Un avertisment dur privind „impasul” în care ar fi intrat luptele, un articol controversat într-o revistă importantă și vociferări despre alegeri în timp de război.
Acestea sunt câteva dintre ingredientele a ceea ce ar putea fi cea mai vastă recrudescență a tensiunilor politice din Ucraina, de când Rusia și-a lansat invazia la scară largă în februarie 2022.
La care se mai adaugă ceva: o explozie teribilă, departe de liniile de front, și un raport care susține implicarea la nivel înalt a Ucrainei în exploziile care, practic, au distrus Nord Stream, conducta care aproviziona Germania cu gaz rusesc. Toate acestea și multe altele nu au făcut nimic pentru a risipi atmosfera de competiție și dispută de la Kiev.
Nu este vorba de o criză, nici măcar de o revenire la politica dură și zbuciumată de dinainte de război în Ucraina. Dar, într-o țară a cărei unitate în fața invaziei este poate principalul motiv grație căruia Rusia nu a reușit să obțină încă victoria, ar putea trăda viitoare tensiuni mai profunde, în special dacă lucrurile merg prost pe câmpul de luptă, pe măsură ce se apropie o nouă iarnă, pe fondul incertitudinii cu privire la soarta sprijinului occidental.
„Dacă la Kiev încep scandalurile politice în timp ce noi stăm aici în prima linie a frontului, suntem cu toții terminați”, spune Anatoli, soldat în vârstă de 40 de ani dintr-o brigadă staționată în apropiere de Vuhledar, un oraș din sud-estul țării care a fost bombardat de lupte aproape constante în ultimele 20 de luni.
Clivajul „noi” și „ei” apare tot mai des în Ucraina, unde sute de mii de soldați, adesea epuizați, luptă pe linia frontului, în timp ce civilii - și clasa politică - încearcă să se împace cu gândul că s-ar putea ca războiul să fie departe de final.
„Nu este un impas”?
Perspectiva unui drum lung și greu de parcurs a apărut clar și răspicat într-un interviu în care generalul Valeri Zalujnîi, comandantul militar suprem al Ucrainei, compara situația de pe câmpul de luptă cu un „impas” asemănător confruntărilor din Primul Război Mondial și a avertizat că „nu trebuie să ne așteptăm prea curând la nicio străpungere spectaculoasă, în profunzime” din partea forțelor ucrainene.
Crater provocat de un atac cu rachete rusești în orașul Selidove, regiunea Donețk, 15 noiembrie.
Într-un eseu publicat alături de interviul acordat publicației The Economist pe 1 noiembrie, Zalujnîi susținea că, „pentru a ieși din impas”, Ucraina trebuie nu numai să mențină nivelurile de obuze și rachete disponibile, ci și să își extindă forțele aeriene, să crească producția internă de apărare și să aplice pe câmpul de luptă inovații din domeniul dronelor, războiului electronic, capacităților anti-artilerie și echipamentelor de deminare.
Mulți soldați, cum ar fi Anatoli și unii dintre camarazii săi, consideră afirmațiile lui Zalujnîi ca pe o descriere exactă a realității cu care se confruntă zi de zi.
Vasil, care a luptat alături de Anatoli din primele zile de război, când au apărat cu succes Kievul, le-a spus reporterilor RFE/RL că unitatea sa nu a avut „suficientă forță” să străpungă liniile defensive rusești în vară, după ce Ucraina a lansat mult-anticipata contraofensivă în iunie, iar acum se concentrează pe săparea de tranșee suficient de adânci pentru a se proteja de constantele bombardamente și atacuri ale artileriei ruse.
„Zalujnîi a nimerit la fix... bravo lui!”, spune Vasil. „Dar doar așa ceva nu ne rezolvă problemele”.
La Kiev, cuvintele lui Zalujnîi nu au fost primite atât de bine. Opiniile generalului au fost percepute de mulți drept o recunoaștere tacită a faptului că contraofensiva nu și-a atins obiectivele.
Și au provocat un schimb neobișnuit de replici între liderii militari și politici, nu în ultimul rând între Zalujnîi și președintele Volodimir Zelenski, ceea ce a declanșat rumoare și zvonuri atât în interiorul, cât și în afara Ucrainei, despre fisura care s-ar fi produs în cercurile puterii și care ar fi ieșit acum la iveală - și cât de mare ar fi aceasta.
La două zile după apariția declarațiilor lui Zalujnîi, adjunctul șefului de stat major al lui Zelenski, Ihor Jovkva, vorbind în direct la televiziunea națională, a declarat că armata ar trebui să se abțină de la astfel de declarații publice, avertizând că discuțiile despre un impas militar „facilitează acțiunile agresorului”. El a spus că a primit imediat după aceea un telefon „panicat” de la un oficial de rang înalt dintr-o țară care susține apărarea Ucrainei împotriva Rusiei.
