Jocul de-a ghicitul la Moscova în aceste zile: Unde sunt?
La câteva zile după rebeliunea lui Evgheni Prigojin, care și-a trimis mii de mercenari Wagner înarmați și pregătiți de luptă spre capitala rusă, un număr tot mai mare de comandanți proeminenți și de personalități publice au dispărut din peisaj.
Zdruncinat de cea mai mare provocare cu care s-a confruntat în cei 23 de ani de când este cea mai importantă figură politică a țării, președintele Vladimir Putin a dat de înțeles că îi va elimina pe toți cei care, din armată sau din afara ei, s-au aliat, discret sau pe față, cu Prigozhin.
Este la fel de probabil ca el să încerce să îi marginalizeze pe cei care au permis din neglijență sau complicitate rebeliune sau a căror conduită în războiul Rusiei din Ucraina i-a făcut responsabili de aceasta în ochii săi.
„Insurecția armată a companiei militare private Wagner a devenit un pretext pentru o epurare masivă în rândurile forțelor armate ruse”, informează canalul de informații militare Rybar de pe Telegram, sursă legată de un fost oficial al Ministerului Apărării.
Domeniul de aplicare și amploarea presupusei epurări este neclară, la fel ca și profunzimea și amploarea sprijinului pentru Prigojin din Ministerul Apărării, agențiile de securitate și din alte departamente de forță. Este posibil ca unii dintre cei care au dispărut din peisaj să se ascundă pur și simplu - la ordin sau din proprie inițiativă - în speranța că, nu peste mult timp, criza va trece sau se va diminua.
Tatiana Stanovaia, specialistă în problemele politice ale Rusiei, spune că nu este clar dacă vor avea loc concedieri pe scară largă și o remaniere majoră a celor mai apropiați consilieri ai lui Putin sau a altor figuri influente. „Ceea ce este nou în situația actuală este faptul că Putin pierde tot mai mult inițiativa în confruntarea cu problemele interne”, a spus ea într-o postare pe Twitter. „Starea sa emoțională accentuată îl face mai predispus manipulărilor. Se pare că observăm o nouă fază în regimul lui Putin, în care anturajul său se implică mai activ în modelarea deciziilor sale".
Iată cine a dispărut și cine a intrat în lumina reflectoarelor.
Serghei Surovikin
Supranumit „Generalul Armaggeddon” de tabloidele din Rusia, generalul Serghei Surovikin este, fără îndoială - după Prigojin - persoana cea mai atent urmărită în urma revoltei.
În prezent, comandant al forțelor aerospațiale ale Rusiei, Surovikin a fost numit de Putin comandantul general al Rusiei pentru invazia Ucrainei în octombrie anul trecut. La momentul respectiv, invazia se clătina; forțele ucrainene șocaseră trupele rusești cu o ofensivă în regiunea Harkov, în nord-estul țării. Surovikin a ordonat forțelor ruse să bombardeze cu rachete rețeaua electrică și infrastructura civilă a Ucrainei. Sub presiunea trupelor ucrainene care înaintau, el a retras, de asemenea, forțele rusești de pe malul drept al fluviului Nipru în regiunea Herson, în sud.
Putin îl decorează pe Surovikin (stânga) pentru comanda trupelor rusești din Siria în 2017.
Numirea lui Surovikin a fost susținută de Prigojin și de alți naționaliști extremiști care au făcut presiuni asupra Kremlinului pentru a duce o campanie și mai brutală împotriva Ucrainei. Este considerat un comandant nemilos - și eficient - care a supervizat intervenția Rusiei în conflictul sirian, la sfârșitul anilor 2010. Siria a fost locul în care el și Prigojin și-au cimentat probabil colaborarea.
„Surovikin este o brută, dar și unul dintre cei mai capabili comandanți ruși”, scria Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College din Londra, într-o postare pe Twitter. Dar Surovikin a rezistat doar trei luni ca comandant general pentru războiul din Ucraina: el a fost retrogradat și înlocuit în ianuarie cu generalul Valeri Gehrasimov, comandant de multă vreme al Statului Major General și extrem de devotat lui Putin.
