Din populația de 5,5 milioane de oameni care locuiesc în Sankt Petersburg, al doilea oraș ca mărime din Rusia și orașul natal al președintelui Vladimir Putin, opt persoane sunt urmărite penal în temeiul draconicei legi privind difuzarea de informații „false” despre invazia neprovocată a Ucrainei.
Unul dintre ei este scriitorul Vsevolod Koroliov, în vârstă de 35 de ani, care este judecat și riscă ani de închisoare pentru două postări pe rețelele de socializare în care invocă dovezi că soldații ruși au comis crime de război în orașul ucrainean Bucea și în alte locuri.
„Trebuie să oprim acest val de ură”, scria el din închisoare, răspunzând întrebărilor adresate de RFE/RL pentru emisiunea North.Realities. „În primul și în primul rând, ura din sufletul fiecăruia dintre noi. Pentru că nu duce nicăieri”.
În urma invaziei în Ucraina, guvernul rus a adoptat o serie de legi dure care incriminează disidența. Legea privind diseminarea cu bună știință a ceea ce statul consideră a fi informații false despre forțele armate prevede acum pentru asemenea „culpe” pedepse de până la 15 ani de închisoare.
În iulie 2022, deputatul local moscovit Aleksei Gorinov a fost condamnat la aproape șapte ani de închisoare în temeiul acestei legi. Mai recent, politicianul de opoziție Ilia Iașin și bloggerul pe un canal Telegram Dmitri Ivanov au fost, de asemenea, condamnați la pedepse lungi cu închisoarea. În total, 149 de persoane s-au confruntat cu urmăriri penale în temeiul acestei legi în întreaga Rusie.
În ciuda riscurilor la care se supun, un număr mic de ruși, precum Koroliov, continuă să ia o poziție morală împotriva războiului și împotriva a ceea ce se întâmplă în Rusia tot mai autoritară a lui Putin. Dar ei se află în dezacord cu o mare parte a societății din jurul lor.
Vsevolod Koroliov pe banca acuzaților în tribunalul din Sankt Petersburg, la începutul acestei luni...
„Știu cu siguranță că, dacă aș fi părăsit Rusia, mi-aș fi reproșat și aș fi fost nefericit pentru că nu am făcut tot ce am putut”, a declarat Koroliov pentru RFE/RL, adăugând că nu vrea să critice sutele de mii de ruși care au fugit din țară de când a început războiul pe scară largă. „Așa sunt eu însumi”.
„Mi-a fost teamă că nimeni nu mă va îmbrățișa”
La 19 martie, Nikita Gorbunov, un antreprenor în vârstă de 20 de ani din Ijevsk, capitala regiunii ruse Udmurtia, a apărut într-un parc public ținând în mână o pancartă pe care scria: „Îmbrățișați-mă dacă sunteți împotriva războiului”.
„Mi-a fost frică”, spunea el pentru RFE/RL. „Am ajuns în parcul Kirov - unul dintre cele mai populare locuri din oraș. Îmi amintesc cum mergeam cu pancarta mea rulată și mi-a fost frică. Nu știu exact de ce mi-a fost frică. Nu știam ce va urma”.
„Când am mers la protestul meu, m-am temut că nimeni nu mă va îmbrățișa”, a adăugat el. „Dar mi-am învins frica și am început pichetarea. În timp ce stăteam acolo, frica mea a dispărut. Mulți oameni au venit la mine, îmbrățișându-mă pentru a-și exprima sprijinul. În fiecare minut, venea cineva”.
El estimează că, în cele din urmă, aproape 50 de persoane l-au îmbrățișat în timpul orei în care a stat acolo, înainte ca poliția să-l aresteze.
„Cineva mi-a spus: Din păcate, noi nu putem face la fel”, a spus Gorbunov despre o familie cu copii mici.
Poliștii îl iau la întrebări pe Nikita Gorbunov în timpul protestului său din 19 martie.
Nu toți trecătorii au fost atât de înțelegători. „Un cuplu a trecut pe lângă mine și a făcut un gest agresiv”, a explicat Gorbunov. „Mai târziu s-au întors și au început să mă fotografieze.... Apoi s-au apropiat mai mult și au început să mă înjure. A fost neplăcut. Mai târziu, după cum am aflat, au sunat la poliție și chiar au dat declarație împotriva mea”, a spus el.
