„Să stăm sau să fugim?” Dilema părinților din Herson, Ucraina, la un an de la eliberare

Un gard de protecție împotriva bombardamentelor înconjoară un loc de joacă pentru copii din orașul Herson din sudul țării, unde jucăriile stau nefolosite.

Hersonul este situat pe malul vestic al fluviului Nipru, controlat de ucraineni, care servește ca linie de front, de facto. Pe măsură ce ostilitățile se intensifică de ambele părți, părinții se confruntă cu o dilemă greu de soluționat: să înfrunte în familie bombardamentele rusești necruțătoare sau să-și ducă copiii în siguranță?

Câini vagabonzi, pe o stradă pustie din orașul Herson.

Trupele rusești au fost alungate din oraș pe 11 noiembrie 2022, după aproape opt luni de ocupație. Aproape un an mai târziu, se confruntă cu atacuri zilnice. Au murit aproape 200 de civili în cele aproximativ 9500 de atacuri rusești asupra orașului și împrejurimilor acestuia, după cum spune Nadiei Kuhta, purtătoare de cuvânt a administrației regionale..
Temându-se pentru copiii din oraș, oficialii locali au stabilit un program de relocare temporară a acestora într-o tabără de vacanță în munții din vestul Ucrainei.

Copii pregătiți de evacuare, pe 30 octombrie.

Nadia Kondratkova, mamă a două fiice care va fi separată de ele pentru prima dată, tremură de teamă, cu ochii înlăcrimați.

„Trebuie să se liniștească departe de explozii și sirene", spune Kondratkova, explicând decizia ei de a le trimite departe. „Sunt epuizați”, a spus ea. „Nu mai pot dormi și țipă noaptea”.

În timp ce în depărtare se aud zgomote de explozii, copiii așteaptă în autobuzul de evacuare înainte de plecare.

„Sarcina noastră este de a-i duce pe copii într-un loc sigur pentru câteva luni”, spune oficialul din Herson, Anton Iefanov. „Ne dăm seama că este din ce în ce mai periculos, deoarece sunt tot mai multe bombardamente”.

Boris, în vârstă de 11 ani, stă singur în cămăruța pe care o împarte cu familia sa într-un centru de primire a refugiaților din orașul Nikolaev din sudul țării.

Autoritățile de la Kiev spun că, de când Rusia și-a lansat invazia neprovocată în februarie 2022, au fost uciși peste 500 de copii, un reper sumbru în conflictul care durează de peste 20 de luni.

Icoanele religioase ale unei familii împodobesc camera în care locuiesc în centrul de primire a refugiaților.

În vreme ce unele familii au părăsit orașul Herson, altele au preferat să rămână.

 

O fetiță ridică un zmeu împreună cu bunica ei în lumina soarelui de la sfârșitul după-amiezii în Herson.
 

Volodimir o machiază de Halloween pe fiica sale de 11 ani, Daria.

„Este dificil să fii părinte în acest moment. Este dificil să explici unui copil ce se întâmplă fără să-l traumatizezi. Le spunem să fie mai atente, să fie atente la sirene”.

El și soția sa încearcă să își ducă copiii la locurile de joacă „înainte de sirene”, spune el, „pentru ca ei să nu uite că există căldură, veselie, fericire, și nu doar tragedie și moarte”.

Într-o zi însorită, Marina o ajută pe fiica ei Anna, în vârstă de 6 ani, să se îmbrace pentru Halloween, în timp ce soțul ei, Volodomir, se uită la fiica lor, Daria, cum aleargă purtând o pelerină neagră în timp ce cântă: „Eu sunt moartea, mă ascund în umbră”.

„Sărbătorim Halloweenul pentru a uita de război”, spune spus Volodimir, zâmbind.

În centrul de refugiați, Ghennadi Grîțkov, în vârstă de 43 de ani, stă alături de mama sa, Liubov Sîtnikova care ne arată pe telefon o fotografie a nepotului ei de 6 ani, Nazar, care a fost ucis luna trecută în timpul bombardamentelor rusești din regiunea Herson. Nepotul ei de 13 ani a fost, de asemenea, rănit. Ei locuiesc acum în locul unui fost internat din Nikolaev.
„Trebuia să sărbătorim ziua de naștere a fiului meu în acea zi. Nepotul meu îmi spusese că vrea să meargă la școală, că vrea să învețe să scrie. Nu a mai apucat să meargă”, spunea ea, în lacrimi.