Catrinel Motoc: „Autoritățile din Italia nu facilitează accesul romilor la educație și sănătate, ba chiar de multe ori îl împiedică”

La un protest în Italia împotriva unui proiect de a se lua amprentele digitale ale romilor

Un interviu cu specialista Amnesty International pe problemele romilor despre cazul Italiei.

Amnesty International cere de mai mulți ani Comisiei Europene să lanseze împotriva Italiei o procedură de infringement, de încălcare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE, pentru felul în care sunt tratați romii, în special est-europeni, din taberele improvizate din Italia, așezările semi-permanente cum este cea de la Germagnano, de lângă Torino, de unde au loc în permanență expulzări de romi, care trăiesc acolo în condiții foarte dificile. Am întrebat-o pe specialista Amnesty International cu problemele romilor, Catrinel Motoc, de ce a cerut Amnesty International Comisiei de la Bruxelles o procedură UE de infringement în mod specific împotriva Italiei, când și alte țări UE se dedau la expulzări similare:

Catrinel Motoc: „Amnesty, de mulți ani, în special în ultimii cinci ani, a cerut Comisiei Europene să lanseze această procedură de infringement împotriva Italiei, pentru trei lucruri principale: evacuări forțate; segregarea romilor în tabere speciale; și discriminare în asigurarea accesului la locuință.

Your browser doesn’t support HTML5

Un interviu cu Catrinel Motoc (Amnesty International)

De aceea am considerat că ar merita lansată o procedură de infringement împotriva Italiei, deoarece acesta este singurul instrument de care Comisia Europeană dispune pentru a sancționa violarea drepturilor naționale și internaționale de către un stat membru al UE.”

Europa Liberă: Și care e, acum, din punct de vedere administrativ, mersul procedurii? Care sunt următorii pași?

Catrinel Motoc: „Acum cinci ani a fost lansat ceea ce se numește un proiect pilot împotriva Italiei. Asta înseamnă o anchetă din parte Comisiei Europene, care are loc înainte ca o procedură de infringement să fie lansată. De obicei, o asemenea anchetă nu ar trebui să dureze mult. In cazurile Cehiei, Slovaciei și Ungariei, țări împotriva cărora Comisia Europeană a lansat deja proceduri de infringement, ancheta a durat în jur de unul sau doi ani.”

Europa Liberă: Să înțelegem că se exercită presiuni politice?

Catrinel Motoc: „În aprilie, Financial Times a publicat un articol care, într-adevăr, spunea că există presiuni din interiorul Comisiei Europene de la nivel înalt, chiar foarte înalt, care blochează tentativele ca această procedură de infringement împotriva Italiei să fie discutată. Din surse pe care și noi le avem, într-adevăr, se pare că presiuni sunt exercitate de la nivel înalt, din interiorul Comisiei, din diferite motive: nu se vrea să fie lansată o asemenea procedură de infringement împotriva unei țări din Vestul Europei, o țară puternică din puncte de vedere geopolitic cum e Italia.

Vedem, în același timp, că funcționează un standard dublu: în vreme ce proceduri de infringement au fost deja lansate, cum spuneam, împotriva Slovaciei, Cehiei sau Ungariei, nu vedem același elan sau aceeași deschidere din partea Comisiei care s-ar concretiza împotriva Italiei.”

Dan Alexe: Aș dori să vă mai întreb ce se întâmplă cu școlarizarea și accesul la structurile de sănătate în cazul romilor, fie est-europeni, fie italieni, care trăiesc în asemenea așezări precare de locuințe temporare.

Catrinel Motoc: „Să luăm exemplul Romei. În Roma, taberele acestea create pentru romi sunt situate destul de departe de orașul propriu-zis. S-a întâmplat deseori ca părinții să ne spună că nu pot sau nu reușesc să-și ducă copiii la școală din diferite considerente: 1. condițiile în care locuiesc nu le permit să-și mențină copiii cu o ținută curată și decentă ca să-i ducă la școală; 2. sau distanța e mult prea mare.

Iată un exemplu din Germagnano, în Torino, unde în ultimele luni, după ce a fost emis un decret de sechestru preventiv a terenului respectiv, autoritățile afirmă că ele nu demolează case locuite. Amnesty a documentat însă cel puțin șapte cazuri în care case locuite au fost efectiv dărâmate, lăsând persoanele de dinăuntru fără adăpost. Comunitatea rom de acolo se teme acum foarte mult, gândindu-se că în momentul în care, să spunem, cineva pleacă 2-3 ore la doctor, poate să rămână fără casă.

Exemplu: o fată de 15 ani locuiește acolo împreună cu mama ei, sora ei și fratele ei. Atât sora cât și fratele lucrează și sunt plecați de dimineața până seara, în vreme ce mama ei nu vorbește bine italiana, ba chiar are și un defect de vorbire. Fata respectivă de 15 ani, din frica de a-și pierde casa dacă s-ar întâmpla să nu se afle nimeni înăuntru când vin autoritățile, rămâne acolo toată ziua și face pe gardianul casei respective.

In același timp, în Germagnano, până la intervenția unui avocat, în momentele în care descindea acolo poliția, foarte de dimineață, ceea ce speria copiii, de multe ori poliția îi împiedica chiar pe părinți să-și ducă copiii la școală. De aceea, accesul la educație și la sănătate depinde foarte mult de la o situație la alta, însă de multe ori nu e facilitat de către autorități, ba chiar este de multe ori pur și simplu împiedicat.”