Supărarea lui Usatîi

Supărarea lui Usatîi

Unul dintre marii învinşi ai alegerilor de duminică e Blocul Electoral Usatîi care s-a prăbuşit în ciuda faptului că are un lider volubil şi charismatic. Cel mai surprins de această înfrângere a fost se pare însuşiRenato Usatîi, care a anunțat luni că pleacă din politică. Usatîi a declarat totodată că își dă demisia și din postul de primar al municipiului Bălți. Afectat de rezultatul electoral prost, Usatîi s-a declarat în mod special dezamăgit de faptul că în orașul unde este primar, la Bălți, blocul său a obținut numai 22,6% din voturi, clasându-se pe locul al treilea. Usatîi s-a simţit parcă înşelat de cei pentru care munceşte în calitate de primar.

Două amănunte aş vrea să remarc în legătură cu supărarea lui Renato Usatîi. În primul rând, omul are dreptul să se decepţioneze, fireşte, şi să abandoneze politica. E chiar un soi de sinceritate şi onestitate în acest gest. Nu-mi convine votul vostru, vă spun la revedere, papa!

Pe de altă parte, decizia asta conţine şi ceva dizgraţios, ceva urât. Păi, dacă eşti un politician serios, care chiar vrea să primenească lumea din jur, cum poţi să abandonezi politica doar pentru că ai suferit un eşec? Păi, un politician serios e cel de cursă lungă, care are nişte idealuri şi care nu renunţă să lupte pentru ele în orice condiţii. Ai pierdut? Încearcă să învingi la alegerile următoare, nu? Cum e posibil să abandonezi politica? Sau poate ai fost pur şi simplu un conjucturist?

Şi cum rămâne cu planurile măreţe pe care le prezentai oamenilor în campania electorală. Cineva totuşi a votat pentru ele. Şi ce-o să creadă acei oameni care, după ce te-au ales, te văd dând bir cu fugiţii din arena politică? În definitiv, Renato Usatîi poate să facă ce vrea. Dacă însă va pleca din politică, va trebui să constatăm că nu a fost un politician serios.