Spectrul unei lovituri de stat în Moldova și cum Zelenski a devenit prototipul evreului ucrainean

Iată deja mai multe zile că știrile care vin de la Chișinău sunt tot mai neliniștitoare, scrie astăzi Courrier International.

O astfel de știre, semnalată de site-ul rusesc în exil Meduza, privește transportul aerian.

„Wizz Air, una dintre cele mai importante companii low-cost din Europa, a anunțat luni că suspendă zborurile către și dinspre Moldova începând din 14 martie”, notează site-ul rusesc de opoziție Meduza, care explică cum această decizie a fost luată din pricina riscului ridicat pe care îl reprezintă acum spațiul aerian al țării.

Acest lucru se datorează, desigur, învecinării cu Ucraina aflată în război, dar și multiplelor riscuri de destabilizare politică prin care trece Moldova, relatează site-ul de știri, care nu ezită să invoce o posibilă „lovitură de stat”.

Un „asalt asupra Capitoliului” à la moldave?

Aceasta este și opinia împărtășită de corespondenta cotidianului italian La Repubblica, aflată la fața locului de mai multe zile și care descrie cu aceste cuvinte atmosfera ce domnește în prezent în Moldova: „În acest moment, trupele ruse sunt încă departe și nimeni nu se teme de o reală invazie militară din Transnistria [enclavă secesionistă pro-rusă situată la granița cu Ucraina], spune ea. Dar războiul dus de Kremlin este mai subtil, se manifestă prin dezinformare, prin protestele conduse de oligarhi apropiați de Moscova, prin opoziția anti-occidentală a partidelor plătite de Rusia. Domnește mai degrabă teama de o lovitură de stat, un fel de asalt asupra Capitoliului la poalele Carpaților.” Pentru că, după cum o explică cotidianul italian, întregul context politic este astăzi foarte instabil la Chișinău.

Într-adevăr, inflația se situează în jur de 25%, alimentând nemulțumirea față de guvernul pro-occidental al Maiei Sandu. Dovada, „conform think tank-ului Watchdog, partidul său Acțiune și Solidaritate (PAS) își pierde sprijinul [cetățenilor] și ar primi acum doar 23% din intențiile de vot, relatează cotidianul italian progresist. PAS este urmat îndeaproape de blocul comuniștilor și socialiștilor, care a urcat la 22%, dar și de partidul prorus al oligarhului în exil Ilan Șor, creditat cu 11% în sondaje.”

Iată de unde vine amenințarea unui scenariu apocaliptic, subliniază cotidianul din Roma:

„Dacă s-ar organiza acum alegeri, Acțiune și Solidaritate ar risca să piardă, în beneficiul forțelor politice apropiate Kremlinului”, conchide La Repubblica.

„Jos Maia Sandu!”

Un scenariu pe care unii arată că vor să-l accelereze, de când, pe 28 februarie, o manifestație care a strâns mii de oameni a bătut străzile capitalei. „’Jos Maia Sandu’ a fost sloganul cel mai strigat”, scrie un alt articol din La Repubblica, care explică cum unii manifestanți au încercat să intre în clădirea guvernului.

„Acești manifestanți au fost aduși în capitală cu autobuze închiriate de Ilan Șor”, constată ziarul italian, care spune că a primit confirmarea pentru acest lucru de la vicepreședintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihail Popșoi.

La rândul său, deputatul partidului pro-rus al lui Șor Vadim Fotescu, citat de La Repubblica, nu ascunde că aceste demonstrații vizează într-adevăr obținerea de „alegeri anticipate”.

NATO: Finlanda este gata să se alăture Alianței fără Suedia

Scriind astăzi despre NATO, Le Monde, în Franța, abordează ideea, tot mai des întâlnită în presă și printre comentatorii politici, că Finlanda ar fi gata să se alături organizației militare occidentale (Alianța Nord Atlantică, NATO), chiar dacă Suedia rămâne blocată de opoziția Turciei.

