Valea Jadar, din vestul Serbiei, este bogată în depozite de litiu - un mineral esențial în producția bateriilor pentru mașinile electrice, pe care multe țări se bazează în tranziția verde.
Compania anglo-australiană Rio Tinto a început explorările în zonă în anii ‘90 și spune că în acel loc s-ar afla 90% din toată cantitatea de litiu necesară Europei.
Primele semne că ar fi resurse în zonă au apărut în 2004, când Rio Tinto a descoperit depozite mari dintr-un mineral unic numit jadarit, care conține litiu și bor.
Problema este că atunci când compania minieră sapă puțuri pentru a explora depozitele din zonă, apa care iese la suprafață ucide tot ce atinge. Culturile din apropiere s-au uscat complet, iar substanțele toxice (litiu, bor și arsenic) au ajuns în râurile din zonă.
Mina ar prezenta un risc enorm de contaminare, spun criticii. Dacă ar începe să funcționeze, ar utiliza 1.100 de tone de acid sulfuric concentrat în fiecare zi, care vor deveni deșeuri și vor trebui depozitate undeva - depozite vulnerabile scurgerilor sau contaminării dezastruoase după inundații.
Valea Jadar este un bazin acvifer bogat și vital pentru. agricultorii din zonă. Acesta riscă să fie golit prin procesele miniere care necesită cantități mari de apă - peste 500.000 de litri de apă pentru a extrage o tonă de litiu.
Peisaj din Valea Jadar, unde compania Rio Tinto a descoperit zăcăminte uriașe de litiu.
Ar fi prima oară când un proiect de exploatare a litiului la o scară atât de mare ar fi introdus într-o zonă locuită și agricolă. „Ar fi prima mină într-o zonă populată, o zonă fertilă, cu apă, un loc viu. Încearcă să ne mintă și să ne zică că totul va fi sub pământ, că va fi adânc, că nu e o problemă pentru mediu. Asta e incorect”, a declarat în august cercetătoarea Dragana Dordevic.
Un studiu de impact asupra biodiversității al Facultății de Biologie de la Universitatea din Belgrad sugerează că proiectul ar devasta vietățile din zonă și recomandă oprirea lui.
„N-o să se scurgă nici o chimicală în aer, apă sau sol”, insistă, în replică, reprezentantul Rio Tinto, Chad Blewitt. Firma promite că niciun deșeu nu va fi toxic.
Rio Tinto și guvernul sârb promit că exploatarea se va face după standarde europene. Tot ei promit că vor permite și verificări ale experților de mediu independenți și transparență maximă.
Ani de proteste împotriva Rio Tinto
Permisele de exploatare minieră au fost semnate la câteva luni după instaurarea lui Aleksandar Vucic la președinția Serbiei, în 2017. Primele proteste împotriva exploatării litiului din Valea Jadar au început în 2019.
În septembrie 2021, valul de proteste din Serbia a început odată cu un proiect de lege discutat de guvernul de la Belgrad, prin care ar expropria localnicii, ca să-i mute practic cu forța de pe terenul de care sunt interesați cei de la Rio Tinto. Mai mult, guvernul sârb voia să aprobe exploatarea minieră printr-un referendum la care să renunțe la criteriul de participare a 51% din locuitori.
Protest împotriva Rio Tinto în centrul Belgradului, 10 august 2024.
Primul protest, care a avut loc pe 11 septembrie, a blocat Belgradul timp de mai multe ore și a fost susținut de opoziție. În noiembrie, după dezvăluirea detaliilor despre planurile de exploatare ale Rio Tinto în vestul Serbiei și după ce au început să apară primele reclame la televizor pentru companie, a început un nou val de proteste, care au dus la blocarea autostrăzilor și la violențe între poliție și protestatari.
Pe 4 decembrie, peste 100.000 de protestatari au ieșit în stradă pentru a se opune proiectului Rio Tinto și a colaborării guvernului cu corporația internațională, devenind astfel cea mai mare provocare în fața guvernului din ce în ce mai autocrat al președintelui Aleksandar Vucic. În acea vreme, mulți sârbi și-au pierdut încrederea în UE, considerând că europeniii vor să-i transforme într-o „zonă de sacrificiu” în numele tranziției verzi.
