Fotograful uitat al Armatei Roșii
Cuplu dun ghetto-ul evreiesc al Budapestei, curând după ce Armata Roșie i-a gonit pe naziști din capitala ungară. Khaldei îți amintește într-un interviu că a salutat perechea în ebraică înainte de a le smulge stelele galbene ale lui David de pe piept.
Murmansk, după ce forțele naziste au distrus acest oraș din nordvestul Rusiei cu bombe incendiare în 1942. Khaldei își amintește că femeia l-a admonestat spunîndu-i „De ce nu te duci la Berlin să fotografiezi cum îl bombardează piloțiii noștri!?”. Tînărul fotograf i-a promis că dacă va ajunge vreodată în Germania va face exact asta.
Un soldat al Armatei Roșii arborează steagul sovietic pe clădirea Reischstag-ului de la Berlin
în 2 mai 1945. Fotografia avea să devină imaginea definitorie a victoriei Armatei Roșii asupra Germaniei naziste, dar și un exemplu al înșelăciunilor de care era în stare propaganda sovietică.
Un alt instantaneu al aceleiași scene arată un soldat cu un ceas la ambele mâini - o dovadă a jafurilor comise de Armata Roșie. Khaldei a spus că șeful lui de la agenția sovietică de știri TASS l-a chemat la el în birou să-i arate detaliul incriminant, spunîndu-i : „Un adevărat soldat al Armatei Roșii nu jefuiește... aranjeaz-o repede, dă asta jos de pe negativ”. Fotograful de 28 de ani a folosit o pioneză ca să zgîrie al doilea ceas de mână de pe film.
Patrulă a Armatei Rușii la Viena. Un coleg își reamintește că cele prin care a trecut Khaldei în viața sa sînt reflectate în stilul fotografiilor sale. „Ăsta e cel mai important lucru pentru un fotograf documenatarist”.
Scena a ceea ce Khaldei spune că a fost o sinucidere în masă la Viena, fotografiată când Armata Roșie intra în capitala Austriei. În timp ce aliații înaintau pe teritoriul nazist, sinuciderile în masă au devenit ceva obișnuit.
Soldați ai Armatei Roșii mărșăluiesc spre Berlin. Khaldei a lucrat cu o cameră Leica cu lentile de 35 de mm pe liniile frontului în al doilea război mondial.
Clădirea Reichstag-ului fotografiată în 1945. Unele din fotografiile lui Khaldei au fost editate masiv și multe din ele chiar regizate din rațiuni propagandistice. Dar, între montaje și propagandă, arhiva Khaldei e plină de exemple excepționale de fotojurnalism.
Un bărbat orb (dreapta) cu însoțitorul său pe o stradă în ruine din Berlin în 1945. Khaldei își amintește că i-a întrebat pe cei doi în germană de unde vin. Orbul a răspuns: „Nici nu mai știm. Nu știm de unde venim, și nici unde mergem”.
Un avion nazist prăbușit într-un bloc de apartamente din Budapesta în 1945.
Soldat al Armatei Roșii la Budapesta în 1945.
Fondatorul Gestapo-ului și fostul comandant al Luftwaffe Hermann Goering în proces la Nuremburg în 1946.
Stindarde naziste prezentate la un marș al victoriei în Piața Roșie de la Moscova. După paradă, stindardele au fost aruncate într-un morman în fața lui Iosif Stalin. Curînd după victoria Aliaților împotriva Germaniei naziste, paranoicul dictator sovietic a dezlănțuit propriul său antisemitism asupra populației sovietice.
Monumentul celui de-al doilea război mondial de la Murmansk, fotografiat de Khaldei mai tîrziu în cariera sa. A fost angajat de ziarul propagandei sovietice „Pravda”, dar avea să fie concediat din nou în 1976. Și-a sfîrșit zilele într-un mic apartament dintr-o suburbie a Moscovei. A murit în 1997.