S-a discutat destul de mult despre talk-show-ul cu pumni de deunăzi, despre bătaia dintre Sergiu Tofilat şi Ghenadie Cosovan dintr-un studio, într-o emisiune live. Ce poţi să zici? E dezgustător, penibil, bizar. Nu aşa ar trebui să decurgă o discuţie despre poltică.
Apropo de talk-show-urile politice, vreau să vă spun că îmi este foarte greu de la o vreme să le urmăresc. Deseori acestea au nişte moderatori care nu prea ştiu să modereze şi se lasă dominaţi de invitaţi incisivi, categorici, grobieni. Nu-mi plac de asemenea moderatorii care au impresia că politica e cel mai important lucru din viaţa omului. S-ar putea să nu fie. Există şi nişte politicieni şi analişti politici omniprezenţi care apar într-o sumedenie de emisiuni. N-ai reuşit să te desparţi de marele expert şi el îţi apare într-un alt talk-show, înşirându-ţi aceleaşi idei arhicunoscute.
Şi mai e ceva. Cred că despre politică ar trebui să discute nu numai polticienii şi analiştii politici. Oare nu avem oameni deştepţi din alte domenii care să comenteze interesant evenimentele politice? Şi nu cumva ar trebui să avem, în aceste talk-show-uri, şi puncte de vedere dinafara politicii? Mi se pare de domeniul evidenţei că prezenţa unui actor-scriitor-dramaturg-pictor-medic într-un talk-show politic poate conferi discuţiei un suflu nou, poate scoate la iveală aspecte noi, despre care nu se prea vorbeşte.
Cu timpul, ar trebui să avem mai multe talk-show-uri axate pe alte teme, pe cultură, ecologie, medicină. Vorbim despre politică până la saţietate, vorbim de 30 de ani, într-o sumedenie de talk-show-uri, iar muntele politic a născut un şoarece. Cred că sunt lucruri mai importante care merită atenţia noastră. Şi mai am impresia că jurnalismul nostru e excesiv de dependent de politică şi mereu se uită în gura politicienilor care roade nu aduc. În Moldova, jurnalistul şi politicianul sunt ca fraţii siamezi.