La 16 octombrie, autoritățile din Belarus au anunțat-o în urmărire internaţională pe fosta candidată la președinţie Svetlana Ţihanovskaia „pentru apeluri la răsturnarea ordinii constituționale”. Cu câteva zile mai devreme, Ţihanovskaia i-a înaintat lui Alexandr Lukașenka un așa-numit „ultimatum al poporului”: să demisioneze până pe 25 octombrie, în caz contrar, „toată ţara va ieşi paşnic în stradă”, iar pe 26 octombrie toate întreprinderile vor intra în grevă, drumurile vor fi blocate, se vor prăbuşi vânzările în magazinele de stat.
Într-un interviu pentru serviciul belarus al Radio Europa Liberă, Svetlana Țihanovskaia a povestit despre pregătirile pentru „ultimatumul poporului”, cum vin oamenii în echipa sa, de ce este importantă continuarea protestelor paşnice, păstrând, totodată dreptul la autoapărare, dar şi despre convorbirea cu soţul său Serghei Ţihanovski.
Despre „ultimatumul poporului”
Europa Liberă: Pe toţi îi interesează „ultimatumul poporului” dat lui Alexandr Lukaşenka, apar întrebări privind realizarea practică acestuia. Decizia a fost convenită cu membrii Consiliului de coordonare a opoziţiei sau a fost luată de Ţihanovskaia şi echipa sa?
Svetlana Ţihanovskaia: „Toate deciziile importante luate de statul-major sunt convenite cu Consiliul de coordonare, cu partidele politice, cu grupurile de protestatari, cu muncitorii, cu cei supuşi represiunilor. Nu întotdeauna reuşim să o facem în măsură deplină, dar nu luăm nicio decizie de sine stătător. Îi ascultăm pe oameni. Ultimatumul poporului nu este decizia Svetlanei Ţihanovskaia. Acest ultimatum este lansat de popor. Oamenii spun mereu: haideţi să facem ceva, cât vom răbda să fim bătuţi? Eu doar mi-am asumat să verbalizez ceea ce vor oamenii.”
Europa Liberă: A avut vreo influenţă şi faptul că Serghei s-a pronunţat pentru acţiuni mai dure? (În discuţia telefonică cu soţia sa, Serghei Ţihanovski i-a spus că „trebuie să acţioneze mai dur”).
Svetlana Ţihanovskaia: „Din cuvintele lui Serghei am înţeles doar că trebuie să fim mai duri în declaraţii. El ştie că eu încerc mereu să înmoi liniile, să o spun mai pe ocolite, nu direct. Sunt un om ceva mai blând. Probabil că i-am înţeles mesajul un pic altfel decât ceilalţi, pentru că suntem împreună de atâţia ani. Trebuie să fiu mai dură în revendicări. A avut în vedere să fiu mai fermă, nu necruţătoare. Cei care nu-l cunosc pe Serghei probabil că nu l-au înţeles corect. Dar eu l-am înţeles.”
### Vezi și... ### Belarus, 11 săptămâni de protestEuropa Liberă: Greva presupune pregătire, nişte garanţii pentru oamenii care ar putea fi concediaţi. Ce se întreprinde acum? Este doar o adresare publică sau au loc anumite negocieri la întreprinderi?
Svetlana Ţihanovskaia: „Avem de mult timp grupuri de iniţiativă care îi ajută pe cei supuşi represiunilor, pe cei reţinuţi, concediaţi. Sunt fonduri la care pot apela şi care permanent distribuie aceste informaţii. Când avem astfel de solicitări, îi direcţionăm pe oameni spre aceste organizaţii.
Statul-major al lui Ţihanovskaia nu dispune de resurse materiale pentru ajutoare...
Pe data de 14 octombrie am avut o şedinţă pe Zoom cu reprezentanţii mai multor uzine. Grupurile de activişti ştiu unde trebuie de adresat în caz de necesitate şi pot transmite această informaţie celor care nu mai pot tolera agresiunile și nelegiuirile autorităților și vor să se alăture mișcării populare.”
Europa Liberă: Apelul la grevă este adresat întreprinderilor de stat sau şi celor private? Ar trebui să se alăture şi specialiștii IT, profesorii, brutarii, medicii, polițiștii? Este un îndemn pentru toți bielorușii?
