Your browser doesn’t support HTML5
24.12.1989 - Actualitatea românească (manifestări de solidaritate)
Relatări ale agențiilor de știri străine privind luptele din București, Timișoara și alte orașe ale țării.
Televiziunea de la Viena a transmis ieri-seară un interviu cu pilotul unui avion austriac, care vineri a reușit să aterizeze la Otopeni. Avionul transporta ajutoare pentru victimele din țară. Pilotul a relatat că ieri-seară, înainte de a decola de la Otopeni, a văzut cel puțin 30 de morți în aeroport. Potrivit martorului ocular, lupte grele au durat câteva ore. Am văzut interviul acestui pilot austriac, un om în toată firea, bărbat spre cincizeci de ani, care, la sfârșitul interviului, avea lacrimi în ochi. Alte agenții străine de știri relatează că la aeroport sunt blocate o serie de transporturi de ajutoare. Corespondentul Agenției de știri Associated Press la București relatează că luptele de stradă date în ultimele zile în capitală au fost cele mai violente de la revoluția din 1956 din Ungaria, soldate cu moartea a peste 30 de mii de persoane. Ieri, medicii de la Spitalul de Urgență din București au relatat că, până la ora aceea, îngrijiseră sute de răniți. Alți răniți au fost transportați la alte 14 spitale din oraș. Corespondentul Associated Press relatează că la ora actuală este imposibil de estimat numărul morților și al răniților din București. Numai în cursul după-amiezii, doctor Marian Paraschivescu a declarat că la spital fuseseră aduse 51 de victime. Corespondentul Agenției Reuters la București relatează că ieri-seară au fost date lupte grele în jurul Televiziunii, Palatului Republicii, care era în flăcări, și al clădirii Ministerului Apărării Naționale. Se pare că în cursul nopții în restul Bucureștiului a domnit calmul.
De la București, Agenția de știri UPI relatează și ea că despre lupte grele, care s-au dat ieri-seară în jurul Televiziunii. Ulterior, la Budapesta, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, Keleti, a declarat că unitățile Armatei au învins grupurile teroriste pro-Ceaușescu, iar situația s-a mai calmat. Agenția UPI citează surse din cadrul Frontului Salvării Naționale, care estimează că, numai vineri, grupurile teroriste care au tras asupra mulțimii adunate în fața Palatului Republicii au ucis circa 5000 de persoane.”
* * *
În continuare, un mesaj de la Paris.
„Aici este Partidul Național Țărănesc „Iuliu Maniu”, fosta Organizație a Tineretului. Telegramă către Președintele Corneliu Mănescu, Președinția Consiliului de Miniștri, București, România: „Dle Mănescu, felicitări pentru biruința poporului! Partidul Național Țărănesc din Exil se pune la dispoziția Guvernului României, pentru a servi pentru necesitățile imediate. Va urma o scrisoare. Partidul Național Țărănesc din Exil. Eugen Caraghiaur, inginer, vicepreședinte executiv.”
Din Berlinul răsăritean avem o corespondență a lui William Totok.
William Totok: „În Berlinul răsăritean s-a desfășurat vineri, 23 decembrie, o mare demonstrație de protest anticeaușistă, la care participanții, cât și organizatorii, Inițiativa Drepturile Omului în România, și paza din fața Ambasadei Române și-au declarat solidaritatea cu revoluția română și compasiunea cu victimele Securității. Ambasadorul român din Berlinul răsăritean, Gheorghe Caranfil, până alaltăieri un susținător activ al vechiului regim, despre care am mai vorbit în cadrul unor programe transmise zilele trecute, s-a declarat de acord să ia cuvântul în fața mulțimii adunate pe Alexanderplatz. Cuvântarea sa, tradusă simultan, a fost întreruptă de mai multe ori de fluierături și strigăte, ca: „Acum e prea târziu!”, „Ce-ai făcut alaltăieri?!”, în momentul în care a declarat că s-a distanțat de Ceaușescu. Prezentarea Programului Frontului Salvării Naționale a fost aplaudată de către cei prezenți. Iată câteva fragmente din cuvântarea ambasadorului Caranfil. Îmi cer scuze pentru înregistrarea defectuoasă.”