Protestele din acel prim val au avut succes. Guvernul a anunțat în decembrie 2021 că va renunța la noua lege a exproprierii. În ianuarie 2022, Serbia a anulat permisele de exploatare pentru Rio Tinto.
Protest la Belgrad, împotriva Rio Tinto, 11 decembrie 2021.
„Totul s-a sfârșit. E gata”, a promis prim-ministra de la acea vreme, Ana Brnabic.
Dar Rio Tinto s-a făcut că nu înțelege. Firma a cheltuit, între iunie 2022 și ianuarie 2023, peste 1,2 milioane de euro pe achiziții de terenuri din Valea Jadar, în lipsa permisiunii de demolare și în ciuda faptului că proiectul minier era suspendat (teoretic) definitiv. Compania dădea semnale că avea de gând să-și continue activitățile și să considere suspendarea permiselor de funcționare drept o chestiune temporară.
Așadar, provestea nu se sfârșise. În iulie anul acesta, în urma unei hotărâri de tribunal, guvernul de la Belgrad a acordat corporației dreptul să reînceapă exploatarea minieră în Valea Jadar, la 100 de kilometri vest de Belgrad. Guvernul vrea ca mina să fie operațională începând din 2028 și promite să organizeze un referendum pe această temă anul viitor.
Protest la Niș, al doilea cel mai mare oraș din țară, în nordul Serbiei, 9 august.
Protestele au reînceput rapid, iar pe 10 august au culminat cu un marș cu zeci de mii de oameni la Belgrad. Demonstranții au fost arestați în masă, iar organizatorii spun că supravegherea autorităților a întrecut limitele acceptabilului. Arestările aleatorii sau nemotivate ale protestatarilor au fost, la rândul lor, disproporționat de multe, ceea ce opoziția spune că este o tactică de intimidare.
Președintele Aleksandar Vucic a sugerat că guvernele vestice ar fi în spatele protestelor în masă din Serbia, cu scopul de a-l înlătura de la putere. Informația ar fi primit-o de la serviciile secrete ruse.
Rio Tinto încearcă să „cumpere” localnicii
Mulți localnici și-au vândut deja casele și terenurile celor de la Rio Tinto, însă alții vor să rămână și refuză să fie mutați de companie. „Să salveze nemții planeta, noi trebuie să ne salvăm pe noi înșine”, declară pentru New York Times Nebojsa Petkovic, localnic din zona de exploatare și activist care a ajutat la organizarea protestelor de la Belgrad.
„Merg din casă-n casă și ne întreabă vecinii dacă nu cumva i-ar putea ajuta Rio Tinto”, spune o localnică. Compania a investit deja peste 600 de milioane de dolari pentru a explora zona, a cumpăra proprietăți, a-și stabili o prezență pe scena politică locală și a face donații pentru cluburi sportive locale. Mai mult, ea duce o campanie de „informare” prin care să convingă localnicii și sârbii din întreaga țară să susțină proiectul, pentru avantajele economice pe care le-ar putea aduce.
„N-am nevoie de mașini verzi. Am nevoie de mere verzi și de iarbă verde”, susține o tânără participantă de la un protest organizat recent la Belgrad.
Case cumpărate de Rio Tinto în satul Gornje Nedeljice.
Pentru locuitori, mai este important încă un aspect: faptul că ei sunt dați la o parte, în timp ce o corporație străină încasează profiturile. Firma promite că se vor crea 20.000 de locuri de muncă în întregul lanț, de la mină la rafinare și producția de baterii și mașini electrice, ceea ce ar putea crește PIB-ul țării.
Criticii spun însă că localnicii riscă să fie mai degrabă dezavantajați economic de exploatarea minieră, chiar și după o posibilă expropriere - care deja are loc la prețuri relativ mici. Sârbii vor primi, cel mai probabil, salarii mai mici decât cei din partea străină a producției, iar firma s-ar putea folosi de standardele joase de protecție a mediului din Serbia și de corupția oficialilor pentru a desfășura activități nocive pentru mediu, dar profitabile pentru companie.
