Se fac 55 de ani de la trecerea în lumea celor drepţi a lui Ion Vinea (14 aprilie 1895 – 6 iulie 1964), şi tot pe atâţia de la debutul său poetic în volum, cu Ora fântânilor, Editura pentru Literatură, 1964 – hélas! „în mod fatal, cronicile la Ora fântânilor s-au întâlnit cu necrologurile, judecata critică s-a întâlnit cu pietatea” (Elena Zaharia Filipaş). Noroc de studiul monografic Ion Vinea, un
scriitor între lumi şi istorii, de Sanda Cordoş, Editura Şcoala Ardeleană, 2017, care-l readuce în prim-planul vieţii literare, făcându-ni-l contemporan pe scriitorul de trei ori răsfăţat: „Este notoriu faptul că Ion Vinea a fost un răsfăţat al femeilor” („Misterioasa Saşa”, Tana Qvil, Dida Solomon, Nelly Cutava, Henriette Yvonne Stahl, dar şi… Josephine Baker!); „Ion Vinea a fost un răsfăţat prin prieteniile pe care le-a legat, începând cu cele legendare, din tinereţe, cu Tristan Tzara, Marcel Iancu, Jacques Costin (…) şi continuând cu celelalte legături statornice de-a lungul vieţii”; nu în ultimul rând, „Ion Vinea a fost un răsfăţat prin certa şi precocea sa înzestrare literară şi un vitregit prin incapacitatea de a o fi adus la timp la expresia publică”.
În egală măsură studiu biografic şi cercetare exegetică – pe cât de spectaculos primul, pe-atât de pertinentă cea din urmă –, opusul Sandei Cordoş are meritul de a-l fi „aşezat” definitiv pe Ion Vinea în Panteonul Literelor Române, dar şi în galeria avangardei europene, fixându-i à tous jamaisefigia de artist nonconformist înainte mergător: „Pentru Vinea spiritul înnoitor al poeziei nu este de găsit în înnoirea tematică şi nici în citadinismul practicat cu orice preţ (…), ci este de căutat în altă parte: la nivelul deconvenţionalizării viziunii (…) şi a expresiei. Numai că această deconvenţionalizare nu înseamnă epatare, ci naturaleţe şi autenticitate, recursul la forme simple şi, uneori, elementare de expresie. (…) Ceea ce ar mai trebui adăugat este că extraordinara sa cultură literară, (…) faptul că avea, aşadar, simţul tradiţiei în sensul formulat de T.S. Eliot în celebrul articol Tradiţia şi talentul personal (…), adică a tradiţiei înţeleasă ca spontaneitate germinativă, îl împiedică pe Vinea să adopte orice modă poetică”. Şi n-am spus nimic despre romancierul Ion Vinea, şi tot el personaj al propriilor sale scrieri, dar şi al cărţilor semnate de fostele sale iubite, unele (ajunse) scriitoare…
8 iulie ’19