Gheorghe Caranfil: „... Astăzi România... Vă asigur că pentru activitatea pe care am desfășurat-o eu, poporul meu mă va judeca... și va decide în legătură cu activitatea și cu persoana mea... aș vrea totuși să vă asigur că am făcut tot ce a stat în puterile mele ca să nu se ajungă la această vărsare de sânge în România. Pentru ce am făcut, voi răspunde în fața poporului meu. Am venit azi în fața dvs. cu tot curajul, am venit în fața dvs. în dorința sinceră să vă mulțumesc din numele poporului român... vă asigur că am transmis poporului român... (fluierături) eu vreau să vă asigur că colectivul Ambasadei este alături de noua conducere... (fluierături) a activa pentru traducerea în viață a programului pe care l-am anunțat...” (fluierături).
William Totok: „Alți vorbitori la mitingul de pe Alexanderplatz au cerut din partea ambasadorului să le dea documentele secrete care trebuie protejate, ca să nu le distrugă nimeni. Din surse ale Inițiativei de solidaritate cu România, s-a aflat că zilele trecute ar fi fost transportate de la Ambasadă lăzi de documente spre România. Ambasadorul s-a transformat peste noapte, dintr-un partizan fidel al civismului de tip ceaușist, într-un aderent al noii conduceri. Mulți discipoli ai lui Ceaușescu vor declara acum, în aceste clipe ale deznodământului, că ar fi fost forțați să colaboreze. Și discipolii lui Hitler au declarat același lucru după prăbușirea Reich-ului. Până și călăul Eichmann a susținut că a executat doar ordine. Acum a venit clipa judecății. Chiar dacă acum la Ambasada Română din Berlin au fost arborate două pancarte cu declarații de adoptare a programului Frontului Salvării Naționale, asta nu-i decât un gest făcut după, repet, după aflarea știrii că Ceaușescu a fost prăbușit. Se știe că în ambasadele române se ascundeau falși diplomați, cu însărcinări speciale, uneori criminale. Elena Brontzers, originară din România, domiciliată în RDG, a cerut, printre altele, ambasadorului să-și demonstreze buna-credință predând armele securiștilor-diplomați în solda ceaușistă.”
Am ascultat primul buletin de știri mai lung de la Radio București, care s-a terminat cu o informație importantă, întrucât mai mulți ascultători, în timpul nopții, ne-au telefonat să alarmeze de ce Televiziunea Română și-a încheiat programul aseară la 11. Ei bine, Radio București a anunțat că Televiziunea Română își reia programul la ora 9 dimineața. S-a făcut, la buletinul de știri de la București, un apel la ordine, s-a vorbit despre aceste grupuri de teroriști, și noi am aflat niște informații, ne-au venit niște telefoane de la persoane aflate în străinătate care vorbesc cu România, telefoane care spun, de pildă, că în București sunt incendii și lupte în cartierul Militari și că în Athenee Palace s-ar afla un mare grup de teroriști, încât blocurile de vizavi de Athenee Palace au fost evacuate. De asemeni, teroriștii au pătruns în case, în spitale, deghizați, în Timișoara, și omoară persoane particulare. Se pare că și de data aceasta teroriștii nu sunt români. Toate știrile converg către faptul că aceste trupe de „desperados”, cum li s-a spus, nu sunt, în bună parte, români. Radio București nu dă informații, în acest buletin pe care l-am ascultat, asupra acestui fapt. S-a evocat, de asemenea, în buletinul de la București, faptul că Ion Iliescu a făcut o mică dare de seamă asupra activității de ieri a Consiliului Frontului Salvării Naționale și a făcut apel la ordine. E de asemenea de menționat faptul că în urmă cu o oră, probabil pentru prima oară după 40 de ani, la Radio București s-au auzit colinde de Crăciun. Este un început pe care-l salutăm cu toată emoția.
