Iarna se apropie, forțele ruse avansează, și viitorul sprijinului din partea celui mai puternic susținător al Kievului este incert, într-o vreme când Statele Unite se îndreaptă spre alegeri prezidențiale foarte disputate, peste mai puțin de o lună.
Ucraina luptă pentru supraviețuirea și suveranitatea sa, iar fiecare zi, săptămână sau lună poate fi crucială pentru soarta țării.
O confluență de factori face ca acest moment să fie unul extrem de important: Ucraina se confruntă cu presiuni pe mai multe fronturi - nu în ultimul rând pe linia frontului, care traversează țara de la nord-est la sud. Trupele Moscovei au avansat în est, în Donbas, unde săptămâna trecută au cucerit Vuhledar, un oraș important.
Odată cu venirea iernii, atacurile necruțătoare ale Rusiei au redus substanțial capacitatea de producție de energie a Ucrainei, ridicând spectrul unei crize energetice.
Săptămâna aceasta, chiar și vremea de la celălalt capăt al lumii a părut să lucreze împotriva Kievului: președintele american Joe Biden și-a anulat o călătorie în Germania în timp ce un uragan se abătea asupra Floridei, astfel că s-a ajuns la anularea reuniunii la nivel înalt din 12 octombrie a furnizorilor occidentali de armament - cu participarea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, eveniment care ar fi urmat să fie o puternică demonstrație de sprijn pentru Ucraina.
Săptămâna aceasta, președintele Zelenski cutreieră din nou Europa în căutare de asigurări că sprijinul pentru țara sa va continua. În imagine, liderul ucrainean sosind la reședința din 10 Downing Street, Londar, a premierului britanic, pe 10 octombrie.
Nu a fost stabilită o nouă dată pentru reuniunea Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei, de la Ramstein, care ar fi trebuit să fie prima la nivel de șef de stat. Aceasta ar fi fost probabil ultima întâlnire față în față dintre Biden și Zelenski înainte de alegerile din 5 noiembrie din SUA, al căror rezultat ar putea avea un impact major asupra cursului războiului din Ucraina.
Întâlnirea ar fi fost o șansă pentru Zelenski de a „vinde” statelor occidentale ceea ce el numește „planul de victorie” pentru război. În cadrul unei vizite în SUA luna trecută, i l-a prezentat lui Biden, precum și candidaților la președinție, fostul președinte republican Donald Trump și vicepreședinta democrată Kamala Harris.
Răspunsul a fost sub așteptări, iar Zelenski s-a întors acasă fără unul dintre principalele lucruri pe care le dorește Kievul: permisiunea de a utiliza rachete furnizate de SUA pentru a lovi ținte militare aflate mai adânc în interiorul Rusiei.
Ziua alegerilor
Cursa strânsă pentru Casa Albă sporește incertitudinea cu privire la șansele Ucrainei de a obține această permisiune, precum și cu privire la livrările de arme americane și la politica SUA față de Kiev și război. O victorie a lui Harris este considerată ca fiind de natură să aducă continuitate, dar nu este clar dacă ea ar putea acționa mai mult sau mai rapid pentru a sprijini Ucraina.
Trump a declarat în repetate rânduri că va pune capăt războiului foarte repede, ceea ce a dus la îngrijorarea Ucrainei că Kievul ar putea fi forțat să facă concesii majore.
Trump și republicanii lui promit că vor pune capăt războiului din Ucraina iute. Pentru Kiev, asta poate să însemne mari concesii.
Între timp, pe câmpul de luptă, câștigurile Rusiei au costat Moscova mult: viețile soldaților săi și echipamente militare, într-o vreme când analiștii spun că ambele țări se străduiesc să facă rost de mai mulți soldați pentru front.
Pe de altă parte, în afara unei incursiuni surprinzătoare în regiunea rusă Kursk, Ucraina a obținut puține câștiguri de când a recucerit mari porțiuni de teritoriu în est și sud în 2022.
Aceste realități de pe teren sunt un duș rece pentru Ucraina și susținătorii săi din străinătate, sugerând că obiectivul Kievului de a-și recâștiga întregul teritoriu de la un invadator care ocupă aproximativ o cincime din țară este de neatins, în circumstanțele actuale.
Acest calcul sceptic contribuie la creșterea presiunii asupra lui Zelenski, de a lăsa deoparte obiectivul integrității teritoriale pentru moment și de a se concentra mai bine pe un acord care ar pune capăt luptelor și ar oferi garanții de securitate din partea Occidentului, dar ar lăsa părți din țară în mâinile Rusiei - nu formal, ci fizic.
Unele dintre discuțiile despre o astfel de schimbare de obiective au venit din partea unor figuri proeminente, care au fost și rămân printre cei mai vocali susținători ai Kievului.
„Finlanda a purtat un război curajos împotriva Uniunii Sovietice în 1939. A provocat Armatei Roșii daune mult mai mari decât se aștepta”, a declarat Jens Stoltenberg, până luna aceasta secretar general al NATO, pentru Financial Times. „Războiul s-a încheiat cu cedarea a 10% din teritoriu. Dar (finlandezii) au obținut o graniță sigură”.
Președintele ceh Petr Pavel, fost comandant NATO, este un suporter entuziast al Ucrainei.