În primele ore ale revoltei, Surovikin a apărut într-o înregistrare video în care implora luptătorii Wagner să se retragă. Dar comportamentul lui Surovikin în videoclip i-a făcut pe mulți să se întrebe în ce măsură făcea apelul de bună voie sau constrâns. De la apariția înregistrării video, Surovikin nu a mai fost văzut și nici nu s-a mai auzit de el în mod public.
Financial Times, The Moscow Times și Associated Press au relatat că se crede că Surovikin a fost arestat de autoritățile care investighează revolta - deși, dacă este adevărat, nu se știe în ce calitate fusese reținut: ca suspect sau ca martor.
Aleksei Venediktov, bine informatul redactor-șef al postului de radio Eho Moskvi, acum suspendat, a scris într-o postare pe Telegram pe 28 iunie că Surovikin nu a mai fost în contact cu familia sa de trei zile.
Pe 29 iunie, șeful Comisiei de monitorizare publică din Moscova, o agenție de stat care monitorizează închisorile și penitenciarele, a publicat o declarație criptică pe Telegram care nu răspunde la nicio întrebare, ba chiar a născut altele în plus.
„Răspunsul meu este următorul: Nu se află în Lefortovo sau în orice alt centru de detenție preventivă”, a declarat Aleksei Melnikov, referindu-se la sinistra închisoare de înaltă securitate din Moscova, unde sunt, de obicei, deținuți suspecții de trădare și spionaj.
Evgheni Prigojin
Ultima dată când s-a auzit de Prigojin a fost într-un mesaj audio de 11 minute postat pe canalul său Telegram în seara zilei de 26 iunie, la aproape 48 de ore după presupusa stingere a rebeliunii.
„Am început marșul nostru din cauza nedreptății”, spunea el. „Scopul nostru nu a fost să răsturnăm regimul existent și guvernul ales în mod legal, ceea ce s-a spus de multe ori. Ne-am întors pentru a nu vărsa sângele soldaților ruși.”
Însă mesajul audio nu a indicat unde și când a fost făcută înregistrarea și nici nu a dezvăluit unde se află Prigojin.
Evgheni Prigojin (centru) alături de ministrul adjunct al apărării, generalul-colonel Iunus-Bek Evkurov (stânga), și de șeful adjunct al Statului Major General, generalul-locotenent Vladimir Alekseiev (dreapta), în orașul Rostov-pe-Don, 24 iuinie.
Conform înțelegerii anunțate mai întâi de liderul belarus Aleksandr Lukașenko, Prigojin urma să se ducă în Belarus, iar luptătorii săi Wagner aveau de ales: fie îl însoțeau, fie semnau contracte pentru a servi sub comanda Ministerului Apărării, fie se duceau la casele lor.
La 27 iunie, Lukașenko a afirmat că Prigojin a ajuns la Minsk, dar nu există nicio confirmare independentă. Monitorizarea zborurilor arată că un avion privat înregistrat pe numele companiei sale a ajuns în capitala belarusă în acea zi și s-a întors la Sankt Petersburg pe 28 iunie, dar nu este clar dacă Prigojin se afla la bordul avionului.
Faptul că Putin i-a condamnat în termeni duri pe cei care participaseră la insurecție - despre care el spune că a fost o „trădare” și o „lovitură de cuțit în spate" - a sugerat că Prigojin și aliații săi s-ar putea confrunta cu represalii: arestare sau mai rău.
Principala agenție de informații interne a Rusiei a anunțat la 27 iunie că renunță la ancheta penală asupra răzvrătiților. Cu toate acestea, ziarul Kommersant și mai multe agenții de știri controlate de stat au informat ulterior că ancheta a rămas deschisă.
