Supraviețuind printre ruinele războiului din Ucraina. Povestea fraților Kovaliov

Tranșeele brăzdează pământul în spatele casei lui Stepan Kovaliov (80 de ani) și a soției sale, Tetiana (79 de ani), locuitori ai satului Posad-Pokrovske, situat la aproximativ 36 de kilometri nord-vest de orașul Herson, în sudul Ucrainei.

Satul a fost capturat de forțele rusești în timpul invaziei, pe 25 februarie 2022, a doua zi după ce Moscova a lansat ceea ce descrie ca fiind o „operațiune militară specială”.

 

În ciuda peisajului devastat, frații Kovaliov, Stepan (stânga) și fratele său, Volodimir, în vârstă de 77 de ani, au decis să-și trăiască ultimele zile alături de soțiile lor pe pământul lor natal. Abia supraviețuind cu pensiile lor mici de la stat și bazându-se pe rude și pe donațiile de alimente, cei doi frați știu că viața nu le va fi ușoară.

 

Stepan și Tetiana, în casa lor distrusă de război. Multe case din sătucul lor, unde trăiau vreo 2300 de locuitori, au fost distruse în timpul luptelor. „Avem 80 de ani, am lucrat toată viața în aceeași grădină, iar acum ne așteptăm moartea”, spune Stepan.
 

Tetiana își amintește că a revenit la casa lor distrusă de lupte și a descoperit că animalele, printre care se numărau patru vaci și zeci de găini și porci, dispăruseră.

Înainte de război, Stepan și Tetiana lucrau pământul cultivând orz și legume. Acum, terenurile lor sunt inutilizabile din cauza minelor și a muniției neexplodate.

Tetiana intră în pivnița distrusă de șrapnele în care locuiesc acum ea și Stepan.

Luminată de lumânări, pivnița pe care răposatul ei fiu Oleksandr, pe care-l plînge și azi, a construit-o ca depozit de alimente este acum casa lor.
 

Fratele lui Stepan, Volodimir, locuiește o stradă mai departe, cu familia și pisica. El, soția sa, Tetiana, și nepoata lor în vârstă de 21 de ani, Svitlana, locuiesc cu toții în singura cameră din casă care mai are acoperiș.

Tetiana își amintește momentul în care casa ei a fost lovită de un obuz. S-a petrecut în octombrie. „Era mult fum, nu puteam vedea nimic”, a spus ea. „Ploua și părți din acoperiș cădeau în casă”.

Un tanc rusesc distrus ruginește lângă casele distruse ale fraților Kovaliov.

Confruntările au coincis cu o contraofensivă ucraineană care, în cele din urmă, a împins forțele Moscovei dincolo de fluviul Nipru.

Volodimir repară o cușcă pentru câini în fața casei sale distruse, ale cărei ferestre sparte de suflul exploziilor sunt acoperite cu scânduri.

Svitlana, care este handicapată,  duce vaca familiei la păscut într-o parte neminată și sigură a tăpșanelor din apropierea casei lor.

Într-un peisaj răvășit de război, Volodimir se duce cu bicicleta până la un punct de livrare unde voluntarii oferă hrană pentru ultimii supraviețuitori care mai locuiesc în sat.
 

Tetiana se uită pe fereastra singurei încăperi din casă care mai are acoperiș. 

Deși frații savurează din când în când un pahar de horilka, o băutură spirtoasă ucraineană, cuplurile rămân în mare parte la casele lor, însingurate de teama reluării luptelor.