Iar președintele ceh Petr Pavel a declarat pentru The New York Times la sfârșitul lunii septembrie că Ucraina va trebui să fie „realistă” și că „cel mai probabil rezultat al războiului... va fi că o parte din teritoriul ucrainean va fi sub ocupație rusă, temporar”, adăugând că această situație temporară ar putea dura ani de zile.
Asigurarea securității Ucrainei
Remarcile despre compromisuri au stârnit rumoare în Ucraina, unde majoritatea cetățenilor se opun oricărei concesii teritoriale către Rusia. Pe de altă parte, odată cu prelungirea războiului, numărul ucrainenilor dispuși să cedeze teritorii de dragul păcii și al independenței crește - de la 10 % sau mai puțin până în mai 2023 la 32 % în mai 2024, conform sondajului realizat de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS).
Acest număr a rămas cam la același nivel în sondajele mai recente, a declarat pentru Europa Liberă Anton Hrușețki, director executiv al KIIS. Ucrainenii „sunt gata să amâne o mai mare certitudine cu privire la problema teritorială”, a spus el - dar numai dacă sunt încrezători în securitatea țării.
„Problema principală este formatul pentru asigurarea securității Ucrainei în viitor, cum va arăta”, a spus Hrușețki. „Pentru că, dacă nu există nici o explicație cu privire la modul în care Ucraina se poate apăra în viitor, ca membru NATO sau în alt mod, ucrainenii vor fi împotriva oricărui acord”.
Zelenski, conștient de dorințele uneori concurente ale ucrainenilor și ale susținătorilor săi din străinătate, ca să nu mai vorbim de atacul continuu al Rusiei, încearcă o echilibristică dificilă pe o funie al cărei capăt este deocamdată în întuneric.
Într-un articol din 1 octombrie cu titlul „Ucraina se confruntă cu cea mai întunecată oră a sa”, Financial Times a citat un înalt oficial occidental neidentificat care a declarat că aderarea la NATO în schimbul renunțării temporare la teritorii rămâne singura ofertă pentru Ucraina. „Nimeni nu o va spune cu voce tare... dar este singura strategie pe masă” - a spus oficialul.
Zelenski a ripostat spunând că orice „negociere” cu privire la suveranitate sau teritoriu este inacceptabilă. Acest lucru este în conformitate cu obiectivul pe care l-a reiterat mereu și pe care James Nixey, șeful Programului Rusia și Eurasia de la Chatham House, l-a descris pentru Europa Liberă ca fiind „obiectivul maximalist, de tip tot ce-ți dorești de Crăciun” - retragerea forțelor ruse din toată Ucraina, inclusiv din Crimeea, pe care au ocupat-o în 2014.
În același timp, însă, Zelenski își prezintă „planul de victorie” drept un model pentru a aduce Rusia la masa negocierilor.
El și administrația sa nu vorbesc despre concesii teritoriale sau ceva asemănător în planul lor de victorie, a declarat pentru Europa Liberă Olga Onuch, profesoară de politică comparată și ucraineană la Universitatea din Manchester. Mesajul de la Kiev este: „Dați-ne ce vă cerem pentru a ne găsi într-o situație mai bună când va trebui să negociem”.
Discuții dure la Kremlin (prin intermediul mass-media)
„În realitate, ceea ce se discută la Washington și în alte părți nu este ceea ce unii numesc un acord despre teritorii în schimbul păcii, ci mai degrabă un scenariu în care Ucrainei i s-ar putea oferi aranjamente de securitate durabile, inclusiv, eventual, integrarea în NATO și UE, chiar înainte de a recâștiga controlul deplin asupra teritoriului său”, a scris Sam Greene, profesor la King's Russia Institute, pe 6 septembrie.
Sam Greene, director adjunct la Carnegie Moscow Center.
„Dar mai mult decât adevărul, ceea ce contează este cum este percepută povestea, iar acest lucru a contribuit la o îngrijorare ucraineană tot mai mare, că Occidentul se pregătește să predea țara unei Rusii tot mai beligerante, în ciuda (sau poate tocmai din cauza) faptului că Rusia devine și mai beligerantă”, a scris Greene într-o postare pe blog.
Acest comentariu se referă la o chestiune căreia i se acordă uneori puțină atenție în discuțiile din afara Ucrainei cu privire la armistițiu sau acord de pace. Anume: când ar putea Moscova să fie pregătită - dacă va fi, vreodată! - pentru discuții în termeni mai modești decât ce pretinde acum - de pildă suveranitatea asupra provinciilor ucrainene estice pe care Moscova nici nu le controlează deplin.
Un articol publicat la 3 octombrie în ziarul de limbă rusă Poiasnitelnaia Zapiska, care cita mai multe surse la nivel înalt apropiate președintelui Vladimir Putin și persoane familiarizate cu „procesele de negociere” dintre Rusia și Ucraina, părea să indice că Kremlinul preferă o poziție dură față de Ucraina.
După ce Ucraina a trimis trupe în regiunea rusă Kursk, unde acestea rămân la două luni după atacul transfrontalier, Kremlinul a ajuns la o concluzie: „Vom distruge statul ucrainean”, spune în articol o cunoștință a lui Putin. Sursa a adăugat că nu există perspective pentru discuții de pace în acest moment.
(Aleksander Palikot a contribuit la această relatare, de la Kiev)
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te