Sabin Orcan: „Combaterea propagandei și o presă care demontează minciunile și manipulările” (VIDEO)

Autoritățile moldovene au interzis intrarea în Republica Moldova a 250 de exemplare din revista „Newsweek”, ediția de România. Jurnalistul Sabin Orcan, director „Newsweek” pentru România și Republica Moldova, declară că avea câte 50 de exemplare din cele cinci numere apărute până acum în portbagajul mașinii cu care venea la un eveniment la Chişinău. La intrarea în Republica Moldova jurnalistul a fost nevoit să facă cale întoarsă după ce un vameș moldovean i-a spus că nu poate intra în țară, pe motiv că publicațiile „ar putea constitui propagandă”. Într-un interviu cu Europa Liberă, Sabin Orcan condamnă incidentul și îl consideră un abuz, care face parte „dintr-un reflex stalinist al cenzurii”. „Adevărata luptă cu propaganda trebuie să se facă având o presă care demontează minciunile și manipulările”, spune Sabin Orcan.

Sabin Orcan

Cazul revistei „Newsweek” - Sabin Orcan îin dialog cu Lina Grâu

Sabin Orcan: „În primul rând, sunt șocat, pentru că am venit de zeci de ori în Republica Moldova. E adevărat că de foarte multe ori cu avionul, dar am venit o dată și cu mașina. Vă reamintesc că am contribuit și eu la proiectul ziarului „Adevărul de Moldova”, primul ziar românesc care a trecut Prutul. Și-mi aduc aminte că am venit cu mașina, chiar cu ziare în portbagaj și niciodată nu m-a întrebat nimeni nimic. E adevărat că și atunci existau niște legi care mi s-au părut ușor ciudate, venind din România gen ca redactorul-șef al unei publicații să fie musai cetățean moldovean.

Dar acum am fost șocat, pentru că pur și simplu i-am explicat vameșului – în portbagaj aveam câte 50 de exemplare din fiecare număr „Newsweek ” România, niște numere vechi, deja vândute în România, pe care nu am venit să le vând, am venit pentru că sunt invitat la o conferință în Chișinău, organizată de oameni de afaceri români și moldoveni și am venit să le dau cadou participanților la conferință – cam 50 de persoane – să le dau câte un exemplar din revista „Newsweek”, ca să știe despre ce e vorba, mai ales că urmează și urma să anunț, am și anunțat astăzi ca revista să fie distribuită în viitor și în Republica Moldova, fiind în limba română și cu subiecte de interes pentru zona geopolitică în care trăim.

I-am arătat legitimația de director la „Newsweek”, i-am spus că am mai fost de atâtea ori în Republica Moldova. Vameșul respectiv, locotenentul-major Andrei Grozav sau Zugrav, Grozav cred că se numește, mi-a spus că nu, că eu nu am voie ca persoană fizică, chiar dacă nu le vând și le dau gratuit aceste reviste, nu am voie să le aduc în Republica Moldova. Să aduc „periodice”, așa mi-a spus. L-am rugat să-mi indice legea și articolul care prevede asta, dar n-a știut să-mi spună nici legea, nici articolul.”

Europa Liberă: Argumentul a fost halucinant – „propagandă”?

Sabin Orcan: „Da! Argumentul a fost că el n-are de unde să știe. Așa s-a exprimat: „Eu n-am de unde să știu dacă Dvs. nu aduceți propagandă”. Asta după ce deja mă pusese să desfac fiecare colet și a luat câte o revistă, a luat revista la subțioară și a plecat cu actele mele și cu revista în clădirea vămii, cumva cred că se ducă la un șef. Probabil, acela știa să citească mai bine.

S-a întors după un sfert de oră și mi-a spus că „nu, n-am voie să trec cu acele reviste”, după ce mă întorsese deja pe sensul de mers spre România. A trebuit să mă întorc, să trec podul înapoi, să mă duc în România, m-am oprit la o benzinărie, am lăsat revistele acolo unei doamne drăguțe și m-am întors din nou prin vamă. Vameșii de partea română fiind absolut stupefiați că eu după un sfert de oră mă plimbam prin vamă de două ori. A doua oară m-au controlat și m-au controlat din nou în portbagaj ca nu cumva să am ascunsă vreo revistă pe undeva. Deci asta este istoria acestui eveniment nefericit de care a luat cunoștință și ambasadorul României la Chișinău. Nu l-am sunat eu, nici nu-i știu numărul de telefon. Se vede că a fost anunțat de prietenii de la conferință, oameni care participă la această conferință.

