Artiom Filipenko: „Ucraina nu trebuie să repete greșeala Moldovei de a-i recunoaște pe separatiști ca parte a negocierilor”

Chişinăul și Kievul continuă eforturile de apropiere și de sincronizare a acțiunilor Republicii Moldova și Ucrainei în domenii care pornesc de la cooperarea economică, comerț, investiții, ecologia și protecția râului Nistru, construcția de obiecte de infrastructură care să unească cele două țări și mergând până la acțiuni coordonate în domeniul energiei, securității și soluționării conflictelor separatiste din cele două țări. Subiectele au fost discutate în cadrul vizitei de vineri la Chişinău a viceprim-ministrului Ucrainei pentru teritoriile temporar ocupate, Oleksii Reznikov, care este și co-președinte al Comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene. Apropierea dintre Chişinău și Kiev a început după victoria în alegerile prezidențiale din decembrie 2020 a Maiei Sandu și după ce puterea în Republica Moldova a fost preluată de Partidul Acțiune și Solidaritate, în urma alegerilor parlamentare din 11 iulie 2021.

Ce se întâmplă acum în relațiile dintre Chişinău și Kiev, dar și cum vede Ucraina perspectiva reglementării transnistrene odată cu schimbarea puterii în Republica Moldova: o discuție cu expertul ucrainean Artiom Filipenko, de la Institutul Național de Cercetări Strategice din Ucraina.

Artiom Filipenko: „Ucraina nu trebuie să repete greșeala Moldovei de a-i recunoaște pe separatiști ca parte a negocierilor”

Europa Liberă: Dle Filipenko, ministrul teritoriilor temporar ocupate din Ucraina a venit la Chişinău pentru a discuta cu noul Guvern. Este clar că una din temele principale este problematica transnistreană și conflictele înghețate și mai puțin înghețate din Moldova și Ucraina. Ar fi, în opinia Dvs., posibilă o conlucrare mai serioasă pe aceste subiecte? Pentru că până acum foarte des se crea impresia că fiecare joacă propria partidă.

Artiom Filipenko: „Eu cred că o astfel de cooperare este posibilă și aceasta va avea loc nu doar pe linia ministerelor, dar și pe linia președințiilor. Avem un șir întreg de mecanisme care ne permit să interacționăm, începând de la contactele la nivelul președinților, la nivelul guvernelor, al ministerelor, și indiscutabil și la nivelul parlamentelor.

Care ar putea fi direcțiile cele mai importante? În primul rând, pentru noi este foarte importantă studierea experienței Republicii Moldova în domeniul reglementării. Aici trebuie să subliniez că experții au făcut foarte multe în acest domeniu în ultimul timp și concluzia-cheie pe care am tras-o pentru noi este că Ucraina nu trebuie în niciun caz să repete greșelile Moldovei, adică nu trebuie să-i recunoască pe separatiști parte a negocierilor.

Din păcate, multe dintre problemele Moldovei vin de la faptul că practic din 1992 s-a produs o anumită legitimizare a separatiștilor, aceste lucruri au fost fixate în documente oficiale și din acel moment toate negocierile se reduc la relația dintre Chişinău și Tiraspol, în timp ce Federaţia Rusă, care a inspirat acest conflict și care continuă să susțină regimul transnistrean, apare ca mediator.

Este practic același lucru pe care Rusia astăzi încearcă să-l impună Ucrainei. Adică să pună la o masă de negocieri pe de o parte Kievul, pe de altă parte administrațiile de ocupație din Donețk și Luhansk, iar ea însăși să se dea la o parte și să devină mediator. Și, în caz de ceva, să declare că în Ucraina există un conflict intern, că nu există niciun fel de agresiune rusească și părțile trebuie să se înțeleagă singure între ele. Adică practic același lucru care se întâmplă astăzi în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Ce mijloace are Ucraina pentru a ajuta Republica Moldova în soluționarea problemei transnistrene? Având frontieră comună, aceasta are pârghii de influență directă asupra regiunii transnistrene, poate chiar asupra componentei politice a negocierilor.

