„Nu aveam nicio energie pentru viață, nu voiam nimic. Aveam negru în fața ochilor și nu vedeam luminița de la capătul tunelului. Eram imobilizată și atât”, așa își începe povestea Diana Damian, o mamă în vârstă de 40 de ani, din Chișinău, care încă trăiește efectele unei depresii pe care a resimțit-o acum 2 ani, când a adus pe lume al treilea copil.
Diana Damian și cel de-al treilea copil al ei
La începutul perioadei post-partum, nu recunoștea stările depresive, iar când băiețelul ei avea șase luni, și-a dat seama că nu mai voia să se ridice din pat, că nu găsea motive să facă asta.
„Mai am doi copii mai mari și trebuia să le gătesc. Pur și simplu, cumpăram pâine, cașcaval și salam și le dădeam să mănânce. Nu puteam să fac o supă, nu aveam putere să o fac, doar hrăneam copilul cel mic și atât”, povestește femeia.
Evaluarea trebuie făcută în primele opt săptămâni
Diana spune că simțea dureri fizice în tot corpul și tot ce făcea i se părea lipsit de sens. Încerca să-i vorbească soțului, care este de mai mulți ani peste hotare, dar el mai mult o descuraja: „El zicea: «Iarăși tu, iarăși începi».
Salvarea a venit din partea tatălui ei, care i-a propus să lase mezinul la țară, în grija bunicilor, pentru o săptămână ca ea să-și revină puțin, pentru că ajunsese să nu suporte nici copilul la sân.
„O săptămână s-a transformat în două, timp în care nu am făcut absolut nimic, am stat doar în pat”, își amintește femeia.
Diana spune că, în toată această perioadă, nu a fost întrebată niciodată de medicul de familie cum se simte. De fapt, acesta este obligat la prima vizită pe care o face la domiciliul unei lăuze, să îi dea un chestionar numit „Scala Edinburgh de evaluare a depresiei post-natale”.
Acest formular poate fi utilizat pentru a determina starea emoțională a femeilor în primele șase-opt săptămâni după ce au născut.
„Prima vizită se face, de obicei, în primele trei zile de la externarea din maternitate. Nu este o greșeală nici dacă se evaluează starea femeii în prima lună”, explică medicul de familie Irina Ursuleac.
Doctora spune că, de obicei, femeile din sate sunt mai rezervate în a răspunde: „În sat, oamenii se cunosc unul pe altul și au prejudecăți, nu vor să știe cineva ceva despre ei”.
Tristețea baby-blues versus depresia post-partum
Psihologii spun că, în primele săptămâni de la naștere, este dificil și aproape imposibil ca o femeie să fie diagnosticată cu depresie post-partum și vorbesc, mai degrabă despre ceea ce numesc „tristețea baby-blues”.
„Femeile vin la psiholog și spun: «Mi se pare că am depresie», dar, după un șir de întrebări și discuții, se constată că ele sunt într-un episod de tristețe post-natală”, explică psihologa și psihoterapeuta Valentina Ciobanu.
Psihologa și psihoterapeuta Valentina Ciobanu
Specialista spune că această stare de tristețe apare imediat după naștere, durează două-trei săptămâni și trece de la sine, chiar dacă este neplăcută.
„Putem vorbi despre o depresie post-partum dacă femeia se adresează după două-trei luni de la naștere și dacă la ea persistă această apatie, stare de «Nu vreau să fac nimic, nimeni nu mă înțelege», gânduri diferite și neplăcute”, precizează Ciobanu.
Diana spune că nu a completat niciun chestionar și a înțeles singură că suferă de depresie. „Am mers la un psiholog și am vorbit cu el, dar nu am făcut terapie, pentru că era 1.000 de lei ședința și eu nu-mi permiteam”, povestește femeia.
Pentru a se ajuta singură, a început să asculte podcasturi despre sănătatea mintală și să-și schițeze niște obiective pe termen lung.
„La primul copil a fost și mai rău. Atunci am avut chiar și gânduri negre și simțeam că viața este o povară. Stând singură acasă cu copilul, nefiind înțeleasă de soț, o iei razna. Cu al doilea, a fost un pic mai ușor. Acum, la al treilea, nu am avut gânduri negative, însă m-am gândit la divorț. Am practicat rugăciunea și, poate, asta m-a ținut departe să-mi fac rău”, mărturisește femeia.
Diana spune că, până la naștere, era o femeie plină de viață, lucra cu copiii la grădiniță și se bucura de ceea ce îi oferă prezentul. În concediul de maternitate, a încercat să facă vânzări online, dar a rezistat doar o lună: „Aveam de realizat multe sarcini, plus trei copii, plus acasă să fiu gospodină. Nu m-am descurcat și am renunțat”.
Acum, Diana practică actoria la un teatru experimental din Chișinău.
De jumătate de an, viața Dianei a intrat pe un alt făgaș. A început să practice actoria la un teatru experimental din Chișinău. „Merg de trei ori pe săptămână la repetiții și asta îmi dă cea mai mare energie și mă ajută să ies din depresie”, își încheie istorisirea femeia.
Agenția Națională pentru Sănătate Publică nu are o statistică a femeilor din R. Moldova care suferă de depresie post-natală. Se știe că, în 2022, peste o mie de persoane erau diagnosticate cu tulburări depresive și anxietate. Numărul celor care suferă în tăcere este, însă, mult mai mare – fie că nu cunosc unde se pot adresa după ajutor, fie că nu au bani pentru terapie.
Factorii care declanșează depresia post-natală sunt:
- Antecedentele de depresie perinatală sau nonperinatală;
- Vârsta tânără (sub 25 de ani) și lipsa cunoștințelor în legătură cu fenomenul de a fi mamă;
- Evenimentele de viață stresante în timpul sarcinii sau după naștere;
- Resursele financiare insuficiente sau lipsa lor;
- Sarcinile gemelare sau cu tripleți;
- Lipsa suportului emoțional în timpul sarcinii sau după naștere;
- Sarcină nedorită/atitudine negativă față de sarcină;
- Frica de a naște;
- Nemulțumirea de imaginea proprie (fizică);
- Simptome/tulburări de anxietate perinatală/tulburări de somn perinatal;
- Sezonul nașterii (DPP ar putea crește în perioada anului când lumina zilei este diminuată) etc.
Unde poți apela pentru ajutor
Orice persoană se poate adresa medicului său de familie, care îl poate referi la psihiatru.
De asemenea, în R. Moldova există 40 de centre comunitare de sănătate de mintală, care oferă servicii de asistență medicală și reabilitare psihosocială. Acestea se găsesc în toate centrele raionale și municipiile din țară și se află, de cele mai dese ori, în incinta sau în apropierea centrelor de sănătate.
La aceste centre comunitare se pot adresa oameni de orice vârstă, cu simptome de tulburări mintale și de comportament sau membrii familiilor acestora. Ajutorul este gratuit și confidențial.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te