Un domn sosit de pe alte meridiane, cu care am avut ocazia să discut la o cafea, era pătruns de o nedumerire: „Aveţi aici zeci de partide. Şi cum e posibil, cu atâtea partide, s-o duceţi atât de greu?” O întrebare curioasă. Într-adevăr, ce folos avem de pe urma activităţii acestei puzderii de partide? Se vede că ceva le lipseşte. Se vede că ceva nu e în regulă cu ele.
Your browser doesn’t support HTML5
Sponsorii sărmani dindărătul partidelor
Această presupunere mi-a fost întărită deunăzi de Comisia Electorală Centrală care, iată, îi cere Fiscului să verifice cum anume fac bani unii sponsori ai partidelor, aparent sărmani, fără surse de venit. Potrivit CEC-ului, e vorba de 169 de sponsori fără venituri sau cu venituri mici: 9 asemenea donatori sunt ai Blocului Usatîi, 18 – ai PAS-ului, 1-al Partidului Şor, 2 – ai Platformei DA, 4 au ajutat AUR-ul etc. Şi urmează Fiscul acum să depisteze sursele de provenienţă a banilor. Îi dorim succese şi aşteptăm rezultatele investigaţiei. Suntem foarte curioşi. Sper de asemenea că CEC a fost corect şi imparţial, şi nu i-a căutat pe sponsorii sărmani ai anumitor partide cu mai mult zel decât pe sponosrii sărmani ai altora. Iar eu mi-am amintit de un caz similar de acum câţiva ani, de un bibliotecar dintr-un sat amărât care îi donase partidului preferat tocmai 20 mii de lei. Generos bibliotecar, de bună seamă!
Dacă îmi amintesc eu bine, acum partidele moldoveneşti au şi finanţare de la stat. Se doreşte în aşa fel ca partidele să nu mai fie influenţate de interese obscure. O fi suficientă oare finanţarea asta dacă nişte oameni sărmani se agită să ajute partidele? Sau e vorba pur şi simplu de un spirit civic mai pronunţat, de dorinţa sinceră de a primeni ţara?