Mie mi se pare un abuz. În primul rând, nu cred că există o astfel de lege, nu știu care este această lege a vămilor care să spună că nu am voie să aduc niște publicații gratuite. Dacă eram în concediu și-mi

aduceam o carte sau o revistă să citesc, îmi aduceam o revistă din Franța s-o citesc, mă oprea la vamă și-mi spunea că nu am voie s-o aduc în Republica Moldova? Mie mi se pare că asta face parte dintr-un soi de reflex stalinist al cenzurii, care spune: „trebuie să decidem noi, vameșii, oamenii cu chipiu și cu galoane, cine are voie și ce are voie să citească în Republica Moldova”. Sunt curios dacă la cealaltă graniță, dinspre Est a Republicii Moldova, revistele rusești, de care sunt pline chioșcurile de presă în Chișinău, dacă revistele în limba rusă sunt oprite și la fel de bine controlate. Sunt curios. Nu cred, pentru că mi se pare un abuz.

În primul rând, asta e o revistă americană, care există de 85 de ani. Am adus-o în România, ea mai există într-o ediție în Polonia, în Europa Centrală și de Est; am adus-o în România, fiindcă este o revistă, un proiect în care cred și am zis că dacă tot e în limba română și abordează și subiecte geopolitice regionale, nu doar românești, am zis să le-o aduc și prietenilor din Chișinău să vadă despre ce e vorba, poate se abonează. Mi s-a părut atitudinea vameșului respectiv și tipului ăstuia de autoritate cu care te întâlnești prima dată, acesta e primul contact cu Republica Moldova. Dacă n-aș fi venit de 50 de ori, acesta ar fi fost primul meu contact cu acest domn îmbrăcat în uniformă care mi-a spus că el nu știe dacă-i propagandă și că n-am voie și deci să le duc să le arunc undeva în România și să mă întorc cu mâna goală.”

Sabin Orcan: Oamenii trebuie să fie informați și să trăiască în bunăstare

Europa Liberă: Ajungem la acest subiect al propagandei. Există niște mecanisme care sunt adoptate de autorități în această luptă cu propaganda, cu fake news-ul, dar unde este limita în care această luptă cu propaganda este aplicată nu foarte corect și atunci ajunge la abuz?

Sabin Orcan: „Eu cred că lupta cu propaganda se face în primul rând având o presă care deconstruiește, care demontează minciunile sau manipulările acestor instrumente de propagandă. Instrumente de propagandă sunt în general instituțiile de stat din statele autoritare, cum e „Sputnik” sau cum e „Russia Today”, care sigur că nu în tot timpul „Russia Today” face asta, dar în anumite momente prezintă anumite documentare care pe lângă cinci adevăruri îți vâră și o minciună pentru ca regimul lui Vladimir Putin să dea bine în Occident, dar e o propagandă făcută subtil, profesionist. În rest, eu nu cred că există decât în dictaturi, cum este în Iran, unde este interzis să intri pe Facebook, căci Facebook-ul e propagandă pentru Iran.

Deci, eu cred că limita asta trebuie să fie decisă de public, nu de o instituție a statului, pentru că atunci când e decisă de o instituție a statului apar abuzuri, astfel de abuzuri. Eu nu cred în cenzură. Există publicații în România pe care le-am urât după 1990, gen „România Mare”, care scria de dimineața până seara numai minciuni și invenții, dar niciodată n-aș fi fost de acord ca un astfel de ziar să fie închis. Putea să fie dat în judecată, pentru că a calomniat și trebuia să plătească despăgubiri, putea să fie pus la colț în cealaltă presă serioasă, care arăta ce minciuni scria Vadim Tudor în această revistă, dar să spui că ești de acord ca o publicație să fie închisă, în clipa aia s-a declanșat reflexul dictaturii staliniste în care cineva din partea statului, un domn îmbrăcat în uniformă, cu niște galoane și cu un chipiu decide el așa care este propagandă și care nu. Or, mie asta mi se pare limita.