În aceeași zi, Zelenski l-a demis pe unul dintre adjuncții lui Zalujnîi, generalul de brigadă Viktor Horenko, din funcția de comandant al Forțelor pentru Operațiuni Speciale și a numit un înlocuitor, spunând că se așteaptă la noi rezultate. Horenko a declarat după aceea că atât el, cât și Zalujnîi au fost luați prin surprindere de demitere.
La o conferință de presă de a doua zi, Zelenski a comentat public opiniile lui Zalujnîi. „Timpul a trecut, oamenii sunt obosiți, indiferent de statutul lor, și acest lucru este de înțeles”, a spus el, dar situația de pe câmpul de luptă „nu este în impas”.
Ihor Jovkva, adjunctul șefului de cabinet al lui Zelenski, a avertizat că discuțiile despre un impas militar „ușurează acțiunile agresorului".
Susținătorii Rusiei s-au grăbit să exploateze situația. Pe 7 noiembrie, un videoclip fals difuzat pe rețelele de socializare pretindea că îl arată pe Zalujnîi spunând că Zelenski este un „trădător” și cerând declanșarea unei lovituri militare de stat.
Mass-media și mesajul
Cearta a pus paie pe focul unei controverse stârnite de un articol de primă pagină publicat în ediția din 30 octombrie a revistei Time.
Articolul cita mai multe persoane apropiate lui Zelenski care au vorbit sub protecția anonimatului, inclusiv una care susținea că președintele „se amăgește singur” în legătură cu războiul și a adăugat: „Nu mai avem opțiuni. Nu suntem învingători. Dar încercați să-i spuneți asta”. Acesta l-a citat pe un altul care spunea că Zelenski s-a simțit trădat de Occident.
Pe fondul preocupărilor legate de contraofensivă și al întrebărilor privind viitorul sprijinului occidental, articolul din Time a stârnit nervozitate la Kiev.
Mihailo Podoliak, unul dintre importanții consilieri ai lui Zelenski, a declarat pentru Serviciul ucrainean al RFE/RL că acesta reflectă „punctul de vedere subiectiv al unui anumit jurnalist”.
Oleksi Danilov, secretar al Consiliului pentru Securitate Națională și Apărare, a afirmat că textul prezentă în mod eronat starea de spirit din biroul președintelui și a spus că o parte din conținutul său seamănă cu propaganda rusă.
În comentarii separate, Podoliak a negat că opiniile lui Zalujnîi din The Economist ar reflecta o ruptură între conducerea militară și cea politică a Ucrainei.
Cu toate acestea, cele două publicații au contribuit la ceea ce s-a dovedit a fi cea mai frenetică săptămână din punct de vedere politic de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei.
„Tentați” de alegeri
Principalul catalizator, însă, a fost o remarcă a ministrului de externe Dmitro Kuleba, care spunea pe 3 noiembrie că Zelenski ia în considerare organizarea de alegeri prezidențiale în primăvara anului viitor.
„Nu ne prefacem că acest subiect nu există”, spunea Kuleba, adăugând că Zelenski „cântărește diferitele argumente pro și contra” și că organizarea de alegeri în timp de război ar implica provocări „fără precedent”.
În octombrie, în Ucraina ar fi trebuit să aibă loc alegeri parlamentare, urmate de un scrutin prezidențial în martie 2024 - aceeași lună în care, dacă va candida, Vladimir Putin ar putea obține un nou mandat de șase ani la președinția Rusiei. Dar constituția Ucrainei nu impune organizarea de alegeri în timpul legii marțiale. Mai mult, după unele interpretări, chiar le interzice.
Zelenski (dreapta), alături de foștii președinți ucraineni Petro Poroșenko, Viktor Iușcenko, Leonid Kucima și Leonid Kravciuk, la Kiev, în 2019.
Deși mulți consideră că nu vor avea loc alegeri prezidențiale în martie anul viitor și, oricum, nu înainte de posibilitatea ca votarea să fie sigură, liberă și corectă, declarația lui Kuleba nu a fost nici pe departe prima dată când această posibilitate a fost ridicată în Ucraina - sau în Occident, de altfel.
În luna mai, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Tiny Kox, spunea că Ucraina ar trebui să organizeze alegeri în ciuda războiului, deoarece Carta Consiliului Europei o obligă să facă acest lucru. În august, în timpul unei vizite la Kiev, senatorul republican american Lindsey Graham - un susținător vocal al Ucrainei și un critic al lui Putin - a declarat, de asemenea, că alegerile ar trebui să aibă loc anul viitor.
În același timp, criticii Ucrainei din Occident, cum ar fi fostul prezentator al postului Fox News Tucker Carlson, au pus la îndoială faptul că Ucraina este o democrație - reluând o narațiune rusă - și au spus că Kievul ar trebui să organizeze alegeri dacă vrea să demonstreze contrariul.
Până la un comentariu aparent lipsit de echivoc pe care l-a făcut la trei zile după ce remarca lui Kuleba a stârnit dezbaterea, Zelenski însuși nu a fost pe deplin clar cu privire la poziția sa în această problemă.