Poziția Uniunii Europene
În ciuda protestelor, liderii UE sunt hotărâți să mențină parteneriatul strategic pentru exploatarea materiilor prime. Cancelarul german Olaf Scholz și vicepreședintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, au semnat împreună un memorandum în acest scop la Belgrad, în iulie, la scurt timp după ce guvernul sârb a permis corporației Rio Tinto să-și reînceapă exploatarea minieră.
Insistența Uniunii Europene în favoarea acestui proiect riscă să alieneze și mai mult sârbii de rând, mulți dintre ei deja eurosceptici. În primul rând, pentru că sute de mii de sârbi sunt, în urma protestelor, conștienți de potențialul impact nociv al exploatării de litiu, în al doilea rând pentru că este văzută de cetățenii pro-UE ca fiind un exemplu al renunțării la valorile europene în favoarea câștigului economic.
Un sondaj din iunie-iulie arată că 55,5% dintre sârbi se împotrivesc deschiderii minei și doar 25,6% susțin proiectul. Chiar și cu garanții de la guvernul german și de la UE că vor fi menținute standardele de mediu, doar 52,1% dintre sârbi susțin proiectul. Așadar, opoziția față de exploatarea de litiu din Valea Jadar trece liniile politice.
Cancelarul german Olaf Scholz și președintele sârb Aleksandar Vucici la Belgrad, 19 iulie 2024.
Germania este cel mai vocal susținător al acestui proiect, fiind și cel mai mare producător european de mașini. A nu mai depinde de China, care rafinează 80% din litiul din lume pentru baterii reîncărcabile, ar acorda UE o independență majoră la nivel mondial.
„Nu există tranziție verde în Europa fără acest litiu”, spune Chad Blewitt, managerul Rio Tinto care a activat la companie și în Guineea, în anii în care - spun activiștii - compania a mituit guvernul ca să-și continue activitatea.
Mai mult, oficialii și afaceriștii europeni speră că legarea exploatării de litiu din Serbia de piața europeană ar avea potențialul să reorienteze țara înspre Occident și să convingă guvernul de la Belgrad să mai taie din legăturile cu Rusia și China. Astfel s-a întâmplat că la protestele în masă împotriva exploatării din Valea Jadar nu au participat doar cei îngrijorați de bunăstarea mediului, dar și ultranaționaliștii pro-Kremlin.
Intimidarea opoziției
Răspunsul guvernului de la Belgrad este din ce în ce mai dur, încercând să intimideze persoanele publice care au declarat că se opun proiectului de exploatare.
Guvernul Serbiei ține liste cu persoane cu opinii „problematice”, confirmă ministrul de Interne de la Belgrad după ce cântăreața croată Severina Vuckovic a fost oprită și interogată la granița cu Serbia pe subiectul opoziției sale față de Rio Tinto și față de evenimentele din anii ‘90, din timpul războaielor din Balcani.
„În timpul interogatoriului, au început să mă întrebe ce cred despre [genocidul comis de sârbi în] Srebrenica, despre [operațiunea militară croată din 1995] Storm, m-au întrebat de ce am susținut protestatarii împotriva minei de litiu, de ce am scris că asta e Serbia pe care o iubesc”, a declarat Severina. Interogatoriul aduce cu cele din timpul comunismului, pe când era ilegal în Iugoslavia „delictul verbal”.
Severina a reprezentat Croația la Eurovision în anul 2006 și are o carieră de succes în țările din Balcani.
În urma percheziției mașinii și a interogatoriului de la graniță, despre care cântăreața spune că a fost exagerat, ea a decis să nu mai intre în Serbia și spune că nu se va mai întoarce „până când individul ăsta, și știm cu toții despre cine e vorba, nu se retrage de la putere”. Ea face referire la președintele Aleksandar Vucic.