Dă-mi voie să te întrerup puțin, în legătură cu alocuțiunea dlui Iliescu. A vorbit despre teroriști, despre indivizi fanatizați, despre un consens național împotriva dictaturii. Despre aceste unități special instruite și special dotate, despre dificultăți în lichidarea teroriștilor, despre evacuarea blocurilor în care acționează teroriștii, despre constituirea de gărzi patriotice în subordinea armatei. Teroriștii nu sunt în uniforme, așa cum ai spus, poartă chiar banderole, „împușcă din orice poziție”. Este expresia postului de Radio București, care, la sfârșitul relatării despre alocuțiunea dlui Iliescu, aduce aminte că sub pază militară se află Nicolae și Elena Ceaușescu și, bineînțeles, Nicu Ceaușescu, în plus Ilie Ceaușescu, Bobu și Dincă.
Tot buletinul de știri de la București a mai anunțat și o veste culturală, ca să zic așa. Filarmonica din Berlin și Yehudi Menuhin vor să organizeze un spectacol, cât de curând, la București, în beneficiul victimelor. Mai am o veste, de data asta primită la telefon. Formația de muzică rock „Sfinx” din București se află într-un lung turneu în Olanda. Ei au luat inițiativa, împreună cu agenția de impresariat care îi patronează, „International Artist”, au luat inițiativa unui spectacol, pe care vor să-l facă în Olanda, la Eindhoven, într-o sală de opt mii de locuri, acest spectacol. Încă nu a fost stabilită data, dar este programat între 8 și 11 ianuarie, spectacol ale cărui fonduri vor vărsate în beneficiul victimelor și al României în general. Ei solicită pe această cale (și ni s-au adresat cu telefonul) tuturor artiștilor români, în primul rând artiștilor lirici, și formațiilor muzicale, de muzică ușoară sau de muzică simfonică, care se află în Occident, să telefoneze, să ia un contact cu grupul „Sfinx”, pentru ca acest concert să se transforme într-o gală a artiștilor români. De aceea au dat și niște numere de telefon, pe care le voi comunica imediat. Mai precizez că la spectacolul „sfincșilor”, din Eindhoven, s-au asociat cei mai buni artiști olandezi din această direcție muzicală. Numărul la care pot fi contactați artiștii din formația „Sfinx”: Olanda, 0886075617 și, tot Olanda, 0886075545.
Înainte de a trece microfonul lui Max Bănuș, vreau să redau o informație de la France Inter, care transmite știri 24 de ore din 24 și, cu precădere, România acuma, interesantă. Măsura în care este autentică rămâne de văzut. Ceaușeștii au încercat să plece în China, au intrat într-un tunel care a dus la un teren de aviație, particular, au plecat cu avionul, avionul a decolat, a intrat în spațiul aerian sovietic. Sovieticii au interzis avionului să zboare mai departe și avionul s-a întors și a aterizat la Târgoviște, unde au fost arestați. Aceasta este o depeșă de la France Inter, pe care am redat-o ca atare. Autenticitatea rămâne de văzut.
Max Bănuș: „Din capitala statului american Texas, adică din celebrul Dallas, mi s-a comunicat că s-a format un comitet de ajutor românesc și în zilele următoare acest comitet va încerca să trimită în România cantități cât mai mari de medicamente. Un cetățean român, german din Manhaim, Germania a vorbit cu Jimbolia, cu familia sa din Jimbolia. În Jimbolia este liniște, soldații sunt înfrățiți cu populația și toți primarii comunelor învecinate au fost schimbați. O informație care provine din Constanța, de la Liviu Zamfir. Tânărul Zamfir afirmă că, din păcate, se aud focuri și în Constanța. Tot din păcate, se pare că s-au înregistrat trei morți, între care, pare-se, și un ofițer de marină. O știre îmbucurătoare, în Constanța au sosit medicamente trimise din Franța.
Șerban Orescu: „Cred că aceasta este o idee foarte bună, să se trimită medicamente, deși mergem mai încet, dar este foarte sigur, cu avionul până la un punct și pe urmă la Constanța în port, Constanța fiind un punct, să zicem, mult mai stabilizat decât altele. De asemenea, avem informații că se întâmpină dificultăți la frontiera de vest, pentru ca ajutoarele să ajungă la destinație cât mai repede, în orașe și în spitale. Există, de asemenea, necesitatea ca în asemenea situații, bineînțeles, camioanele cu medicamente să fie totuși controlate. Adică simplul fapt că cineva se prezintă cu un camion cu medicamente la frontieră să nu determine renunțarea la controlul vamal. Nu este exclus, având în vedere metodele criminale ale Securității, nu este exclus ca sub un strat de medicamente să se ascundă, mai știi, poate arme, dinamită, sau altele.”
