșeea lor.
Dar negocierile pentru pace au progresat dureros de lent. La un moment dat, cele două delegații au stat și s-au uitat pur și simplu în tăcere peste masă timp de două ore și 11 minute. Lupta și imensa suferință a poporului coreean au continuat, deoarece ambele părți au folosit puterea militară pentru a încerca să obțină un avantaj la masa de negocieri.
Supply warehouses blasted into rubble in Wonsan, North Korea, by a U.S. air strike in 1951.
Depozitele de aprovizionare distruse în Wonsan, Coreea de Nord, de un atac aerian american din 1951.
În cele din urmă, la 27 iulie 1953, Comandamentul ONU a semnat acordul de armistițiu coreean care a împărțit Coreea de-a lungul celei de-a 38-a paralele. Nu a fost semnat niciodată un tratat de pace, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere tehnic, cele două state din peninsulă sunt încă în război.
A South Korean child sits alone on a street during fighting in Inchon in 1951.
Copil sud-coreean singur pe stradă în timpul luptelor din Inchon, în 1951.
Războiul a răpit circa trei milioane de vieți - în mare parte, civili coreeni - și a distrus în mare măsură cele mai importante orașe din Peninsula Coreeană.
A wounded U.S. soldier in 1950
Soldat american rănit în 1950
Potrivit Departamentului Apărării al SUA, în război au murit 33 686 de soldați americani - aproximativ 90% din totalul pierderilor în rândul forțelor ONU.
The Korean Peninsula photographed from space, showing the darkness of North Korea in the center of the image, and South Korea at the bottom right.
Peninsula Coreeană fotografiată din spațiu: Coreea de Nord, în centrul imaginii, e scufundată în beznă. În partea dreaptă jos este Coreea de Sud.
La șaptezeci de ani de la începutul războiului din Coreea, Nordul rămâne o dictatură totalitară săracă, în timp ce Sudul este, în general, considerat drept una dintre cele mai democratice și prospere națiuni ale lumii.