Pictorii din Petrîkivka își continuă meșteșugul în timp ce rachetele lovesc estul Ucrainei, iar colecția de artă istorică a orașului este transportată în siguranță.
În muzeul Petrîkivka din estul Ucrainei, una din camere e goală. Înainte de invazia Rusiei din 24 februarie, clădirea deținea comori de artă unice în regiune, dar acum curatorul muzeului spune că picturile au fost duse într-un loc „secret” pentru păstrare.
Detaliu al unui tablou Petrîkivka.
Petrîkivka se află la câteva ore de mers cu mașina de luptele din prima linie a frontului din Ucraina, iar pe 27 iunie, în aceeași zi în care Europa Liberă a vizitat orașul, cel puțin 20 de persoane au fost ucise când o rachetă rusă de 5,8 tone a distrus un centru comercial din Kremenciuk, la mai puțin de 100 de kilometri depărtare.
A doua zi, rachetele de croazieră au lovit Dnipro, la doar 40 de kilometri de Petrîkivka.
Artista maestru Petrîkivka, Natalia Rîbak, la lucru pe 27 iunie.
Pictura Petrîkivka este o formă de artă străveche care cândva decora pereții exteriori și sobele caselor din satul ucrainean aflat într-o regiune agricolă luxuriantă din jurul Dnipro. Inițial, această artă era folosită pentru îndepărtarea spiritelor rele și crearea unei gospodăriii prosperă, plină de dragoste. În 2013, acest meșteșug artistic devenit patrimoniu cultural UNESCO.
Natalya Rîbak folosește un bețișor de chibrit învelit în bumbac pentru a picta o floare.
Stilul acestei picturi datează de aproximativ 300 de ani, iar exemplarele timpurii s-au pierdut în timp din cauza materialelor perisabile folosite. Înainte de introducerea vopselelor și diverselor lacuri, sătenii din Petrîkivka foloseau coloranți naturali, inclusiv sevă stoarsă din floarea soarelui, sfeclă roșie, cireșe și iarbă. Un strat lucios era făcut din zahăr fiert.
Natalia Rîbak spune că pictura o calmează și o ajută să nu se mai gândească la război.
Natalia Rîbak este unul dintre cei mai cunoscuți pictori ai si srtei de la Petrîkivka și decorează articole vândute în toată Ucraina și în străinătate. Rîbak spune că își adoră profesia, adăugând: „Dacă munca ta poate aduce bucurie altor oameni, atunci de ce nu?”
Natalia Rîbak explică simbolismul unor creații ale ei pe farfurii Petrîkivka. Femeile puternice, explică ea, înseamnă o fermă înstărită care îi ține pe proprietari bine hrăniți.
Rîbak spune că cele mai multe femei pictează în Petrîkivka pentru că „bărbații trebuie să facă munci fizice grele care îi obosesc, în timp ce femeile sunt delicate în timp ce pictează”. Artista spune că a încetat să picteze timp de trei luni din cauza anxietății după invazia din februarie 2022, dar a reînceput să lucreze recent: „Am descoperit că mă calmează și mă ajută să nu mă mai gândesc la război”.
Perie din păr de pisică folosită de artiștii din Petrîkivka.
Rîbak spune că toți pictorii profesioniști din Petrîkivka au propriile lor pensule din păr de pisică, care este mai moale și mai flexibilă decât alte fibre și foarte bună pentru picturile autentice Petrîkivka. Pisica trebuie să aibă un temperament „relaxat și fericit”, spune Rîbak, iar după ce i se taie smocuri de păr din vârful cozii sau de sub axilă i se oferă un răsfăț cu untură sau cârnați. Picturile Petrîkivka sunt vestite pentru păsările și florile lor fantastice, care sunt adesea versiuni exagerate ale realității. Multe caracteristici ale acestor picturi au un rol simbolic.
Un tablou pe o vatră din Muzeul Petrîkivka
Pictura pe vatră de mai sus, aflată în Muzeul Petrîkivka, spune o poveste despre dragoste, familie și credință. La cel mai de jos nivel al imaginii, fructele de pădure (fiecare făcută cu un singur deget) reprezintă strămoșii decedați. Mai sus, cele două flori roșii simbolizează un soț și o soție, în timp ce păsările, asemănătoare găinilor, reprezintă dragostea din cuplul căsătorit. Deasupra păsărilor, semințele dintr-o plantă asemănătoare florii-soarelui reprezintă copiii, apoi în partea de sus a imaginii, trei puncte simbolizează Sfânta Treime.
O farfurie decorată cu chipul poetului ucrainean Taras Șevcenko într-o casă din Petrîkivka.
La periferia orașului Petrîkivka, artistul Mîkola Deka conduce o gospodărie pitorească care arată ca o scenă din desenul clasic sovietic bazat pe o poveste populară ucraineană intitulată „A fost odată ca niciodată un câine”.Artistul păstrează vie vechea tradiție ucraineană a caselor pictate, decorând ferestrele sale cu flori și fructe de pădure în stilul Petrîkivka.
Mîkola Deka
Deka, care are o pensiune pe terenul său, spune că de când a izbucnit războiul vizitele internaționale s-au oprit complet și doar turiștii din apropiere de Dnipro ăși fac rezervare la proprietatea sa.
O fereastră la una dintre proprietățile lui Mîkola Deka.
Deka spune că sarcina grea de a păstra florile și fructele ornamentale proaspete prin revopsirea lor este importantă în fiecare an, „pentru a ne menține tradițiile vii”. Mîkola Deka și Natalia Rîbak spun că intenționează să rămână în orașul lor, chiar dacă mii de ucraineni fug spre vest. Întrebat ce va face dacă trupele rusești ajungă la Petrîkivka, Rîbak a spus Europei Libere că va rămâne în oraș și va continua să picteze „orice ar fi”.