Ucrainenii spun îndură zile întregi în aer liber, sub soarele verii, iar nopțile au fost asaltați de țânțari, în timp ce alți posesori de pașapoarte erau lăsați să treacă.
Oameni care așteaptă să intre în punctul de control de la granița rusă la 21 iunie.
„Uite, m-am ars toată pe mâini și pe picioare de la soare”, spune o femeie pe nume Maria. „De două zile sunt aici”.
Maria speră să călătorească de la granița de lângă Pskov până la Mariupolul ocupat de Rusia. Orașul din sud-estul Ucrainei a fost distrus, în mare parte, în timpul invaziei rusești, dar apartamentul Mariei, spune ea, pare să fi rezistat neatins.
Fotografie de arhivă care arată punctul de trecere a frontierei Luhamaa dintre Estonia, în prim-plan, și Rusia. Între cele două puncte de control de frontieră se află un kilometru de teritoriu neutru.
Viktoria, care se îndreaptă spre estul Ucrainei, spune că, dat fiind că punctele de trecere a frontierei dintre Rusia și Ucraina sunt închise, „călătorim într-un cerc imens prin Uniunea Europeană.”
„Și avem atât de mulți oameni care călătoresc”, spune ea. „Ajungem la granița [estoniană-rusă] cu autobuzul, așteptăm aici două sau trei zile, apoi trecem, luăm alt autobuz și mergem la Donețk.”
După cum spune Viktoria: „Nu avem de ales. Unii oameni își vizitează copiii sau nepoții. Alții călătoresc pentru a-și vizita părinții bolnavi. Atâta timp cât oamenii sunt suficient de sănătoși”, spune ea, „vor călători”.
Ucrainenii așteaptă în no-man’s-land, 21 iunie.
Olga, în vârstă de 62 de ani, speră, de asemenea, să ajungă la Mariupol.
„Casa mea este distrusă și tot ce a rămas a fost jefuit. Mă duc acolo doar pentru a strânge niște documente”, a spus ea, adăugând: „Aș vrea să găsesc ceva, un acoperiș deasupra capului, deși am auzit că doar colaboratorii primesc locuințe și oricine se opune ocupației nu primește nimic."
Recent, spun ucrainenii, o femeie în vârstă a leșinat în timp ce aștepta în căldura verii. De atunci, polițiștii de frontieră ruși au ânceput să le dea drumul mai repede ucrainenilor de peste 65 de ani și părinților cu copii mici.
În rest, coada este practic nemișcată, cu doar câteva persoane care trec la fiecare câteva ore.
Editorii de la RFE/RL's North.Realities, un canal de știri regional al Serviciului rusesc al RFE/RL, au trimis o interpelare autorităților de frontieră rusești, întrebând care este cauza întârzierilor masive pentru deținătorii de pașapoarte ucrainene. Până la momentul publicării acestui articol nu s-a primit niciun răspuns.
Oameni completând formulare la postul rus de frontieră.
După zile întregi de așteptare în aer liber, ucrainenii sunt conduși în localul punctului de frontieră rusă pentru a completa chestionare, după care așteaptă ore în șir. Formularele solicită date personale, cum ar fi locul de unde provine persoana și unde va merge, precum și opinii personale pe anumite teme, precum politicile guvernului ucrainean.
Urmează un interviu în persoană care poate dura până la o oră. Un tânăr susține că polițiștii de frontieră ruși au recuperat contactele șterse din telefonul său și au început să le sune pentru a afla cu cine a vorbit și despre ce.
Ania, o ucraineancă, călătorește cu cei doi băieți ai săi, dintre care unul are mai puțin de 2 ani. Deși au fost conduși rapid la punctul de control rusesc, Ania și băieții ei au petrecut o zi și o noapte așteptând în interiorul unității înainte de a fi lăsați să treacă.
La începutul războiului, soțul Aniei a fost evacuat din zona de război ucraineană în orașul rus Rostov. Când ea și fiii ei au fugit în siguranță în Uniunea Europeană, ea spune: „Copiii creșteau fără tată. De aceea plecăm. Pot trăi în Rusia. Nu simt nicio ostilitate”.
Oameni care așteaptă la punctul rus de frontieră, pe 21 iunie.
Voluntarii de pe partea rusă și estoniană a frontierei nu pot intra pe teritoriul neutru, dar oferă ajutor acolo unde pot.
Elena, o voluntară umanitară de pe partea rusă, a declarat că situația este similară la toate cele cinci puncte de control de la granița dintre teritoriul UE și regiunea rusă Pskov. Ea spune că alimentele și apa ajung în zonele neutre, acolo unde așteaptă ucrainenii, în mare parte cu ajutorul camionagiilor care le transporte dincolo de graniță.
„Dar încă trebuie să găsim pe cineva care să le poată transporta”, spune ea.
Un autobuz care circulă din Rusia spre regiunea ucraineană ocupată Donetsk.
Elena spune: „Nu este clar cine nu poate trece și cine va fi lăsat să treacă”. În general, cele mai lungi interogatorii sunt în cazul bărbaților, spune ea.
„A fost o situație în care un tânăr a fost ținut într-o celulă timp de șase zile”, spune Elena. „Apoi polițiștii de frontieră ruși i-au dat pur și simplu un ceai și l-au lăsat să plece. Toată lumea înțelege că este haos, dar nimeni nu poate schimba situația.”