„Eu iubesc Serbia”, clarifică Severina. „Iubesc această Serbie unde 100.000 de oameni protestează pentru protecția mediului și ca să-și salveze țara”.
În ultimele săptămâni, și economistul Aleksandar Matkovic, co-autor al Declarației Jadar împotriva exploatării litiului, a devenit ținta intimidărilor autorităților.
El spune că, după ce s-a opus public acestor acorduri încheiate în spatele ușilor închise și a publicat informații despre efectele negative pe care le-ar avea proiectul, a început să primească mesaje în care era amenințat cu moartea, atât în sârbă cât și în germană, dacă nu se va retrage din spațiul public.
Plângerea depusă de el la poliție a fost urmată de amenințări la adresa unui jurnalist olandez și percheziții abuzive la domiciliile mai multor participanți la proteste. Amenințările au devenit atât de grave, încât Matkovic a primit chiar și o ofertă de a fi găzduit în clădirea unei ambasade de la Belgrad.
Matkovic consideră că nu mașinile electrice vor fi soluția magică pentru a combate schimbările climatice, ci „investițiile în transportul în comun și infrastructură”.
Rio Tinto, precedente periculoase
Firma cu sediile principale la Londra și Melbourne nu are cel mai bun istoric. În Papua Noua Guinee, un subsidiar al firmei Rio Tinto a otrăvit mediul înconjurător cu cupru atât de grav, încât a dus la defecte congenitale și dispariția unei specii de păsări; până în ziua de astăzi, Rio Tinto refuză să plătească pentru curățarea mediului otrăvit cu metale grele. Mai mult, firma a întemeiat un sistem segregat pe insulă, care a dus la un război civil la sfârșitul anilor ‘80.
Reprezentanții Rio Tinto se vor prezenta la un tribunal din Papua Noua Guinee la sfârșitul acestui an, unde localnicii vor să îi tragă la răspundere pentru daunele ecologice și sociale fără precedent. Managerul operațiunilor Rio Tinto din Serbia, Chad Blewitt, a lucrat în trecut la o mină a companiei în Papua Noua Guinee, unde firma este acuzată a mituit oficiali guvernamentali.
Aceasta nu e singura pată de pe dosarul celor de la Rio Tinto, dar este cea mai importantă de până acum. Organizația London Mining Network amintește că Rio Tinto s-a luat de mână de-a lungul istoriei cu regimuri autoritare precum cel al generalului Franco în Spania sau cu cel din Africa de Sud în timpul apartheidului, unde și-a plătit muncitorii negri sub standardele impuse chiar și de autorități (ceea ce au făcut și în Namibia). În California, au dat afară pe neașteptate sute de mineri care au refuzat să treacă de la slujbe full-time la unele part-time sau temporare.
Mina de cupru și aur Grasberg, din Indonezia.
În Indonezia, tot un proiect Rio Tinto, la mina Grasberg, a distrus mediul în Papua de Vest, după ce firma a aruncat peste un miliard de tone de reziduuri toxice în râuri. După ce localnicii s-au împotrivit continuării proiectului, în 1996, Rio Tinto a început să facă investiții masive în guvernul și armata indoneziană, forțe de ordine care au ucis cu impunitate, au torturat și au răpit localnici. În urma încălcării drepturilor omului în Indonezia, fondul de pensii al Norvegiei și-a retras investițiile din proiect.
Un scenariu similar a avut loc și la mina Kelian, tot din Indonezia, unde localnicii au fost evacuați cu forța din zonă, protestatarii au fost arestați în masă și au devenit ținta atacurilor angajaților - de la împușcături până la violuri. În doar 13 ani de funcționare, mina a generat peste 100 de milioane de tone metrice de deșeuri contaminate, aruncate în mediul înconjurător.
Activistul pentru mediu Vjeran Pirsic consideră că guvernele ar trebui să evalueze istoria de gestionare competentă a altor proiecte înainte să acorde firmelor contracte de exploatare minieră - ceea ce ar fi descalificat firma Rio Tinto din cauza precedentelor de pe întreg globul.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te