Ilie Gulca: Născut la 5 august 1979 în Chirileni, Ungheni. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universității de Stat din Moldova. A făcut masterul și doctoratul în istorie la aceeași facultate. A fost redactor la Editura „Prut Internațional” și redactor-șef adjunct la „Jurnal de Chișinău”. Este reporter la Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova și responsabil de actualitatea politică la „Gazeta de Chișinău”.
Your browser doesn’t support HTML5
„Jurnal săptămânal” la Europa Liberă, cu Ilie Gulca
Luni
Sunt îngrijorat din cauza tusei Taniei. O duc la Clinica „Galaxia” pentru investigații suplimentare. Oameni cu măști de un verde spălăcit își aduc de mâini vârstnici care par să fie afectați de gripă. După minute bune în care nu pot să îmi stăvilesc emoțiile, decid să intru la medicul ce a purtat-o pe Tania trei săptămâni pe drumuri.
Tresar la o voce stridentă în clipa în care pun mâna pe mânerul ușii de la intrarea în blocul clinicii: „Nu intrați fără mască! Cum puteți să umblați așa?!”, îmi strigă de la etaj o femeie într-o rochie cu buline și cu țesătura de bumbac sub barbă.
„Virusul este în aer! Sunt deja doi morți! Autoritățile ascund datele reale!”, adaugă femeia sentențios. Femeia asta nu poate să fie doctor, îmi zic eu. Orice, numai nu doctor.
Iese, în sfârșit, nevastă-mea și îmi spune că nu are nimic grav. Mă liniștesc. Pun mâna pe telefon și o sun pe o cunoștință de-a mea, un medic și om minunat.
„Ilie, nu poți să ascunzi atât de ușor decesul unor oameni. Sunt obligați să spună vârsta celor decedați, sexul etc., fără să le dea numele”, îmi spune doctorul cu calm și blândețe.
Marți
Panica crește pe zi ce trece. Am o ușoară răceală. Mă apasă gândul unde m-aș izola în cazul în care aș contracta virusul. Cozile la ușile magazinelor evocă un episod descris de Saramago în „Eseu despre orbire”, unde un contingent de orbi a pus mâna pe produsele alimentare.
Îmi petrec prietenul, pe Mădălin Necșuțu, la Vama Leușeni, de unde trebuie să îl ia soția lui venită tocmai de la București.
Ajungem la bariera vămii. Un polițist ne spune neafectat că nu are nimeni voie să treacă pe jos pe malul drept. Nici cei dincolo nu au dreptul să vină încoace. „Cel puțin, până la intrarea în Vama moldovenească?!”, îl întreb eu nedumerit. „Nu”, îngăimă el impasibil.
Angajații unei benzinării din preajmă transmit un mesaj apocaliptic – în câteva ore se închide definitiv vama! Un tip ne cere 20 de euro să îl treacă pe Mădălin, după care refuză oricum. Într-un final, răsuflăm ușurați, un om consimte să îl ia.
În drum spre Chișinău, realizez că suntem mai vulnerabili în fața panicii decât în fața molimei. Ajung acasă, beau țuică tare și mă culc.
Miercuri
Mă trezesc și îmi dau seama surprins că nu am nimic, nici tuse și nici muci. În micul nostru apartament se declanșează o mare agitație. Tania are o conferință cu colegii săi de serviciu. Eu vorbesc cu sursele mele la telefon, iar Călin pornește „Furtuna” de Beethoven.
Un deces și alte șase cazuri confirmate. Răzbat strigăte de copii și mame din fața blocului, în timp ce în preajmă, la câțiva zeci de metri, niște nădrăgari livizi la față beau votcă în jurul unei ciotce.
Acest peisaj chișinăuean din 2020 este rupt din statisticile țariste de la 1880, când Basarabia era măcinată de o epidemie de variolă. Molima s-a răspândit atunci în satele Baimaclia, Batâr, Ursoaia, Puhoi, Sturdzeni, Sălcuța, Tanatari, Calfa și Zaim și, tot așa, în întreaga Basarabie. Au fost afectate în special casele de pe văi, cei cu bordeiele pe deal au scăpat cu zile.
Boala s-a răspândit din cauza că populația nu voia să respecte regulile autorităților. Nu s-a schimbat nimic în cei peste 100 de ani.
Joi
49 de cazuri confirmate și 108 suspecte. Mă frige subit fruntea. Termometrul însă nu îmi arată decât 36,5. Tania râde de mine și îmi spune să dezbrac hanoracul.
Astăzi nu se mai aud strigăte de copii. „Drumurile noastre toate” ale lui Dan Spătaru umplu liniștea de epidemie în curtea blocului nostru. Un tânăr exersează la trompetă, nu rezist tentației să deschid geamul.
Deși posturile TV transmit că mai multe întreprinderi cos la greu măști, nu pot să le găsesc în farmaciile din zonă, după cum nu pot să fac rost de dezinfectant.
Realizez că suntem abia la început de carantină și vom avea nevoie de săptămâni bune pentru a scăpa de epidemie. Am decis să cumpăr câteva pachete de turte și covrigi.
Vineri
Același număr de victime. Sunt obligat să ies din casă. În scara blocului întâlnesc un vecin taximetrist. Este îngrijorat de faptul că nu poate să stea mult izolat pentru că are trei copii pe care trebuie să îi hrănească.
Autoritățile americane anunță că au demarat procedura de deportare a lui Vladimir Plahotniuc. SUA au extrădat până acum cetățeni moldoveni. Vladimir Cebotari spune că fostul său coleg de partid sau actualul, nu putem să știm, ar putea să ceară să fie deportat în altă țară unde are cetățenie.
Unde? În Rusia și Moldova are dosare. Plahotniuc nu are dreptul să calce pe teritoriul Elveției. A rămas, probabil, România.
Apropo, ProMoldova lucrează de zor în teritoriu pentru a rupe aderenți pedemiști.