Finlanda și Suedia sunt cele două țări candidate la NATO, gata să adere, dar încă blocate de opoziția formală a Turciei.

Miercuri, 1 martie, parlamentarii finlandezi au votat pentru aprobarea unei legi care permite Finlandei să adere la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), cu 184 de voturi pentru și 7 împotrivă și asta chiar dacă Suedia ar continua să fie blocată de un veto turc. Un“pas important” pentru Finlanda, notează la Berlin cotidianul Tagesspiegel.

Dacă virusul Covid nu provine cumva dintr-un laborator chinezesc

Tot Le Monde scrie din nou despre originea virusului de Covid-19: noi dovezi, afirmă cotidianul francez, susțin ipoteza unei scurgeri dintr-un laborator chinezesc.

Le Monde se bazează pe un raport al FBI-ului american care estimează că pandemia a fost « cel mai probabil » provocată de un accident în laboratorul din Wuhan, în China.

Această teorie venită din partea FBI sosește la două zile după o ipoteză similară prezentată de Departamentul Energiei al SUA. Serviciile de informații americane rămân însă divizate în această chestiune, unii afirmând în continuare că răspândirea virusului de Covid a avut de fapt loc prin transmitere naturală.

Dar tot la Paris, și Libération citează un articol apărut în Wall Street Journal care scrie că, „potrivit unui raport secret furnizat recent Casei Albe și unor membri importanți ai Congresului”, Departamentul Energiei consideră acum „că pandemia de Covid a fost probabil cauzată de o scurgere dintr-un laborator chinezesc”. Pe rețelele de socializare, mulți comentatori prezintă acest articol ca pe o dovadă decisivă că teza favorizată de la începutul crizei a fost cea corectă.

Cu toate acestea, așa cum o subliniază Wall Street Journal, „conform celor care au citit raportul secret cu pricina”, respectivul departament al SUA ar acorda un „nivel scăzut de încredere” acestei teorii. Într-un articol publciat în aceeași zi, CNN amintește că evaluările agențiilor de informații beneficiază deseori de un nivel de încredere care poate fi „scăzut, mediu sau ridicat”. „Un nivel scăzut de încredere înseamnă, în general, că informațiile obținute nu sunt suficient de fiabile sau sunt prea fragmentare pentru a permite o judecată analitică definitivă, ori că nu există suficiente informații disponibile pentru a trage o concluzie mai solidă”, precizează site-ul CNN.

Are oare Putin milioane pitite în Elveția?

Și dacă Vladimir Putin chiar își ascunde averea cîn Elveția? Potrivit cotidianului La Tribune de Genève, această ipoteză se află în centrul unei plângeri „spectaculoase” depuse de parchetul din Zürich. Șeful filialei elvețiene a Gazprombank și trei directori ai instituției bancare rusești sunt acuzați că au deschis și gestionat mai multe conturi prin care ar fi trecut bani ce ar fi aparținut președintelui rus în perioada 2014-2016, în legătură cu banca rusă Rossia (Банк «Россия»).

Cei patru inculpați, care contestă acuzația penale, ar fi ascuns proveniența a aproximativ 50 de milioane de franci elvețieni (circa 50 de milioane de euro). „Iar asta într-un moment în care Rusia anexase deja Crimeea”, și când banca Rossia era supusă sancțiunilor americane. Procuratura consideră, de asemenea, că posesorul oficial al fondurilor, violoncelistul Serghei Roldughin, este „doar un om de paie, în spatele căruia se ascund de fapt Putin și anturajul său”.

Un proces „spectaculos”

Ziarul grupului Tamedia - ai cărui jurnaliști investigaseră deja aceste conturi bancare în 2016 în cadrul dezvăluirilor din Panama Papers - amintește că muzicianul rus „e unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Putin” și că este chiar și nașul fiicei sale. Or, „în rechizitoriul împotriva lui, acuzarea scrie clar că muzicianul Serghei Roldughin nu ar fi „de fapt” adevăratul proprietar al tuturor averilor din conturile Gazprombank”.