Mai ai ceva de spus, Max Bănuș? Regia de emisie, avem un material?
Dacă nu, puțină muzică.
Nu, nu! Avem, avem.
voce de femeie: „Suntem o grupare de tineri intitulată „Deutsche Jungen in Europa”, tradus în limba română Tineretul German al Europei, intenționăm să venim în luna ianuarie cu un camion în România. Acest camion va fi încărcat cu alimente, îmbrăcăminte, pături și jucării, pe care le vom colecta pentru un cămin de copii orfani din București. Rugăm să-i transmiteți părintelui Galeriu de la biserica Sf. Silvestru, din strada Silvestru din București, de această intenție a noastră. Repet, vă rog să-i comunicați părintelui Galeriu de la biserica Sf. Silvestru, din strada Silvestru din București, de această intenție a noastră. ”
Da, din nou Max Bănuș la microfon, sunt acum numai cu colegii mei Mircea Vasiliu și Șerban Orescu.
Max Bănuș: „Aș vrea să vă spun ceva în legătură cu emisiunile postului de radio București și cu imaginile pe care le-a transmis televiziunea occidentală, imagini din România, imagini, bineînțeles, realizate de Televiziunea românească. Întâi postul de radio. Acum două zile, am primit din partea celui care coordona munca noastră: „Max, ai de făcut aceste patru materiale”. Fiecare avea între trei și patru minute. Cu Radio București deschis, m-am așezat la mașina de scris. Când am fost gata cu prima știre, pac!, Radio București mi-a transmis același material și, aș zice, ceva mai bogat decât l-am scris eu. Am fost puțin iritat, dar, mă rog, asta este viața. Am trecut la al doilea material. La jumătatea celui de-al doilea material, Radio București începu să-l transmită. La al treilea material, am lăsat mașina de scris, am luat hârtia în mână și am așteptat. N-am așteptat decât un minut-două și a venit și al treilea material, transmis de Radio București, foarte bun. Ce vreau să spun? Băieții de la Radio București, în condițiile în care sunt, sunt buni, îi felicit. Sigur că să nu vorbim de concurență, sigur că rostul Europei Libere, nu?, există, există un țel, poate ne atingem în curând acest țel și poate ne vom desființa; în orice caz, asta nu e important, important e că am căpătat această siguranță în acest moment că sunt oameni, sunt redactori de valoare la Radio București. Hai să trecem puțin la televiziuni...”
Șerban Orescu: „Sper că nu te-ai îndoit?”
Max Bănuș: „M-am îndoit, Mircea, oarecum! Când au fost patruzeci de ani de teroare, când sistemul școlar a fost atât de vătămat, când cultura a fost distrusă, când acești colegi de-ai noștri n-au putut citi zilnic ziare străine, reviste, cum să se formeze așa de ușor un jurnalist, în condițiile astea îngrozitoare? Eu țin minte, în cei 12-14 ani de jurnalism în România, am realizat marea performanță să capăt autorizația să citesc oficial „L'Humanité”. Iartă-mă, Șerban, încă un pic, vreau acum să revin la televiziune. Normal că sunt, nu?, tot jurnalismul românesc mă interesează, am trăit împreună cu ei toată evoluția, de foarte tânăr am început. Ei!, am obținut foarte multe copii videocopii după emisiunile de televiziune ale Radioului București în perioada nu strălucită a lui Ceaușescu. Eram îngrozit. Am văzut un spectacol în care o cântăreață, nu vreau să citez, a cântat timp de 28 de minute și a fost filmată numai din parte stângă, fiindcă numai partea stângă a feței era luminată. Reflectorul al doilea, al treilea, al patrulea nu exista. Întrebând, mi s-a spus: „Dom'le, este o situație îngrozitoare, se face economie la electricitate.” Am văzut și alte imagini, și alte filme, am fost total decepționat. Ei bine, în micile, puținele imagini pe care le-am văzut acum, am văzut deodată talentul, am văzut deodată specialitatea, am văzut deodată simțul luminii. Mă refer la imagini statice, din studio, dar mă refer de asemenea la imaginea de reportaj. De exemplu, arestarea lui Nicu Ceaușescu a fost, realmente, o imagine în care operatorul era la nivelul celor mai bune televiziuni occidentale. Șerban, care e părerea ta?”