Până la urmă, publicul e matur, el poate decide dacă ceva e propagandă sau nu citind și având mai multe surse de informare. Eu cred că cu cât sunt mai multe surse de informare în media și cu cât ele sunt mai diverse, inclusiv ca acționariat, pentru că, dacă vin zece televiziuni din Republica Moldova sau nu știu câte sunt, dacă cinci sunt ale lui Vladimir Plahotniuc și publicul se uită la cele cinci va vedea același punct de vedere, dar dacă sunt totuși zece televiziuni și una e a cuiva, una e altcuiva, alta e liberă, independentă, un blog, un site, Radio Europa Liberă, un ziar, publicul din Republica Moldova își poate face o imagine completă, pentru că până la urmă vede, iese la suprafață. Asta este ca apa și untdelemnul, iese la suprafață minciuna la un moment dat. Nu poți să minți la nesfârșit și eu cred că asta trebuie s-o decidă publicul și pentru asta publicul trebuie să fie informat – să citească, să intre pe internet, să se uite la televizor, să citească cărți, dar nu să decidă cineva care nu știm cine e și la ordinele cui acționează, ce ar putea să fie și ce n-ar putea să fie propagandă, pentru că iată ajungem la cazuri de genul acesta. Nu-i nimic propagandistic în revista „Newsweek ” România, e o revistă absolut liberă. Mai mult, e prima revistă din România care-i deținută integral de jurnaliști, toți acționarii noștri sunt jurnaliștii din redacție. Cine poate să decidă decât publicul, dacă revista aste merită citită fie la București, la Chișinău sau în alte părți?”

Europa Liberă: Apropo despre această relație Chișinău-București. Mai există în România interes la nivelul presei pentru Republica Moldova? Este o piață mică, mai puțin atractivă, este un pic dificilă sau chiar mai mult? Pentru că au fost și publicații – ați vorbit și de „Adevărul” – care au fost aici și s-au retras, au fost și alte încercări de a intra pe piața din Republica Moldova. Ce se întâmplă în plan informațional între cele două maluri ale Prutului?

Sabin Orcan: „Eu sunt subiectiv, pentru că eu…”

Europa Liberă: Dar aveți o experiență în spate totuși?

Sabin Orcan: „…iubesc foarte tare bucata asta de țară, pe care eu o consider că e țara noastră – și a moldovenilor, și a cetățenilor din România – și sunt subiectiv. Cred însă că în acest moment, dacă vorbim punctual de momentul acesta și de ultimul an, presa din România este foarte atentă la altceva – la faptul că la București se petrece practic o lovitură. Ieri-alaltăieri a avut loc un vot în Parlament în care au masacrat Codul Penal și au dat niște… trei sute și ceva de articole într-o zi le-au votat, prin care nu doar corupții din politică, ci și violatorii, criminalii, tâlharii vor putea scăpa, pentru că, de pildă, procurorul are la dispoziție un an de zile ca să prindă făptașul. După un an de zile, se închide dosarul. Asta dau un exemplu.

