Când imaginile de la cea de-a 47-a aniversare a Revoluției Islamice din Iran au fost publicate în diferite țări ale lumii pe 11 februarie, Hossein Amanat a simțit o durere în suflet. Fundalul impunător al rachetelor și dronelor prezentate la evenimentul de la Teheran era Turnul Azadi, proiectat de el, de arhitectul de origine iraniană, cu mai bine de jumătate de secol în urmă.
„Îmi pare foarte rău”, a spus Amanat despre faptul că opera sa cea mai iubită a fost acaparată de același guvern care odată l-a pus pe lista morții. „Sunt atât de perfizi încât folosesc orice pentru a-și conferi legitimitate.”
Rachete expuse în fața Turnului Azadi din Teheran pe 11 februarie, cu ocazia celei de-a 47-a aniversări a Revoluției Islamice din Iran.
Amanat avea 24 de ani când a câștigat în 1966 un concurs pentru proiectarea unei „porți” monumentale la intrarea în Teheran. Denumită inițial Turnul Șahiad (sau Memorialul Șahului), această clădire simbolică de 45 de metri urma să fie finalizată la timp pentru marile sărbători planificate de șahul Mohammad Reza Pahlavi cu ocazia împlinirii a 2500 de ani de la înființarea Imperiului Persan.
Astăzi, monumentul este considerat cel mai iconic exemplu de arhitectură modernă din Iran, servind drept simbol vizual al Teheranului, comparabil cu Turnul Eiffel din Paris. Amanat spune că nu a perceput impactul structurii până când nu a văzut proiectul finalizat cu ochii lui, în 1971.
„Lucram cu un prieten al meu în subsolul [turnului]”, își amintește bărbatul în vârstă de 83 de ani. „A venit cineva și a spus: «Schela a fost demontată. Vrei să arunci o privire?»”
„Mergând sub monument - a declarat el pentru RFE/RL, la telefon - mi s-a făcut pielea de găină pe tot corpul... De obicei știu ce proiectez, dar trecând sub acel arc și privind în sus, m-am simțit cu adevărat copleșit”. Rezultatul, a spus el, a depășit propria lui viziune.
Hossein Amanat în fața turnului său, la scurt timp după finalizarea acestuia în 1971.
Când șahul a organizat o ceremonie pentru inaugurarea monumentului în octombrie 1971, tânărul arhitect a stat și a privit de la distanță demnitarii străini adunați acolo, printre care se aflau împăratul Hirohito al Japoniei și Imelda Marcos, prima doamnă a Filipinelor.
Spre surprinderea lui Amanat, el a fost remarcat de conducătorul iranian. „Când s-a apropiat de mine, s-a întors către toți regii care se aflau acolo, în special către [împăratul Etiopiei] Haile Selassie”, își amintește Amanat, „și a spus: «Acest tânăr a construit această clădire», și era plin de mândrie”.
Turnul Șahiad fotografiat în timpul construcției.
După Revoluția Islamică din Iran din 1979, statuile șahului au fost dărâmate în toată țara, iar un efort masiv de demolare a distrus mausoleul tatălui său. Turnul părea o țintă evidentă pentru un tratament similar, dar a supraviețuit și a fost redenumit Turnul Azadi (Libertatea).
Amanat crede că există două motive pentru care turnul nu a fost demolat, în ciuda faptului că unii membri ai noului regim doreau demolarea lui.
„Cred că, din cauza atenției acordate acestei clădiri, nu au putut să acționeze împotriva voinței poporului”, a spus el. În plus, Amanat a subliniat că structura din marmură și beton ar fi „greu de demolat, ar fi fost nevoie de o cantitate mare de exploziv”.
Amanat se afla în afara Iranului când revoluția din 1979 a cuprins țara și s-a stabilit în Canada în 1980. În prezent, el conduce o firmă de arhitectură de succes în Vancouver, care proiectează clădiri în întreaga lume. Dar continuă să urmărească soarta turnului său.
„I-au provocat multe daune din ignoranță”, a spus el. Printre aceste daune se numără și faptul că echipele de lucru au smuls în mod inexplicabil unele dintre pietrele de pavaj de la baza arcului. Materialul impermeabil de sub pietre a fost distrus, ceea ce a dus la infiltrarea apei de ploaie în muzeul de sub turn.
O femeie trecând pe sub Turnul Azadi în decembrie 2011.
În mod ironic, monumentul care poartă astăzi numele libertății este plin de camere de supraveghere. „Dacă vor să instaleze cabluri, în special pentru camerele de supraveghere cu care spionează oamenii, înșurubează șuruburi și bolțuri în betonul expus, care a fost turnat cu mare atenție”, a spus Amanat.
Arhitectul spune că estetica Turnului Azadi a fost inspirată parțial din explorarea arhitecturii persane antice, inclusiv Moscheea Vakil din Shiraz.
Inspirația din patrimoniul propriei țări era relativ rară în anii 1960, când tinerii creativi iranieni se orientau în mare parte către Occident pentru a găsi inspirație. Turnul, spune Amanat, „dă într-un fel impresia că este legat de un trecut foarte îndepărtat, desigur. Dar forma sa, care se înalță spre cer, sugerează o orientare către viitor”.
Turnul Azadi a fost unul dintre principalele puncte de adunare pentru protestele din 2009 care au cuprins Iranul în urma alegerilor prezidențiale contestate din luna iunie a acelui an.
Susținătorii candidatului la președinție Mir Hossein Musavi se adună în Piața Azadi la Teheran în iunie 2009.
Astăzi, același regim care l-a făcut pe Amanat – membru al credinței persecutate Baha'i – să trăiască în exil după revoluția din 1979 încă aruncă o umbră asupra muncii sale. În prezent, el lucrează la un sanctuar dedicat fondatorului religiei sale Baha'i la Acra, în Israel. Când Iranul a avut un scurt conflict cu rachete cu Israelul în 2025, Amanat a spus că specialiștii străini care lucrau la proiect, inclusiv italieni, au trebuit să fie evacuați, ceea ce a întârziat semnificativ construcția.
Întrebat cum ar arăta prima lui zi în Iran dacă ar putea să se întoarcă în țara natală, Amanat a ezitat înainte de a răspunde. „Ar trebui să aduc un omagiu sau să îmi arăt respectul față de oamenii care au fost uciși în toată această perioadă în care nu am fost în Iran. Oameni care s-au sacrificat pentru libertatea țării”, a spus el.
Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te