La 27 august, el comenta cu scepticism posibilitatea de a organiza alegeri în timpul războiului, afirmând la televiziunea națională că ar fi nevoie de schimbări legislative, de finanțare din partea partenerilor străini și de observatori internaționali chiar și pe front.
La 10 octombrie, el a declarat că va candida pentru funcția de președinte dacă alegerile vor avea loc înainte de încheierea războiului - în ciuda promisiunii sale din 2019 de a nu candida pentru un al doilea mandat -, iar ulterior a afirmat că ar fi pregătit să organizeze un vot dacă parlamentul și guvernul vor găsi soluții la toate problemele presupuse de organizarea alegerilor.
Analistul politic Ihor Reiterovici a declarat pentru RFE/RL că Zelenski este „tentat" să încerce să organizeze alegeri prezidențiale, deoarece în calitate de lider de război are un nivel ridicat de încredere, așadar și șanse mari să câștige un al doilea mandat.
Acest lucru i-ar oferi mai mult spațiu de manevră pe măsură ce războiul continuă și l-ar proteja potențial de scăderea sprijinului în cazul în care lucrurile merg prost pe câmpul de luptă, a spus el.
Rata de aprobare a lui Zelenski rămâne ridicată, dar a scăzut, ajungând la 76% în octombrie de la 91% în mai, potrivit Institutului Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS).
Reiterovici crede că acesta este motivul pentru care mai multe grupuri de lucru oficiale și neoficiale din parlament și din guvern au discutat despre posibilitatea de a organiza alegeri în condiții de război.
„Acum nu este momentul”
Multe ONG-uri se împotrivesc vehement organizării de alegeri în viitorul apropiat, cu excepția cazului în care situația se schimbă dramatic. La 18 septembrie, peste 100 de organizații ale societății civile au publicat o declarație comună în care îndeamnă autoritățile să nu organizeze alegeri, argumentând că votul democratic este incompatibil cu un război la scară largă.
Potrivit Olhei Aivazovska, președinta consiliului de administrație al Opora, un grup pentru drepturile civile cu sediul la Kiev care monitorizează alegerile, atacurile frecvente ale rachetelor, dronelor și artileriei rusești fac imposibilă asigurarea protecției alegătorilor.
Evadare din infern: Peste cinci milioane de ucraineni, strămutați de război
„Dacă sunt atacuri masive cu rachete în toată țara în ziua alegerilor și prezența la vot este de 5 sau 10%, ce legitimitate ar avea votul ca expresie a voinței poporului?”, se întreabă ea retoric.
În plus, cu peste șase milioane de refugiați în străinătate, aproape cinci milioane de persoane strămutate în interiorul țării, milioane de persoane care trăiesc sub ocupația rusă și aproximativ un milion de persoane care servesc în armată și în forțele de securitate, cetățenii nu ar avea drepturi egale la vot, sunt de părere cei care se opun alegerilor pe timp de război.
Ei spun, de asemenea, că o mare barieră în calea asigurării unui teren egal este faptul că principalele canale de televiziune din Ucraina difuzează același conținut comun toată ziua în cadrul așa-numitului Telemaraton de știri reunite, ceea ce ar putea limita accesul opoziției la undele de emisie.
În mod crucial, potențialii alegători înșiși sunt, în mod covârșitor, împotriva organizării de alegeri în acest moment. Un sondaj realizat de KIIS a indicat că 81% dintre cetățeni consideră că alegerile ar trebui să aibă loc după război, în timp ce doar 16% susțin organizarea lor în ciuda războiului.
Acesta este motivul pentru care Zelenski a renunțat în cele din urmă la ideea de a organiza alegeri în martie anul viitor, după ce „a supus-o dezbaterii publice”, potrivit lui Oleksi Koșel, directorul Comitetului alegătorilor din Ucraina, o organizație de monitorizare a alegerilor.
Pe 6 noiembrie, după ce dezbaterea despre un potențial vot a inflamat întreaga presă, Zelenski a declarat că „acum nu este momentul pentru alegeri”. „Trebuie să decidem că acum este momentul apărării, momentul bătăliei, de care depinde soarta statului și a poporului”, a spus el în discursul său nocturn.
Dar unii cred că aceste comentarii marchează o pauză, un moment în care politica este pusă în așteptare, mai degrabă decât un cuvânt final pe subiectul controversat al alegerilor.
„Toate semnele de început neoficial al unei campanii electorale sunt evidente”, a declarat Koșel pentru RFE/RL atrăgând atenția asupra publicității politice omniprezente și a „publicității negative”, a defăimării adversarilor pe internet.
El susține că organizarea de alegeri în 2024 rămâne cel mai probabil scenariu pentru conducerea Ucrainei, în special în cazul unei deteriorări a situației militare sau în perspectiva unui acord de pace nefavorabil.
„Fie asistăm la un start fals, fie toți actorii importanți au început pregătirile”, a declarat Koșel.