Svetlana Ţihanovskaia: „Când vorbim despre greve, acest lucru se referă, în primul rând, la lucrătorii din fabrici, dar asta nu înseamnă că îi privește doar pe ei. Aceasta înseamnă că toată Republica Belarus trebuie să se unească. Este o grevă naţională. Fiecare poate face ce e în puterile lui. Un profesor sau un medic nu poate abandona serviciul, dar poate ieși la o demonstrație, poate distribui informații despre fondurile de ajutor, despre violențele ce au loc. Toată lumea poate contribui la cauza noastră comună. Asta şi înseamnă grevă. Greva naţională este un concept mai larg decât o grevă la o întreprindere.”
Despre reprezentanţii forţelor de securitate care roagă să le fie scoase din ţară familiile
Europa Liberă: Ce se va întâmpla dacă Lukaşenka nu va da curs solicitărilor şi nu veţi reuşi să realizaţi planul cu privire la „greva generală la toate întreprinderile, blocarea drumurilor, prăbuşirea vânzărilor în magazinele de stat”?
Your browser doesn’t support HTML5
Svetlana Ţihanovskaia: „Vom continua lupta, vom trece la noi forme de luptă. Fiecare are timp să decidă de care parte este în această confruntare: eşti pentru agresiune, violenţă, bătăi sau pentru un viitor luminos al Belarusului. Se referă, înainte de toate, la reprezentanţii forţelor de securitate, la mascaţi, care, din păcate, nu apleacă urechea la rugămințile mamelor, copiilor și soțiilor lor. Sunt convinsă că acum le este greu din punct de vedere moral.
Există o mare discordie în cadrul sistemului...
Unii calcă peste propriile principii morale atunci când aplică violența. Este timpul să-şi înfrunte frica, să spună „Destul!” şi să-şi asume responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Vorbiţi despre scindare în structurile de securitate. Pe ce exemple vă bazaţi? Mulţi experţi spun că sistemul este încă destul de puternic.
Svetlana Ţihanovskaia: „Avem informaţii din cadrul fondurilor de solidaritate, de ajutorare. Potrivit acestor informaţii, există mulţi angajaţi ai organelor de menţinere a ordinii publice care înţeleg că, dacă vor refuza să îndeplinească un ordin criminal (ei ştiu în ce ţară trăiesc), vor fi supuşi presiunilor. Ei se adresează cu rugămintea să le fie scoase familiile din ţară sau să fie ajutaţi să plece. Şi sunt foarte mulţi din ăştia.”
Europa Liberă: Câteva zeci, sute?
Svetlana Ţihanovskaia: „Aproape în fiecare săptămână sunt astfel de solicitări. Sunt anumite apeluri, informaţii, pe care nu le putem divulga acum. Şi acolo lumea e la limită deja. Sunt dintre cei „spălaţi pe creier”, care cred că fac bine atunci când îi bat şi îi schilodesc pe oameni. Dar majoritatea înţeleg ce fac. Execută ordine din anumite motive, în virtutea unor circumstanţe, trecând peste principiile morale. Oamenii sunt diferiţi. Dar vreau să cred că se simt foarte prost din punct de vedere moral după ceea ce fac.”
Despre violenţă
Europa Liberă: Probabil că aţi văzut secvenţele video din izolatorul de detenţie preventivă de pe Okrestin, din Minsk, filmate dintr-o dubă, unde se vede cum cei reţinuţi sunt goniţi printr-un „coridor” viu, cum sunt bătuţi, strigă… Ce reacţie aţi avut?
Svetlana Ţihanovskaia: „E greu să priveşti aşa ceva, dar toţi ştiu că anume aşa se întâmplă. Când oamenii povestesc despre asta, rămâi şocat, iar când vezi imaginile, se activează şi alţi receptori, vizuali, ceea ce te bulversează, pur şi simplu. Am auzit cu toţii despre strigătele din acel izolator, despre băltoacele de sânge, despre oameni ţinuţi ore în şir cu mâinile legate. Când vezi toate astea, şocul e şi mai mare.
Your browser doesn’t support HTML5
Anume din acest motiv, la întâlnirile cu politicieni străini, ţineam în mâini fotografii cu probe ale torturilor, pentru că sunt percepute mai acut, decât cuvintele. Asta îi impresionează şi ei simt mult mai bine ce se întâmplă. Aceste imagini video vor servi drept probă în viitor, pentru ca cei care au făcut asta să fie pedepsiţi pentru faptele lor.”
