Trei decenii de vânzoleală sterilă

Protest la Chișinău, de Ziua Independenței, 27 august 2019

Your browser doesn’t support HTML5

Trei decenii de vânzoleală sterilă

Există scriitori care încearcă să creeze lumi alternative, un soi de universuri provenite dintr-o altă desfăşurare a evenimentelor istorice. Bunăoară, un autor şi-a imaginat un univers terifiant, a scris o distopie în care învingătorii unui mare război devin învinşi. Adică autorii încearcă să vadă ce-ar fi fost dacă Istoria ar fi luat-o pe o altă potecă.

În august, Republica Moldova împlineşte 30 de ani şi, în mod normal, ar trebui să avem aici o mare sărbătoare, o mare bucurie, dar mi se pare de domeniul evidenţei că entuziasmul maselor a scăzut considerabil în ultimii ani şi că traseul acesta de trei decenii e văzut ca un drum spre nicăieri. Indiferent cum se vor încheia alegerile din 11 iulie, cele trei decenii vor rămâne aşa cum au fost în realitate: o vânzoleală sterilă, o mare pierdere de timp, o lungă perioadă de frustrări, decepţii, suferinţe, de speranţe distruse, o domnie a corupţiei şi a hoţiei. Şi mă gândesc deseori că Istoria trebuia să o ia pe un alt drum. Şi de ce nu a fost posibil ca lucrurile să aibă o altă desfăşurare? De ce nu a fost posibil să evităm corupţia fără frontiere, decăderea morală, sărăcia stupidă?

30 de ani e un fleac pentru Istorie, dar e o mare bucată din viaţa omului. Când RM-ul a obţinut independenţa aveam 23 de ani, eram tânăr şi plin de speranţe. Acum am 53 şi speranţele mi s-au cam spulberat. Au mai rămas câteva, nu-i vorbă, dar nu-mi vine să cred că oamenii care au vegetat în această epocă cenuşie, care au acceptat regulile jocului dubios, pot să schimbe ceva. Iar pe unii dintre aceştia îi văd acum, în campanie electorală, chemându-ne sub flamuri partinice.

Sper să mai trăiesc o vreme şi să prind zilele primenirii. Să văd numai oameni responsabili şi corecţi în toate instituţiile statului, aşa cum ne promitea recent un conducător. Mi se pare o transformare extrem de dificilă şi care ar avea sorţi de izbândă numai în cazul abandonării tuturor apucăturilor care au tronat aici în cele trei decenii. Altminteri, vom vedea ce-am mai văzut. Aşadar, e sărbătoare şi răsună muzica pe 27 august?