Serghei Șoigu
Unul dintre cei mai apropiați și mai vechi confidenți ai lui Putin, ministrul apărării, Serghei Șoigu, în vârstă de 68 de ani, a fost ținta criticilor și a unor insulte vag rasiste din partea lui Prigojin - și a altor naționaliști și bloggeri militari - pentru modul în care a comandat armata rusă în timpul invaziei din Ucraina.
Începând cu vara anului trecut, când invazia rusă a eșuat vizibil, Prigojin l-a atacat în mod repetat, acuzându-l că a privat forțele Wagner de muniția necesară pentru a lupta în orașul ucrainean Bahmut, acum distrus.
Neîncrederea lui Șoigu față de Prigojin a fost mai puțin vizibilă. Dar, în mai, Ministerul Apărării a emis un ordin prin care voia să treacă în mod oficial luptătorii Wagner sub comandă regulată, lipsind grupul de autonomia sa aproape totală.
S-a crezut că aceasta a fost ultima picătură pentru Prigojin, care s-a împotrivit pierderii controlului asupra forței sale militare.
După rebeliune, Ministerul Apărării a publicat o înregistrare video cu Șoigu inspectând trupele ruse și acordând medali, fără a specifica unde se aflase generalul. Videoclipul pare să fi fost înregistrat înainte de rebeliune.
O fotografie publicată de Ministerul rus al Apărării susține că îl arată pe ministrul apărării, Serghei Șoigu (centru), inspectând o unitate militară la 26 iunie.
Dar în revolta lui, Prigojin le-a comandat mercenarilor săi să preia controlul comandamentului militar de sud al Rusiei din orașul Rostov pe Don, punându-și trupele în confruntare directă cu ofițerii Ministerului Apărării. O altă înregistrare video care a circulat pe Telegram la începutul zilei de 24 iunie îl arată pe Prigojin întâlnindu-se cu un ministru adjunct al apărării, generalul-colonel Iunus-Bek Evkurov, și cu șeful adjunct al Statului Major General, generalul-locotenent Vladimir Alekseiev.
„Vrem să vină aici pe șeful Statului Major General și pe Șoigu”, spunea Prigozhin. „Până când vor fi aici, blocăm orașul Rostov și ne îndreptăm spre Moscova”.
„Credeți că tot ceea ce faceți acum este corect. Este adevărat?" îl întrabă Evkurov pe Prigozhin în videoclip. „Absolut corect. Noi salvăm Rusia”, răspunde Prigojin.
Muliț văd în acest videoclip do dovadă rușinoasă pentru cei doi comandanți militari de top care au jucat roluri-cheie în invazie. Șoigu a fost văzut pe 26 iunie participând la o reuniune a Consiliului de Securitate cu Putin. O zi mai târziu, Șoigu a apărut la ceremonia de la Kremlin, unde Putin le-a mulțumit soldaților și gărzilor și celor „care au stat în calea răzvrătiților”. El nu a vorbit și nu a acordat niciun interviu presei de la revoltă.
Valeri Gherasimov
Celălalt sac de box al lui Prigojin a fost Gherasimov, care, în calitate de șef al Statului Major General, este cel mai important militar al Rusiei. La fel ca Șoigu, Gherasimov, care are 67 de ani, este considerat unul dintre militarii loiali lui Putin, o trăsătură pe care după cum se știe liderul rus o apreciază.
Șoigu și Gherasimov (dreapta), 16 decembrie 2022.
Cunoscut ca un strateg solid și competent, Gherasimov a avut un rol secundar în operațiunea din Ucraina aproape tot anul 2022. Dar poziția sa la începutul invaziei la scară largă din februarie, în februarie, și eșecurile majore pe care le-au înregistrat forțele rusești au alimentat cererile criticilor săi pentru a fi demis.
Gherasimov a ajuns să ocupe postul de comandant suprem al Ucrainei în ianuarie, când Putin l-a retrogradat pe Surovikin. Un expert occidental a caracterizat remanierea drept „rezultat al luptelor interne pentru putere și al invidiei".
