Prima experiență a francezului Jean-Baptiste Chappe d'Auteroche într-o saună rusească („bania”) nu a fost tocmai fericită. „Nu mă gândeam decât cum să fac să ies de acolo cât mai repede”, scrie astronomul.
Căldura l-a îngrozit, prin urmare, d'Auteroche a fugit aproape dezbrăcat din sauna rusească tradițională și s-a ascuns „imediat în pat”.
Gravură - bania rusească, din cartea lui Jean-Baptiste Chappe d'Auteroche’s despre călătoria lui în Siberia, din 1761.
Scena din „bania” este una dintre multe descrieri amănunțite ale vieții cotidiene din Rusia, făcute de astronom în cartea lui din 1761: „O călătorie în Siberia”. Volumul se vinde azi cu câteva mii de dolari, iar ediția originală poate fi consultată în Bibilioteca Congresului American.
Cartea ilustrată face una dintre cele mai minuțioase descrieri ale vieții și peisajului din Rusia, într-o perioadă în care știința modernă era la începuturile ei și o mare parte a lumii era o necunoscută pentru europeni.
Gravurile din volumul lui d'Auteroche - reproduse în acest articol - sunt făcute de Jean-Baptiste Le Prince, un alt francez care a călătorit mult în Rusia, dar care nu l-a însoțit pe d'Auteroche la Tobolsk, așezare situată la circa 2.400 kilometri est de Moscova.
Astronomul francez Jean-Baptiste Chappe d'Auteroche.
El fusese trimis în Rusia ca să observe trecerea planetei Venus prin dreptul Soarelui. Evenimentul celest, extrem de rar, le oferea astronomilor șansa să calculeze distanța dintre Pământ și Soare, descoperind astfel mecanismele sistemului nostru solar.
Venus urma să treacă prin dreptul Soarelui pe 6 iunie 1761, așa că d'Auteroche, înmarmat cu o scrioare de recomandare de la Regele Loius XV, a pornit la drum, de la Paris, în noiembrie 1760.
Destinația lui era Tobolsk, o așezare din Siberia, unde tranziția planetei Venus s-ar fi produs „cel mai repede decât în orice alt punct de pe glob” - prin urmare, punctul perfect de observație. Datele obținute de el aici puteau fi comparate cu cele culese de alți astronomi, în alte părți ale lumii.
Scenă dintr-un sat tipic rusesc. Sania din centru-stânga este similară celei folosite de d'Auteroche în timpul călătoriei în Rusia.
Pe drumul spre Tobolsk, astronomul a scris în detaliu despre cultură, despre bucătărie, despre ce vedea pe drumul lui lung și adeseori periculos.
D'Auteroche's vorbește, de pildă, despre pierogi - colțunașii rusești - despre o versiune a lor identitică cu cele servite în zilele nostre.
„Pierogi sunt un fel de plăcințică, de vreo 7-8 cm lățime. Sunt umplute cu un pește pe care îl numesc Siantki”, scria el.
Dans într-un sat rusesc.
Francezul notează și una dintre primele rețete de kvass, o băutură fermentată al cărei gust aducea atunci cu amestecul de limonadă cu bere. Judecând după descrierea lui d'Auteroche, se pare că băutura a evoluat enorm din secolul al XVIII-lea și până astăzi.
„Băutura lor e ceva numit quouas, adică apă pusă la fermentat cu tărâțe și un pic de făină”, notează d'Auteroche. „Această băutură e foarte limpede, galbenă, dar e mai acră și decât oțetul și are un gust de nesuportat pentru cei care nu sunt obișnuiți cu ea.”
Gravură care se pare că descrie echipa lui d'Auteroche în momentul în care intră într-un sat rusesc.
Spațiile de locuit din Rusia sunt descrise ca fiind împărțite și pe orizontală, și pe verticală.