Șerban Orescu: „Sunt cu totul de părerea ta.”
Foarte bine! (râd)
Asta-mi aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat după război. Filmul italian în timpul războiului, eram copil pe atunci, era lamentabil. Pentru ca după război, odată doborâtă dictatura lui Mussolini, să fie o înflorire extraordinară! La fel filmul german, nu te puteai duce la un film german; după război, au început filme bune. Dar italienii, cel puțin ... așa se va întâmpla și în România. Românii prin excelență știu să recupereze timpul pierdut.
Mircea, citești doar ziarele românești cot la cot cu mine. Aștept cu nerăbdare primele ziare și reviste scrise în România liberă.
Mircea Vasiliu: „Este adevărat, da, toată lumea așteaptă asta.”
„Iar dacă permiteți, m-aș referi foarte pe scurt la Revista Economică. Revista Economică, de unde-mi extrăgeam în trecut anumite date, a devenit ceva de neconceput, un fel de apoteoză a limbajului de lemn, numai articole ideologice, o lipsă totală de cifre. Aceasta s-a întâmplat în mod special după ce Ioan Totu a preluat conducerea acestei reviste cu ani în urmă, dar tendința aceasta de a goli Revista Economică de orice substanță s-a agravat enorm după ce Barbu Petrescu, fost, până acum câteva zile, și șef al partidului în București, după ce Barbu Petrescu a preluat conducerea acestei reviste.”
Eu aș vrea să întrerupem discuția. Regia de emisie? Sunt ocupați. Putem continua.
Avem și noi defectele noastre. Eu cred, însă, totuși că este bună o oarecare pauză muzicală.
Regia de emisie, o pauză muzicală, te rog!
***
Mircea Vasiliu: „La Națiunile Unite, Germania Federală și Ungaria au cerut Consiliului de Securitate al ONU să adopte o rezoluție privind situația din România. O serie de țări membre în consiliu, printre care China, s-au opus inițiativei, dar președintele Consiliului, Enrique Penalosa, a informat că marți vor fi inițiate consultări pe această temă. Uniunea Sovietică nu s-a opus direct inițiativei Bonnului și Budapestei, afirmând că este în curs de a elabora o declarație oficială. Anticipând reacția Consiliului de Securitate ONU, ambasadorul vest-german la Națiunile Unite Hans Ottho Broitigan a declarat: „La ora actuală, pentru poporul român este important să știe că forul ONU este preocupat de situația din România”. El a mai afirmat că situația din România nu poate fi considerară numai ca o afacere internă a acestei țări, deoarece ea reprezintă un pericol potențial pentru securitatea și stabilitatea în întreaga regiune. Vineri, tot la ONU, Germania Federală, Ungaria și Austria ceruseră Consiliului de Securitate să condamne regimul Ceaușescu. Cererea a fost, însă, retrasă în momentul căderii de la putere a despotului român. Vă amintim că Germania Federală și Ungaria nu sunt membre în Consiliul de Securitate.”
