Stefan Schennach: „Săracii din aceasta lume nu mai trebuie să își vândă sângele și organele pe nimic bogaților” (VIDEO)

Consiliul Europei lucrează la un cadru european de luptă împotriva așa-numitului turism pentru transplant de organe. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătății, Asia de Sud este zona în care se desfăşoară la cea mai mare scară mondială „turismul pentru transplant”, India fiind unul dintre cei mai importanți „exportatori”. În fiecare an, peste 2.000 de indieni îşi vând rinichii, care le prelungesc astfel viaţa bogaților de pe planetă care își permit să achiziţioneze așa ceva. În Colombo, Sri Lanka, afaceriștii cu organe lucrează direct cu spitale sau doctori. Pentru sume variind între 50.000 și 122.000 de dolari, bogații lumii îşi pot da „reset” la viaţă.

Stefan Schennach (APCE) despre „turismul pentru transplant de organe”

Rinichiul este organul cel mai des transplantat, fiind soluția salvatoare pentru pacienții cu insuficiență renală în fază terminală. În egală măsură, transplantul de ficat, plămâni și inimă este practicat frecvent. Pancreasul și intestinul subțire pot fi, de asemenea, transplantate. Toate organele pot fi donate după deces. Donatorii vii pot dona un rinichi și o parte din ficat. OMS arată că, în Taiwan, 118 pacienți care au suferit transplanturi de organe în China au fost chestionați de Departamentul de Sănătate, iar 69 au raportat că transplanturile lor au fost facilitate de medici. Ulterior, autoritățile locale din Taiwan au interzis astfel de activități. Au existat, de asemenea, afirmații potrivit cărora oficialii de ambasadă din anumite țări din Orientul Mijlociu au facilitat transplanturile de rinichi comerciale de peste mări în Pakistan și Filipine.

„Dacă vrem să luptăm împotriva acestei crime organizate care ia de la săraci si dă la bogați, trebuie sa convingem statele membre ale Consiliului Europei să semneze acordul de la Istanbul, care propune un cadru pan-european de reglementare a transplantului de organe și de luptă împotriva turismului pentru transplantul de organe. Săracii din aceasta lume nu mai trebuie să își vândă sângele și organele pe nimic bogaților”, spune, într-un interviu pentru Europa Liberă, deputatul austriac Stefan Schennach (Soc), raportor al APCE în acest dosar.

Europa Liberă: Domnule Schennach, sună înfricoșător și credeam că doar în țări precum China se întâmplă: turismul pentru transplant de organe umane. La APCE se lucrează la un sistem comun de reguli pe tot continentul care să lupte împotriva acestei crime. Dvs. sunteţi raportorul. Ce propuneţi?

Stefan Schennach: „Am fost în Israel pentru a documenta raportul meu, Israelul fiind în topul celor 4 țări unde această infracțiune oribilă s-a derulat ani de zile cu succes, ca să spun așa. Până în 2008, când Knesset-ul a schimbat legea cu privire la prelevarea și transplantul de organe, încât Israelul a devenit un exemplu de luptă împotriva acestei crime. Vorbim de crimă organizată care se bazează pe binomul săraci-bogați. Oamenii bogați vor să își prelungească viața și merg în țări sărace, unde își cumpără un rinichi, un iris etc. Și se faci bani frumoși din această afacere.

Turismul pentru transplant de organe este în top 5 cele mai profitabile afaceri. Când ne uităm unde sunt „clienții”, acei oameni bogați care comandă organe din țările sărace, vedem că sunt în Tailanda, Filipine, Columbia. Dar mai avem și alt aspect. Deținuții din China care își donează organele. Acum 20 de ani, se practica executarea prin împușcare. Între timp, nu se mai întâmplă asta, pentru că fiecare organ al fiecărui deținut are o valoare foarte mare. Așa că, liderii de la Beijing au transferat decizia cu privire la condamnarea la moarte a deținuților către Congresul Partidului Comunist Chinez. Numărul de condamnări s-a prăbușit de la 16.000 la 5.000 pe an. Și cine a protestat? Coreea de Sud. De ce? Pentru că traficul cu organe s-a dezvoltat peste noapte acolo. Apoi, mai este chestiunea sângelui. Dacă ne gândim la Big Pharma, marile concerte farmaceutice. Unde au birourile de colectare a sângelui? În Brazilia, în Mexic sau în alte țări cu populație săracă. În Europa astfel de activităţi s-au derulat în Kosovo.”

Europa Liberă: Și clienți europeni sunt cei mai mulți?

Stefan Schennach: „Nu. Nu au o anumită naționalitate. Oriunde pe glob unde sunt mulţi bani, sunt și astfel de clienți. Statele europene au reglementări foarte clare pe acesta temă. În multe țări europene se fac liste de așteptare pentru pacienți care au nevoie de organe. În Germania există o nouă lege care ar putea impune obligativitatea de a deveni donator după moarte.

Încă nu au trecut-o, nu au avut majoritatea, dar se fac eforturi. Fiecare dintre noi ar trebui să aibă un certificat de donator. În situaţia în care ești foarte bolnav, pe moarte, și este clar că nu sunt şanse să îți revii, atunci trebuie să existe obligativitatea, pe care ți-o asumi din timpul vieții, de a-ți dona organele!”

Europa Liberă: Deci tot continentul va urma exemplul Germaniei?

Stefan Schennach: „Nu. Exemplul Austriei este mai bun. Pentru că toată lumea este donator, dacă nu refuză explicit. Solidaritatea este foarte importantă în societate. De ce să nu le prelungim altora viața dacă a noastră este la sfârşit? De ce să nu îi ajutăm pe alţii?”

Europa Liberă: Consiliul Europei încearcă acum un cadru pan-european pentru reglementarea transplantului de organe și eliminarea turismului pentru transplant.

Stefan Schennach: „Cele mai multe state membre au semnat Acordul de la Istanbul, care propune un cadru pan-european de reglementare a transplantului de organe și de luptă împotriva turismului pentru transplant. Dacă vrem să luptăm împotriva acestei crime organizate care ia de la săraci și dă la bogați, trebuie să convingem statele să semneze. Săracii din această lume nu mai trebuie să își vândă sângele și organele pe nimic bogaților. Sigur, nu toată lumea vede cu ochi buni asta, de exemplu sunt secte religioase care se opun. Cel mai important lucru este să nu mai tolerăm traficul ilegal cu organe, mai ales că este neetic și inuman ca acestea să fie prelevate pe nimic de la oamenii mai săraci.”