Artiom Filipenko: „Transnistria este o chestiune de securitate națională pentru Ucraina”

Artiom Filipenko: „Chiar și ultima decizie a Ucrainei de a nu permite accesul pe teritoriul său a mașinilor cu numere transnistrene deja este un mijloc de influență asupra Transnistriei, este o modalitate de atragere a Transnistriei în sistemul de drept al Republicii Moldova. Pentru că acum, chiar dacă aceste numere sunt neutre, ele oricum sunt parte a câmpului legal moldovenesc, acestea au trecut înregistrarea la organele oficiale ale Republicii Moldova și acum vor avea acces la circulația internațională ca mașini înregistrate și care au statut legal.”

Europa Liberă: Dar la Tiraspol se spune că este vorba despre o blocadă.

Artiom Filipenko: „Tiraspolul vorbește despre blocadă din 2006, de când Ucraina a introdus reguli vamale prin care recunoaște doar documentele vamale ale Republicii Moldova. Din punctul de vedere al Tiraspolului, toate măsurile prin care se va face ordine la frontieră – ordine în domeniul exportului, în domeniul legislativ în general – vor fi tratate drept „blocadă”. Tot blocadă la Tiraspol va fi numită și crearea de posturi vamale și de grăniceri pe segmentul transnistrean al frontierei.

Haideți să nu uităm să Transnistria se consideră stat independent și, respectiv, spune mereu că aceste măsuri sunt „limitarea suveranității” lor. Dar acest așa-zis „stat” nu a fost recunoscut de nimeni, nici măcar de Federaţia Rusă, cu atât mai mult de Ucraina.

Așa că pe lângă obligativitatea de a avea numere neutre mai avem și un șir de alte pârghii, printre care crearea acestor puncte comune de control a frontierei. Aici, indiscutabil, multe lucruri depind de acțiunile comune, pentru că trebuie să se treacă la cea de a doua etapă de control comun la punctul vamal de la Cuciurgan.”

Europa Liberă: Dar despre aceste lucruri se vorbește demult. De ce ele nu se mișcă atât de repede pe cât ne-am dori?

Artiom Filipenko: „Da, probabil că nu se mișcă suficient de repede. Și din păcate am văzut și faptul că pe toată perioada reglementării poziția Ucrainei nu a fost mereu una univocă și nu coincidea mereu cu solicitările Republicii Moldova, iar uneori nici măcar nu era foarte prietenoasă în raport cu Republica Moldova. Eu sper că astăzi, odată cu schimbarea conducerii Republicii Moldova și venirea la putere a unui guvern pro-european și în virtutea unor similitudini ale vectorilor externi - și Moldova, și Ucraina declară că merg în direcția integrării europene – noi vom avea totuși o înțelegere mai bună inclusiv în chestiunea transnistreană.

Transnistria astăzi este un instrument de influență rusească în regiunea Mării Negre…

Atunci când se spune că problema numerelor neutre sau altele de felul acesta sunt o chestiune internă a Republicii Moldova, eu nu sunt de acord cu asta. Pentru că începând cu 2014 tot ce ține de Transnistria a încetat să fie exclusiv o problemă internă a Republicii Moldova. Transnistria astăzi este un instrument de influență rusească în regiunea Mării Negre. Le fel ca în cazul Crimeii ocupate, a Donbasului ocupat și a Abhaziei și Osetiei din Georgia. Așa că nu mai poate fi doar o chestiune internă a Republicii Moldova și, din punctul de vedere al Ucrainei, este o chestiune de securitate națională.

Aici multe lucruri au depins, din păcate, de poziția internă din Moldova – forțe politice diferite au soluționat în mod diferit această chestiune. Procesul de reglementare a reflectat practic oscilațiile care s-au produs la nivelul puterii. Voronin a venit și a semnat o mulțime de documente, a ajuns practic la memorandumul Kozak, după care a refuzat și a avut loc o reducere a nivelului discuțiilor.

Apoi, în perioada lui Plahotniuc, au fost semnate un șir de protocoale, dar oricum apoi procesul s-a blocat.

Astăzi totul e în mâinile Chişinăului. Ucraina, în special în problemele ce țin de Transnistria, îi va merge în întâmpinare.”

