Your browser doesn’t support HTML5
Să nu ne uităm „eroii”!
Se apropie ziua de 27 august şi va fi din nou sărbătoare, iar pe alocuri va răsuna muzica. Deşi construcţia statală RM arată prost şi pârâie din toate încheieturile, moldoveanului îi place să se agaţe de un motiv de veselie. Poate va fi bine, îşi zice el şi începe a dansa.
Independenţa RM-ului e legată indisolubil de politicienii şi conducătorii care au făurit-o din 1991 încoace. Să fim sinceri, n-am avut parte de politicieni responsabili, grijulii, care să lucreze serios pentru primenirea republicii. De aceea, peisajul din jurul nostru e în acord cu munca politicienilor moldoveni. N-am reuşit în 30 de ani nici măcar să separăm gunoaiele şi să facem drumuri normale. Singura performanţă vizibilă e apariţia castelelor faraonice ale unor oameni prosperi. E bine, fireşte, că unii au castele, dar e prea puţin ca să avem o societate sănătoasă.
Asemenea conducători, cum sunt cei din RM, nu prea rămân în memoria colectivă, se cam aşterne praful peste ei. Ce să-ţi aminteşti despre ei? Cum şi-au clădit bunăstarea personală? Însă independenţa RM-ului e legată de aceşti conducători. Ei au clădit construcţia dizgraţioasă. De aceea, vrei-nu vrei trebuie să-ţi aminteşti, la sfârşitul lui august, de aceşti făuritori de ţară. Pe ăştia îi avem, alţii nu sunt. Pe ei deci ar trebui să-i scoatem din cotloanele prăfoase ale memoriei. O să fac şi eu un efort şi o să-mi amintesc de Vasile Tarlev. A fost omul premier. Vi-l amintiţi? A participat, cocoţat într-un tractor, la demolarea Stadionului Republican din centrul Chişinăului, în 2007. Pe locul acela nu mai e nimic. Ne apropiem cu paşi viforoşi de 27 august. Vă îndemn să scotociţi şi voi prin memorie. Poate mai găsiţi vreun personaj uitat…
Mai citiți: Moldova, un sfert de secol - pagina specială a Europei Libere din 2016