Mi s-a întâmplat şi în alţi ani să mă sperii că iată-iată „se termină mama cărţilor”, dar abia în acest bisect & pandemic 2020 îngrijorarea va căpăta proporţii ameninţătoare – de prin aprilie, când se închideau, una după alta, librăriile, am purces la o adevărată „vânătoare regală” de titluri, cu complicitatea unor librari mărinimoşi, cărora le dedic, în semn de recunoştinţă, acest top.
Tocmai pentru a pune în valoare eforturile editorilor de a scoate cărţi „la zi”, de data asta am privilegiat apariţiile recente, nu că reeditările unor capodopere (fie Leagănul pisicii, de Kurt Vonnegut, Art, 2016, sau Cizme, robă, cămaşă de noapte, de Jorge Amado, Univers, 2014) nu şi-ar fi avut locul. (În paranteze fie spus, există scriitori în stare să completeze ei înşişi un Top ten, drept care sunt citiţi „monografic” – câte vieţi ar trebuie să avem, ca să nu-i nedreptăţim pe nici unul dintre marii seniori ai literelor universale?!) Totodată, am pus accentul pe scrierile de largă respiraţie, mai puţin pe cele adresându-se congenerilor scriitori (gen O suflare de viaţă, de Clarice Lispector, Univers, 2019, sau Extincţie de Thomas Bernhard, Art, 2013), astfel că „marii povestitori” le iau faţa „inginerilor textuali”, chiar dacă inima mea aparţine mai degrabă celor din urmă. Nu-i mai puţin adevărat că există cel puţin două-trei romane fascinante şi ca poveste, şi ca scriitură – le veţi regăsi pe lista finală –, ceea ce vrea să însemne că, la rigoare, se poate cuprinde cu vederea şi pădurea întreagă, şi fiecare copac în parte (vorba lui Flaubert: „Trebuie ca frazele să se mişte în carte ca frunzele într-o pădure, toate fiind deosebite în asemănarea lor”).
Literatura română a fost şi ea bine prezentă în lecturile mele de peste an – şi romanul (c-o fi vorba de N-ai vrea să te trimit în Paradis?, de Daniel Bănulescu, Paralela 45, 2019, de aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată, de Dan Coman, Polirom, 2019, sau de Canon-ul lui Ghenadie Postolache, Cartier, 2020), şi eseul (redutabil, Complexul Orfeu, de Eugen Lungu, Arc, 2019, dar şi Creionul de tâmplărie, de Mircea Cărtărescu, Humanitas, 2020), şi poezia (c-o fi o antologie colectivă, Exerciţii de neclintire, Casa de Editură Max Blecher, 2017, sau una de autor, Teodor Dună, minunata lume, Cartier, 2020) meritând toată atenţia; dacă am reţinut un singur titlu pentru topul final, e ca să pun în valoare un debut în forţă. Rămânând încă puţin la poezie, am scos în faţă două antologii excepţionale, ale unor mari poeţii americani, care şi-au plătit cu viaţa inspiraţia (sau crizele de creaţie, cine ştie?!) – întâmplarea face că laureata Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta este şi ea poetă & americană, Louise Glück (n. 1943), la rândul ei o „voce poetică inconfundabilă care, cu frumusețea sa austeră, face ca existența individuală să devină universală”.
Ce-ar mai fi de spus, înainte de strigarea finală a numelor?! Nenumărate sunt chipurile – poetice & romaneşti – în care omul locuieşte pe tărâmul literelor; chiar dacă nu seamănă ele înde ele, scrierile selectate au în comun geniul creator, în unele cazuri manifestându-se mai discret, în altele arătându-se în toată splendoarea. Totodată, nu pot să nu remarc că, fără să-mi fi propus în mod expres, Top 10 (+1) respectă principiul parităţii: 4 romancieri vs 4 romanciere; un poet vs o poetă; iar ca bonus, o debutantă de excepţie. Nu în ultimul rând, cuvine-se a cinsti formidabila muncă a traducătorilor (ierte-mi-se că nu le trec aici numele), care au făcut ca scriitori germani, englezi, americani, evrei, mexicani, ruşi ş.a.m.d. să sune bine româneşte.
Şi acum, Topul:
(Roman)
Meir SHALEV. Roman rusesc, Univers, 2015;
Hertei Müller. Animalul inimii, Humanitas, 2016;
Graham SWIFT. De Ziua Mamei, Litera, 2018;
Guillermo ARRIAGA. Sălbaticul, Art, 2018;
Domenico STARNONE. Noduri, Litera, 2018;
Delia OWENS. Acolo unde cântă racii, Pandora M, 2019;
Deborah LEVY. Înotând spre casă, Litera, 2019;
Guzel IAHINA. Copiii de pe Volga, Humanitas, 2020.
(Poezie)
Richard BRAUTIGAN. Ilustrată din Chinatown, Paralela 45, 2018;
Anne SEXTON. Poeme alese, Tracus Arte, 2019.
(Debut)
Anastasia GAVRILOVICI. Industria liniştirii adulţilor, Casa de Editură Max Blecher, 2019.
Îngădui-mi-se să închei Tot 10 cu două versuri ale acesteia, bune de purtat în ureche ca pe nişte cercei cu nestemate: „Am iubit/ un singur bărbat, care acum se întoarce spre mine când nu-şi găseşte/ cuvintele, iar asta mă face fericită”.