Europa Liberă: Ați vorbit despre pârghiile economice – numerele neutre, controlul comun la frontieră. Cu ce altceva poate ajuta Ucraina?

Artiom Filipenko: „Vreau să amintesc aici și despre acel „trio-asociat” dintre Ucraina, Moldova și Georgia - și am văzut reacția negativă a Rusiei. Este foarte important că această coordonare a acțiunilor celor trei state să se refere nu doar la integrarea europeană, dar și la chestiunile de securitate. Adică să fie elaborată o poziție comună pe plan internațional orientată către de-ocuparea propriilor teritorii. Trebuie să fie o poziție consolidată, declarații și luări de poziție comune, iar efortul trebuie să fie ca acest subiect să nu lipsească de pe agenda comunității internaționale – este un lucru foarte important.

În acest context vreau să remarc vizita Maiei Sandu la Kiev și participarea ei la „Platforma Crimeea”. Din partea ei a fost un pas politic foarte important care a fost văzut foarte pozitiv în Ucraina. Astfel de pași politici reciproci pot contribui la menținerea subiectului pe agenda marilor actori.

Și evident că în permanență trebuie pusă problema retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană, retragerii armamentului din depozitul de la Cobasna, iar a treia problemă, una cheie, este cea a înlocuirii misiunii de pacificare în una civilă internațională. Pentru că misiunea militară s-a epuizat.”

Europa Liberă: Dle Filipenko, cred că nimeni dintre experții serioși nu mizează pe faptul că Rusia va sta pur și simplu și se va uita la această consolidare a acțiunilor dintre Chişinău, Kiev și Tbilisi, la această consolidare a forțelor care nu împărtășesc politica Rusiei în regiune. Cu ce ar putea răspunde Rusia? Care sunt riscurile?

Artiom Filipenko: „Rusia are un arsenal foarte larg de influență. Înțelegem foarte bine că în Moldova, de exemplu, influența acesteia este foarte mare și există multe pârghii de presiune – începând cu migranții de muncă și terminând cu prețurile la gaze. Există o influență informațională solidă – mediile moldovenești care retransmit televiziunile rusești sunt în topul audiențelor. Plus forțele pro-ruse.

În Ucraina situația este și mai dură, pentru că Rusia de obicei răspunde la inițiativele Ucrainei prin escaladarea situației pe linia frontului în estul țării, în Donbas, unde mor soldați ucraineni.

Adică pârghii de influență sunt foarte multe. Și sunt de acord cu Dvs. că Rusia nu va sta impasibilă să privească. Și anume din acest motiv trebuie să ne coordonăm mai bine.

Pentru că Rusia va încerca în orice fel să bage zâzanie între aceste trei țări. Să ne amintim aceeași vizită a lui Kozak, care a fost prezentată ca și cum Rusia s-ar fi înțeles cu Moldova. Pe fundalul general în care Ucraina nu are un astfel de nivel de relații și Rusia, acest lucru putea fi folosit pentru a contrapune Ucraina Moldovei. Pentru că Moldova s-a înțeles cu Rusia, iar Ucraina nu vrea.

Rusia lucrează pentru a crea o imagine negativă a Ucrainei în societatea moldovenească…

Sau în cazul ultimei decizii privind interzicerea accesului mașinilor cu numere transnistrene, propaganda rusească pedalează foarte mult pe teza că „Tiraspolul și Chişinăul s-au înțeles, însă Ucraina se opune și nu vrea să existe un consens dintre Tiraspol și Chişinău”.

De facto, se lucrează pentru a crea o imagine negativă a Ucrainei în societatea moldovenească. Și eu cred că aceste eforturi ale Rusiei vor continua și pe viitor.”