Tipul acesta de modificări ale legislației penale întoarce România înapoi cu zece ani și eu cred că presa de la București e foarte atentă la asta. Cred însă că de pildă știrea că primarul Chișinăului a fost invalidat cel puțin în primă instanță de o judecătoare de la Chișinău e șocantă, mi se pare șocantă. Nu s-a întâmplat niciodată în România ca o alegere de tipul acesta a capitalei Republicii Moldova să fie invalidată de o judecătoare pe motiv că omul respectiv, candidatul respectiv a chemat lumea la vot. Nu există așa ceva în Legea electorală. Deci, eu cred că există interes pentru Republica Moldova, cel puțin al jurnaliștilor serioși și care înțeleg că Republica Moldova nu se poate ca mai devreme sau mai târziu în istoria noastră să nu fim împreună în Uniunea Europeană. Nu spune nimeni să dispară, există această teorie a statalității pe care o aud. Primul lucru pe care l-am văzut când am ieșit din vamă, după ce m-am plimbat de două ori prin vamă azi și mi s-au confiscat revistele, adică am fost pus să le întorc în România, primul lucru a fost un citat din dl Dodon. Asta era – citatul din dl Dodon și am auzit această teorie a statalității. Dom’le, să rămână stat Republica Moldova! Nu vrea nimeni să fure țărișoara, să fugă cu ea nu știu unde, la București. Nu! Să rămână stat, dar eu cred că mai devreme sau mai târziu Republica Moldova trebuie, aș vrea să fie și trebuie să fie într-o Uniune Europeană lărgită alături de România și de celelalte state care vrem o lume care să fie clădită pe niște criterii, principii și valori. Și valorile acestea sunt: cinstea, economia globală în care toată lumea să aibă de câștigat, nu doar unii, schimburile comerciale, libertatea de mișcare și sigur nivelul de trai. Eu nu cred că bunăstarea moldovenilor va crește cu ajutorul Rusiei; eu cred că locul Moldovei este în Uniunea Europeană și asta se și vede. Am ascultat astăzi la conferință un argument al cuiva venit din România. După ce am intrat în NATO și în Uniunea Europeană, chiar dacă nu stăm unde am vrea să stăm, în România a crescut clar nivelul de trai, nivelul de business, s-a însutit, înmiit numărul de firme care s-au deschis. Adică există beneficii și nu mai vorbesc de milioanele de români care au putut să plece legal să muncească în Occident – patru milioane de români din România – și care au trimis acasă, cum trimit și în Republica Moldova, miliarde și miliarde de euro. Nu mai vorbesc de cele 40 de miliarde de euro care practic ni se oferă cadou de către Uniunea Europeană. Gândiți-vă că să zicem un sfert din asta ar veni către Republica Moldova, dacă ar intra în Uniunea Europeană. Adică eu cred că toate lucrurile astea nu se câștigă decât împreună și de asta vin aici. Și cred că presa din România are momente de neatenție, pentru că e foarte concentrată acum pe ce se întâmplă la București cu ofensiva asta împotriva justiției, dar cred că din când în când își revine și e atentă și la realitatea din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dvs. spuneați că la „Newsweek” încercați să abordați lucrurile geopolitic și în context mai amplu. Cum vedeți Dvs. provocările cele mai importante pentru spațiul informațional în această regiune?

Sabin Orcan: „Am citit un studiu publicat de o fundație americană, Riteish Foundation, și am văzut că și Departamentul de Stat are un studiu despre provocările în această regiune, în Europa de Est și acolo era menționat un lucru, are legătură cu propaganda și cu fake news despre care vorbeam mai devreme și despre care am vorbit la conferință. Eu cred că în acest moment cel mai mare pericol nu este să ne vină vreo rachetă în cap de la Kremlin, ne vin niște rachete din astea subversive pe internet. Ce se întâmplă în America în acest moment unde-i acest debate și anchetă federală e pentru prima dată în istoria recentă în care sunt anchetați oameni din preajma președintelui, oameni din preajma fostului candidat la președinție Hillary Clinton pentru interferență cu Rusia.

Cred că asta e fără precedent. Dacă a putut să facă asta Rusia lui Putin – să intervină în alegerile din America –, mă întreb cât de ușor i-ar fi s-o facă în Moldova sau în România. Și atunci cred că asta e cea mai mare provocare pe care o avem – de a stabili dacă există actori statali care intervin în treburile interne ale altui stat prin propagandă și fake news. Asta-i una din provocări. A doua cred că e provocarea economică. Eu cred foarte tare că oamenii trebuie să fie informați și să aibă bunăstare, pentru că atunci sunt mult mai liberi în decizia la vot, în felul în care își cer drepturile. Cred că asta e foarte important. Mă uitam la niște proteste care au avut loc la Chișinău; n-au legătură nici cu românizarea, nici cu statalizarea, nici cu Rusia, au legătură cu bunăstarea.

Am văzut niște proteste pe tema asta, pe tema infrastructurii, am venit acum de la vamă, trei sferturi din drum este plin de hârtoape. Nu cred că moldovenii își doresc asta, pentru că moldovenii au și eu rude care au plecat în Occident și au văzut cum arată străzile în Germania sau în Franța, sau în Italia. Deci, eu cred că până la urmă lucrurile astea sunt îmbinate și cred că astea sunt marile provocări – să obținem o bunăstare, să obținem un spațiu comun european în care să putem face business, să ne putem mișca, să putem munci și sigur să contracarăm această tendință foarte agresivă a statelor care nu sunt la masa Uniunii Europene de a-și pune pionii pe tabla de șah.”