Gorbunov este acum anchetat sub suspiciunea de „discreditare a forțelor armate ale Federației Ruse” pentru că a afișat pancarta pe care scria: „Îmbrățișează-mă dacă ești împotriva războiului”.
Timp de luni de zile după ce Rusia și-a lansat invazia, Gorbunov nu a întreprins niciun protest public. Dar, la 14 ianuarie, o rachetă rusă a lovit o clădire rezidențială din orașul ucrainean Dnipro. Zeci de persoane, inclusiv șase copii, au fost ucise.
„Am rude în Dnipro”, spune el. „A fost ca și cum această tragedie ne-ar fi lovit propria familie. Obișnuiam să merg acolo în vizită”.
„M-am simțit brusc responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat”, a adăugat el. „Trebuia să fac ceva”.
În Ijevsk, spune el, există afișe și simboluri militare aproape la fiecare colț.
„Nu mai credeam că există oameni normali în Rusia, dar protestul meu m-a făcut să-mi schimb opinia”, spune el. „S-a dovedit că există încă mulți oameni buni. Am fost plăcut surprins. Credința mea a fost restaurată”.
„Nu am putut să tac”
Olesia Krivțova, o studentă în vârstă de 19 ani din orașul Arhanghelsk, din nordul țării, risca până la 10 ani de închisoare pentru declarațiile postate pe un chat de pe o rețea de socializare a universității, după ce colegii săi au denunțat-o la poliție. Chiar înainte de începerea procesului ei, guvernul a adăugat-o pe lista oficială de „teroriști și extremiști”. Anterior, ea fusese amendată pentru că plasase autocolante împotriva războiului în locuri publice.
Olesia Krivțova se află în boxa acuzaților în timpul unei audieri în instanță, în ianuarie.
Timp de două luni a fost ținută în arest la domiciliu, fiind obligată să poarte un dispozitiv de monitorizare. Procurorii au încercat să obțină arestarea ei spunând că a cumpărat un bilet de tren pentru a părăsi orașul. „În timpul acelor luni, pentru prima dată în viața mea am simțit o furie adevărată, strângând din dinți la auzul anchetatorului care mințea în instanță că am cumpărat acele bilete”, și-a amintit ea.
Apoi și-a dat seama că nu mai avea rost să aștepte să fie trimisă la închisoare. „Am simțit cu adevărat ce înseamnă ura” a spus ea. „Am înțeles că nimeni nu avea să mă asculte.... Asta a fost ceea ce m-a determinat să mă hotărăsc. În disperare totală, am luat decizia de a pleca”.
Și-a scos brățara de monitorizare și s-a strecurat afară din țară, ajungând în Letonia.
„Dacă nu ar fi fost urmărirea penală, aș fi rămas în Rusia”, a spus ea. „Dar, mai devreme sau mai târziu, s-ar fi întâmplat oricum. Nu puteam să tac”.
„Este greu să vorbești cu oamenii”
Gorbunov, protestatarul din Ijevsk, spune că rudele sale îi susțin poziția sa anti-război, dar mulți dintre cunoscuții săi au ajuns să-l ocolească. „Am un prieten care este puțin mai în vârstă ca mine”, spune el. „El pur și simplu m-a blocat peste tot după prima mea postare anti-război. Aș spune că poate opt prieteni m-au blocat”.
„Este greu să vorbești cu oamenii despre război”, a conchis el.
Koroliov, scriitorul din Sankt Petersburg, făcea o observație similară, spunând că romanul lui Leo Tolstoi „Război și pace” l-a învățat multe despre cum îi războiul pe oameni și societatea.
„Este terifiant să auzi cum vorbesc acum unii oameni despre alte ființe umane și ce spun că sunt dispuși să le facă”, scria el din închisoare. „Este un abis din care va fi foarte greu să ieșim”.
„În momentele mele întunecate, de deznădejde”, a recunoscut el, „mi se pare că nimic din ceea ce fac nu contează”.