Europa Liberă: Un subiect foarte important care este abordat în ultima vreme în legătură cu Transnistria este corupția, mai ales după ce la Chişinău a venit o nouă guvernare care a spus că va pune accent pe eliminarea schemelor de corupție care trec prin Transnistria. Și experții cu care am stat de vorbă spun că acesta este unul dintre factorii care ani de zile a împiedicat avansarea în reglementarea politică a conflictului transnistrean. Pe de altă parte, este clar că corupția în Transnistria nu există fără legături cu lumea exterioară. Și multe voci spun că factorul corupției are legături strânse cu regiunea Odesa. Cât de realistă este identificarea acestor scheme și eliminarea lor și în ce măsură ar putea influența acest lucru evoluțiile din problema transnistreană – nu doar economic, dar și politic?

Artiom Filipenko: „Eu cred că schemele sunt într-o măsură mai mare sau mai mică cunoscute inclusiv de forțele de ordine. Dacă din partea Republicii Moldova, care are inițiativa în această situație și care are, să o spunem direct, un interes mai mare în a face ordine la frontieră, ar veni informații publice despre aceste scheme, despre participanți, acesta ar fi un factor care ar influența inclusiv starea de spirit a conducerii Ucrainei.

Impresia mea este că există o anumită înțelegere pe acest subiect și la nivelul președinților celor două țări. Și cred că dacă din partea Moldovei vor exista solicitări, Ucraina îi va merge în întâmpinare.

În ceea ce privește influența asupra reglementării – indiscutabil că va exista așa ceva. Pentru că Transnistria are rolul de zonă gri prin care are loc spălarea de bani, contrabanda – nimeni nici măcar nu ascunde acest lucru.

Transnistria este o zonă gri prin care are loc spălarea de bani, contrabanda – nimeni nici măcar nu ascunde acest lucru…

Există contrabandă deschisă, când din Transnistria în regiunea Odesa sunt aduse ilegal tutun sau spirt pentru fabricarea produselor de contrabandă sau pentru a duce aceste țigări mai departe în țările UE. Dar mai periculoase sunt tot felul de scheme gri în care sunt implicați, cel mai probabil, și diferiți reprezentanți ai instituțiilor de stat. Și cred că dacă Moldova va arăta un exemplu în acest sens, Ucraina nu va putea ignora această poziție.”

Europa Liberă: Dle Filipenko, ați vorbit despre lucrurile care pot fi făcute de Ucraina pentru a ajuta Republica Moldova. Pe de altă parte, Moldova ar putea ajuta cu ceva Ucraina, în afară de acel exemplu negativ al istoricului conflictului transnistrean, din care Ucraina ar putea, dacă va dori, să tragă unele concluzii?

Artiom Filipenko: „Indiscutabil că sunt astfel de lucruri. Moldova deja a făcut foarte mult, măcar și prin faptul că ea nu a mers pe mâna Rusiei și nu a implementat planurile rusești de reintegrare – prin federalizarea Moldovei și așa mai departe.

Pentru că, să o spun direct, din 2014 cele mai mari îngrijorări ale Ucrainei nu erau legate nici măcar de contingentul militar rusesc din Transnistria, cât de faptul că Moldovei i-ar putea fi impus un plan de reintegrare care să dezavantajeze Moldova și care ar fi putut apoi să fie impus, ca model, Ucrainei.

Moldova nu a mers pe această cale și acesta deja este un moment pozitiv. Și sperăm că odată cu venirea la putere a guvernului pro-european această temă în general nu va mai fie abordată.

În al doilea rând, astăzi multe speranțe sunt legate de transformările interne pe care le poate face Moldova. Așa sau altfel, noi privim unul în direcția celuilalt și poate apărea situația în care Moldova să demonstreze succese mai rapide și în realizarea reformelor de piață, și în transformările democratice, și în lupta cu corupția. Și în din această perspectivă ar putea fi interesantă ca experiență pentru Ucraina.

Pentru că, din păcate, un factor important acum este dezamăgirea oamenilor. În Ucraina în 2014 a avut loc Revoluția Demnității și totuși, chiar dacă multe s-au schimbat, schimbări radicale în lupta cu corupția nu s-au produs. Și acest lucru generează o anumită apatie socială la oameni.

Iată de ce, din punct de vedere pur uman și din perspectiva unui calcul politic, succesele Moldovei pe această direcție ar fi fost foarte motivaționale pentru Ucraina. Un exemplu bun nu este un lucru de neglijat.”