La concursul de privatizare a companiei ce gestionează gazoductul Iaşi-Ungheni s-a înscris doar sucursala moldovenească a operatorului român de gaze Transgaz. Deschiderea ofertei şi examinarea ei va avea loc după Anul Nou, a declarat Europei Libere şefa direcţiei privatizare din cadrul Agenţiei Proprietăţi Publice, Alina Boţoc. Guvernanţii au spus că scoaterea la privatizare a Vestmoldtransgaz, o decizie surprinzătoare pentru unii experţi din domeniu, ar fi motivată de accelerarea lucrărilor la construcția gazoductului spre Chişinău.
Your browser doesn’t support HTML5
Transgaz este singura întreprindere înscrisă în concursul de privatizare a companiei ce gestionează gazoductul Iaşi-Ungheni
Chiar de la apariţia anunţului că întreprinderea de stat Vestmoldtransgaz este scoasă la mezat experţi în energetică lansaseră presupunerea că singura companie interesată ar putea fi operatorul naţional din România, întrucât este un gazoduct ce conectează sistemul de transport românesc cu cel din stânga Prutului. Dădea de bănuit chiar felul în care a fost întocmit caietul de sarcini, dar şi prelungirea repetată a concursului, până când compania subsidiară a Transgaz a obținut înregistrarea la Chişinău.
Autorităţile moldovene au cerut un preţ de start de aproape nouă milioane de euro, plus alte 93 de milioane, pe care noul proprietar se angajează să-i investească în prelungirea gazoductului de la Ungheni la Chişinău pe durata următorilor doi ani.
Pe 28 decembrie a expirat din nou termenul-limită al concursului. Şefa direcţiei privatizare din cadrul Agenţiei Proprietăţi Publice, Alina Boţoc, a spus postului nostru de radio că a fost depusă o singură cerere, dar că nu poate preciza din partea cărei companii deoarece încă nu au fost examinate ofertele.
„Concursul, de obicei, se desfășoară în două etape, dar când o să fie întrunită comisia nu pot să vă spun acum data. Se evaluează [ofertele], se intră în concurs şi după aceasta se ia decizia comisiei de calificare, necalificare, apoi, dacă întrunește toate condițiile ofertantul, se decide în calitate de câștigător şi are la dispoziție un termen de o lună sau cam aşa pentru negociere şi achitare contractului”.
Într-un comunicat de presă, compania Transgaz a anunţat că a depus oferta în ultima zi de concurs.
Conform unei analize a portalului profit.ro, prin gazoductul Iaşi-Ungheni, dat în funcţiune în 2014, România a vândut Republicii Moldova în ultimii doi ani puțin peste două milioane metri cubi de gaze naturale sau circa 0,2% din debitul maxim pe care l-ar putea avea gazoductul.
Ce interes economic poate avea Transgaz în aceste condiții, l-am întrebat de expertul Victor Parlicov, fost director general al Agenţiei Naţională pentru Reglementare în Energetică.
În primul rând, pentru Bucureşti este un proiect de imagine, spune Prlicov, care vine să ancoreze România în Republica Moldova la modul practic, după multitudinea de programe culturale. Apoi, mai zice expertul, România este interesată să exporte gaze, chiar dacă în prezent acestea sunt mai scumpe decât cele livrate de Gazprom. Dar această conjunctură este mai degrabă o excepţie de la regulă, până în 2014 gazele româneşti erau cu mult mai ieftine decât cele ruseşti, ţine să precizeze Victor Parlicov.
„A fost aşa de puţin exact din cauza faptului că interconectorul Ungheni-Iaşi nu permite livrări de volume mai mari. Sunt constrângeri atât pe partea românească, cât şi pe partea noastră. Şi asta şi era de fapt sensul de a construi gazoductul Ungheni-Chişinău, pe partea română trebuia construit gazoductul Oneşti-Leţcani. Situația după construcția acestor gazoducte şi după construcția stației de compresare va fi absolut, radical diferită. Exact pentru asta şi se fac toate gazoductele acestea ca să fie posibil tehnic livrări în volume cu mult mai mari.”
Autorităţile au dat asigurări că gazoductul spre Chişinău va fi gata până la sfârşitul anului 2018 şi va însemna liberalizarea pieţei, ceea ce revendică partenerii europeni prin zisul Pachetul al III energetic. Pentru Chişinău acest proiect va însemna ieşirea din cercul vicios al dependenței de gazele ruseşti şi al riscului de a fi şantajabil pe acest palier sensibil, mai afirmă Victor Parlicov. Fostul director general al Agenţiei Naţională pentru Reglementare în Energetică are rezerve însă când vine vorba de viteza cu care gazoductul va ajunge la Chişinău, estimând că acest lucru e puțin probabil să se întâmple mai devreme de 2019.