Cum să menţii caracterul paşnic al protestelor
Svetlana Ţihanovskaia: „Sunt pentru proteste paşnice, dar nu-i pot judeca pe oamenii cărora le-a fost ucis copilul sau pe cei rămaşi invalizi în urma bătăilor. Nu-i pot acuza pentru faptul că le apar şi altfel de gânduri.
Îmi doresc ca manifestaţiile paşnice să nu-şi schimbe forma...
Deoarece revoluţia noastră nu e centralizată, organizată de cineva, ci a pornit din popor, creşte de jos, nu am cum să-l influenţez pe fiecare. E greu să ignori acţiunile provocatoare ale statului, bunăoară, când ei îşi incendiază maşinile şi dau vina pe oameni. Dar protestul trebuie să rămână paşnic.”
Cine e în fotografie
Europa Liberă: De câteva zile pe reţelele sociale se discută despre o fotografie în care sunteţi alături de consilierii dumneavoastră, membri ai echipelor lui Babariko şi Ţepkalo, ai Consiliului de coordonare, ai fondurilor de solidaritate. Povestiţi-ne despre toţi. Cine şi de ce e responsabil? În prezent toţi sunt o echipă, un fel de guvern în exil?
Svetlana Ţihanovskaia: „Cu unii dintre oamenii din fotografie ne întâlnim destul de des, cu membrii prezidiumului şi membrii Consiliului de coordonare, cu alţii ne întâlnim ca oameni cu aceleaşi viziuni, cineva exprimă idei proaspete. Această întâlnire a fost organizată pentru că era nevoie să auzim părerile mai multor oameni. M-am bucurat să o văd pe Veronica Ţepkalo, suntem permanent în legătură, dar ne vedem rar.
Aceștia sunt oameni care au un singur scop, aceeași înțelegere a situației și care merg spre acest obiectiv pe căi diferite, în diferite țări, fiecare cu posibilităţi diferite. De aceea ne-am adunat ca să ne împărtășim viziunile asupra situației și posibilele planuri și acțiuni. Să ne coordonăm puțin.”
Europa Liberă: Asta nu înseamnă că fiecare din acest grup va lua decizii doar în acord cu ceilalţi?
Svetlana Ţihanovskaia: „Ne coordonăm deciziile la maximum. Pentru unele decizii nu e nevoie, de exemplu, de participarea Veronicăi Ţepkalo. Ea vorbeşte foarte des şi bine despre Belarus, despre drepturile femeilor. Dar nu e nevoie să fie invitată la conferinţele online cu muncitorii sau cu structurile de cartier, care sunt organizate foarte des.”
Despre echipă
Europa Liberă: Cum ajung oamenii în echipa dumneavoastră – îi invitaţi, se cer singuri, cineva îi recomandă? Cum au venit Franak Viačorka, Alesi Alehnovici, Anatoli Lebedko, Alexandr Dobrovolski şi alţii?
Svetlana Ţihanovskaia: „Alexandr Dobrovolski a fost alături de mine de la început. Mi-a făcut cunoştinţă cineva cu el la mijlocul lui iunie, când eram candidată.
Şi Anna Krasulina, care e cu mine în prezent, tot în acea perioadă a venit...
Au fost de acord să mă ajute când eram singură, nu ştiam ce să fac, cum se elaborează un program electoral. Acum au venit să mă ajute, la fel cum au făcut-o atunci.
Franak Viačorka a ajuns în echipă, cred, la recomandarea cu Alexandr. Înţelege că poate să ajute, că are suficiente cunonoştinţe şi experienţă pentru a fi de folos, şi mi-a propus ajutorul. Pe Alehnovici mi l-au recomandat mulţi din Consiliul de coordonare, şi l-am invitat. Căutam un economist puternic, care ar putea să înceapă să lucreze imediat pentru viitorul Belarusului, ca economia să nu se prăbuşească şi să putem trece cu bine perioada de tranziţie. În prezent el lucrează asupra programului de reforme.
Fiecare ajunge în mod diferit în echipă, dar toţi vor să ajute, să fie de folos. Urmărim acelaşi scop şi toţi suntem împotriva violenţei regimului.”
*Traducere și adaptare Alina Țurcanu