Parchetul din Zürich consideră că profesia sa de muzician nu i-ar permite să aibă venituri atât de mari. De asemenea, ar fi „neplauzibil” ca Serghei Roldughin să fi finanțat achiziția de acțiuni la o companie media care a plătit dividende în conturile aflate pe numele său.

Cum Zelenski a devenit prototipul evreului ucrainean

Revista The Jewish Quarterly are în ultimul său număr un lung articol despre cum “războiul l-a transformat pe Volodimir Zelenski într-un evreu ucrainean”.

Așa-zisa denazificare și Volodimir Zelenski

Invazia rusă care a început pe 24 februarie 2022 a fost declanșată sub pretextul ideologic al „denazificării” Kievului și Ucrainei. Cu alte cuvinte, justificarea declarată a invaziei – pe care Kremlinul continuă să o numească „operațiune militară” – a fost aceea de a distruge o pretinsă juntă fascistă și revanșardă care conduce Kievul.

Ucraina este însă o democrație liberală pluralistă; iar încercarea de a decapita guvernul și de a-l înlocui cu oameni apropiați Moscovei s-a bazat pe tot felul de calcule greșite ale lui Putin, dar poate cel mai rău este că el pare să fi crezut în propria sa propagandă în legătură cu identitatea ucrainenilor.

Astfel, este atât o ironie istorică remarcabilă, cât și un fapt cotidian al vieții ucrainene contemporane aceea că șeful statului și armatei ucrainene este un om de origine evreiască.

Alegerea lui Zelenski în fruntea statului a fost fascinantă și prin felul în care totul le-a părut foarte banal ucrainenilor la acea vreme și pentru cât de puțin a contat în timpul campaniei prezidențiale faptul că el este evreu. Zelenski a făcut chiar glume îndrăznețe despre asta („Să vezi ce-o să-ți facă mama mea evreică!” și-a amenințat el adversarul, pe președintele în funcție de atunci Petro Poroșenko, în timpul uneia dintre dezbaterile lor). Naționalismul civic ucrainean contemporan – unul bazat nu pe definiții etnice sau lingvistice ale apartenenței regionale, ci pe valori și o mentalitate și mândrie naționale – era reprezentat de un comediant evreu micuț de statură și provenit dintr-o parte a țării vorbitoare de rusă.

Acest tip de ecvanimitate politică și socială nu a fost – pentru a o formula cu prudență – norma istorică. Dar publicația insistă pe completa “normalitate”, potrivit criteriilor contemporane, a creării statului ucrainean modern,

De când Rusia a invadat Ucraina, evreii din întreaga lume s-au trezit reexaminându-și identitatea. A fi un „evreu rus” a devenit o identitate dificilă și neatractivă, pe măsură ce Rusia se arată tot mai mult a fi un stat paria toxic la nivel internațional. La fel, mulți evrei americani, canadieni, francezi sau britanici care s-au considerat întotdeauna ruși își revăd acum istoria familiei și observă că orașele în care au trăit strămoșii lor se aflau de fapt în Ucraina. Majoritatea evreilor ashkenazi își pot trasa descendența până în Ucraina, nu neapărat în Rusia - unde strămoșii lor au ajuns în general abia după secolul al XIX-lea.

Acuzațiile rusești că Ucraina ar fi condusă de naziști apar cu atât mai absurde, cu cât comandantul șef al armatei ucrainene (Zelenski) și mulți oameni importanți din clasa politică ucraineană sunt evrei. Și în trecut, națiunea ucraineană s-a implicat adesea în revolte împotriva asupritorilor săi, însă acum a apărut o viziune modernă a Ucrainei - o țară multietnică ale cărei idealuri sunt liberale și democratice, incluzându-i pe toți cei care s-au născut pe pământul ei, conchide revista The Jewish Quarterly.