„Parterul este pentru vite, iar etajul e împărțit în două”, scrie D'Auteroche. „O parte e pentru provizii, cealaltă e pentru familie. În cea din urmă e și un cuptor fabricat din cărămidă, care ocupă un sfert din încăpere.”
Cuplu rus îmbrăcat în ceea ce d'Auteroche numește „haine tipice”.
Obiceiurile creștine sunt descrise ca fiind foarte rigide atunci când vine vorba despre post sau despre zilele sfinților, iar localnicii sunt foarte pioși, indiferent de viețile pe care le au. Astronomul francez a aflat de aceste obiceiuri de la „un rus care era îndrăgostit de nevasta vecinului”.
Aflat la adăpost în dormitorul femeii măritate, bărbatul spune că „era pe punctul de a fi complet fericit”, în momentul în care amanta a dat fuga la cea mai apropiată biserică să se roage la sfântul satului. Apoi, femeia s-a întors la ibovnicul nelinișitit „în brațele căruia s-a aruncat”.
Descrierea unei ceremonii de nuntă țariste. În timpul vizitei lui d'Auteroche, imperiul era condus de Țarina Elisabeta a Rusiei.
D'Auteroche a mers în expediție împreună cu un traducător și cu un expert în ceasuri, a cărui experiență era esențială pentru măsurarea timpului, ținând cont de necesitățile observațiilor astronomice.
Autoritățile locale l-au ajutat: soldați înarmați l-au însoțit pe francez într-o mare parte din călătorie.
Vânătoare de sturioni.
După cinci luni, în aprilie 1761, d'Auteroche și echipa au ajuns la Tobolsk, unde au început să construiască un observator astronomic, pentru evenimentul din 6 iunie.
Localnicii din Tobolsk au urmărit instalarea instrumentelor ne-pământene, care includeau un „telescop de aproape 6 metri”, precum și construcția observatorului misterios.
Însă, superstițioșii au început să dea vina pe străinul bizar pentru niște inundații care au devastat orășelul, precum și pentru tensiunile care au apărut în urbe pe măsură ce se apropia data evenimentului celest.
Indigenă și copil din Siberia îmbrăcați în blănuri.
Rușii care cunoșteau scopul vizitei lui d'Auteroche la Tobolsk îl avertizaseră pe francez să călătorească doar cu soldații oferiți de autorități. Până la începutul lui iunie, astronomul a dormit în observatorul ridicat pe deal, de teamă să nu fie demolat noaptea de către localnici.
Pe 6 iunie, Soarele a răsărit în nori. Însă, pe măsură ce Venus se apropia de Soare, cerul s-a înseninat.
„Se apropia momentul observării”, își amintește d'Auteroche. „Tremuram din toate încheieturile, dar trebuia să mă adun, să-mi pun gândurile în ordine, ca să nu ratez vreun moment.”
După ce a urmărit cu maximă atenție mișcarea planetei, parizianul și-a savurat victoria, pe dealul din Siberia, la mai mult de 4.000 de kilometri de casă.
„Am savurat observarea și m-a încântat gândul că ce am făcut va fi folositor posterității atunci când va fi să nu mai fiu”, scrie el.
Indigenă din Siberia cu șaluri.
Pe drumul lung și complicat spre casă, d'Auteroche s-a oprit la Yekaterinburg și la Kazan și a petrecut iarna la Sankt Petersburg.
Astronomul a ajuns înapoi în Franța în august 1762, după aproape doi ani.
La scurt timp, el a primit o nouă sarcină importantă: să observe trecerea planetei Venus din peninsula Baja California, situată în nord-vestul Mexicului de astăzi.
Însă, la întoarcerea din această călătorie, s-a îmbolnăvit și, în august 1769, a murit.
În ferparul scris de Academia Franceză de Științe se menționează că greutățile inimaginabile prin care a trecut d'Auteroche în numele științei demonstrează că el „a iubit gloria, dar a luptat să o câștige cinstit”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.