***
„Da, avem niște informații recente comunicate telefonic. Tot la Brașov, sub Tâmpa, se aud încă împușcături și străzile sunt blocate. De asemenea, blocurile dintre uzina „Tractorul” și fabrica de anvelope sunt păzite de civili și înarmați, pentru a evita contactele populației cu teroriștii. O sugestie ne transmite un ascultător al postului, Apostol Nicolae Costel, fost ofițer de marină, care a vorbit cu România la telefon și ne informează că în județul Teleorman este calm și Armata a preluat puterea. El sugerează tuturor celor care vor să trimită ajutoare din Occident că aceste ajutoare se pot trimite ușor și prin Bulgaria, pe la Nicopole și trecând la Turnul Măgurele. În fine, doctorul Parsinon din Abano a făcut să apară ieri un articol în „Gazetino”, un ziar local, în care-i informează pe cititori că organizează o caravană cu aparatură medicală și cu medicamente, spre România, și că a primit, sigur, la telefon, foarte multe telefoane de solidarizare și foarte multe telefoane în care firme de medicamente vor să ajute. Același articol, cu date suplimentare, va mai apare și în „Gazetino” de mâine. Deci, se pregătesc și în străinătate destule acțiuni de ajutorare cu material medical și cu medicamente care să vină spre România.”
„Am vorbit aici cu două ore în urmă și vom reveni în ora următoare despre aceste formații teroriste ale Securității. Dar acum aș vrea să spun altceva, că această Securitate pe care Ceaușescu s-a bazat atât de mult este legată nemijlocit de sfârșitul lui. Când Ceaușescu s-a hotărât să țină acel ultim discurs în Piața Palatului, dar a fost întrerupt, și care a dus la cristalizarea, la extraordinara escaladare a protestului public împotriva regimului Ceaușescu. Ei bine, am ferma convingere că el a întrebat totuși acele departamente din Securitate care se ocupă cu cercetarea stării de spirit a populației, a întrebat, desigur, înainte de a ține acest discurs și de a convoca mitingul din Piața Palatului, care este această stare de spirit. Și acum, nu că Securitatea n-ar fi avut o imagine clară asupra protestului generalizat care zăcea în spiritele bucureștenilor, dar știm foarte bine că Ceaușescu a interzis tuturor organelor de stat și de partid, inclusiv Securității, a interzis, practic, să i se dea informații reale. Este știut aceasta, o spune și Pacepa, și acest principiu, de a interzice rapoarte reale, s-a aplicat desigur și în cazul Securității, care, întrebată fiind, cum spun, aproape sigur, de Ceaușescu asupra stării de spirit, înainte de a ține faimosul ultim discurs, a raportat, probabil după tipicul bine-cunoscut: „Tovarășe Comandant Suprem, sunteți cel mai iubit fiu al poporului!” Ce a urmat se știe foarte bine. Deci, se poate spune astăzi, retrospectiv, că Securitatea nu numai că l-a susținut pe Ceaușescu, dar, fără să vrea, i-a făcut, în cele din urmă, și cel mai mare deserviciu, în sensul că a provocat marea revoluție de eliberare de sub ceaușism. Folosesc acest termen pentru că cred că numai în acest fel putem desemna și în felul acesta va reține, anticipez, istoria acestei zile cutremurătoare, dar pline de glorie pentru poporul român - marea revoluție anticeaușistă.”
***
Ascultați, la București, splendide colinde interpretate de corul „Madrigal”, o premieră care ne emoționează – de atâția și atâția ani n-am auzit colinde la Radio București.
Eu aș vrea să revin asupra unei probleme, două cuvinte. Am spus la începutul programului că a fost eliberat din închisoare Vasile Paraschiv, se află la Ploiești, și Șerban Orăscu vrea să mai adauge ceva.
Șerban Orescu: „Aș vrea să adaug, pentru că am fost profund mișcat, în luna martie, când organele regimului, la două zile după ce s-a dat publicității scrisoarea celor șase foști fruntași ai partidului, organele regimului au incriminat pe Mircea Răceanu. În acest context al eliberării deținuților politici, am vrea să știm - și cred că multă lume ar vrea să știe - unde se află Mircea Răceanu, acest diplomat, unul din foarte puținele cazuri de diplomați români. În această masă cenușie de securiști, pe care o reprezintă diplomația românească de astăzi, Mircea Răceanu este un astru, un mare patriot și este legitimă dorința multor români să-l știe în siguranță, la el acasă și, bănuim, destinat să preia funcții importante.”
Pot vorbi?
„Mihai Rost din Manhaim a vorbit cu mama sa din Reșița. În Reșița, după cum ne informează acest tânăr, e destul de multă liniște, se aud în depărtare împușcături, în rest e liniște.
(Transcriere: Lina Grâu)