Gherasimov, care nu a fost niciodată prea vizibil în presă, nu a mai fost văzut sau auzit de dinainte de revoltă. Spre deosebire de Șoigu, el nu a apărut la ceremonia de la Kremlin din 27 iunie.
Viktor Zolotov
Spre deosebire de comandanții și oficialii care au dispărut din peisaj în ultimele zile, Viktor Zolotov, garda de corp a lui Putin dintotdeauna, încă de pe vremea când acesta era la Sankt Petersburg, a intrat tot mai mult în lumina reflectoarelor.
Loialitatea lui Zolotov față de Putin i-a adus numirea sa ca prim șef al nou createi Gărzi Naționale în 2016. Considerată un fel de gardă pretoriană, Garda Națională s-a transformat într-o forță de 300 de mii de oameni, ale cărei responsabilități pentru asigurarea stabilității interne în Rusia coincid cu ale altor unități din cadrul Ministerului de Interne, al Serviciului Federal de Securitate și al altor agenții.
Generalul Viktor Zolotov, șeful serviciului de securitate al lui Putin la acea vreme, merge în spatele președintelui rus la Viena, în 2007.
În principal un jucător de culise, cea mai vizibilă prezență publică a lui Zolotov în ultimii ani a fost în 2018, când a răspuns public la o anchetă a Fundației Anticorupție a lui Aleksei Navalnîi, care spunea că aproape 30 de milioane de dolari în contracte de achiziții publice au fost dispărut din conturile Gărzii Naționale.
„Pur și simplu te provoc la duel, în ring, pe salteaua de judo, oriunde, și promit să te toc mărunt", i-a spus el lui Navalnîi.
Zolotov, de asemenea, a apărut la ceremonia de la Kremlin în care Putin a mulțumit unităților - inclusiv unora din Garda Națională - pentru acțiunile lor din timpul revoltei. Spre deosebire de Șoigu, însă, Zolotov a vorbit cu reporterii după eveniment, anunțând că trupele Gărzii vor primi armament greu, inclusiv tancuri, pentru a-și consolida arsenalul.
„Ne-am concentrat toate forțele tocmai asupra apropierii de Moscova”, se lăuda Zolotov în fața reporterilor. „Pentru că, dacă forțele noastre ar fi fost împrăștiate, mercenarii Wagner ar fi trecut prin ele ca un cuțit prin unt”.
Alte nume de urmărit:
Câteva alte nume mai puțin importante, care nu sunt foarte cunoscute, merită, de asemenea, urmărite, ca o indicație a direcției în care s-ar putea îndrepta o eventuală epurare:
Bloggerii militari spun că generalul-colonel Andrei Iudin, comandantul adjunct al lui Surovikin în cadrul forțelor aerospațiale, ar fi fost reținut la începutul acestei săptămâni. Cu toate acestea, Iudin a răspuns mai târziu la telefon când a fost sunat de un reporter al site-ului de știri Ura.ru, favorabil Kremlinului:„"Sunt acasă, în vacanță”, a spus el.
Generalul-colonel Mihail Mizințev s-a alăturat Wagner ca adjunct al comandantului la începutul lunii mai, la câteva zile după ce a fost demis din funcția de ministru adjunct al apărării.
Cunoscut drept „Măcelarul din Mariupol” pentru rolul său în asediul orașului-port ucrainean din Marea Azov de anul trecut, Mizințev a supervizat logistica și aprovizionarea la Ministerul Apărării, ceea ce înseamnă că a jucat un rol esențial în obținerea de muniție și provizii pentru Wagner, precum și pentru trupele regulate.
Cei doi ofițeri care apar în videoclipul de la începutul revoltei alături de Prigojin - Evkurov și Alekseiev - sunt, de asemenea, dispăruți de la sfârșitul săptămânii trecute.