Cu sănătatea șubredă, el a putut să ia cuvântul la închiderea congresului. Discursul său scurt ocupa cât un articol de fond din „Pravda”.
Cultul lui Stalin la apogeu. Ziarul „Pravda”, din 7 noiembrie 1952
Stalin a comparat partidul bolșevic cu o „brigadă de șoc” care a dus de una singură tot greul luptei pentru pace și împotriva exploatării sociale.
După război, cu ajutorul Armatei Roșii, „brigăzile de șoc” se înmulțiseră, din „China și Coreea până în Cehoslovacia și Ungaria”. Pentru a cuceri puterea, Stalin le-a cerut „partidelor frățești” din țările capitaliste să ridice steagul luptei pentru „drepturile burghezo-democratice” și neatârnarea națională. El își încheia discursul cu chemarea „Trăiască pacea între popoare!” și „Jos ațâțătorii de război!”. Vocea sa se îneca într-un torent de „aplauze furtunoase care treceau în ovații” și exclamări de „Ura!” și „Trăiască tovarășul Stalin!”. Cultul său era la apogeu.
Discursul „marelui cârmaci” era citit cu frenezie peste tot în URSS: în întreprinderi și unități militare, în instituții, școli și în câmp. Parte a aceleași campanii, artistul poporului din RSSM, Chiril Știrbu, ce-și începuse cariera actoricească încă înainte de 1940 în stânga Nistrului, țintea la stâlpul infamiei „ațâțătorii de război americani” și dădea asigurări că „poporul moldovenesc va întări și mai departe prietenia stalinistă a popoarelor Uniunii Sovietice”.
Discursul lui Stalin de la congres, citit în fața țăranilor din satul Buiucani. Ziarul „Moldova socialistă”, din 19 octombrie 1952
Pacea trebuia să triumfe, pentru că în fruntea „lagărului păcii, democrației și socialismului” era marea Uniune, condusă de „conducătorul genial și învățătorul întregii omeniri progresiste, port-drapelul păcii în lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin!”. De războiul dintre cele două Coree, care începuse la instigarea directă a lui Stalin în vara anului 1950, se făceau vinovați alții.
Congresul a renunțat la vechea denumire a partidului. De acum încolo el se va numi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Stalin a fost reales unanim în fruntea partidului.
Până la congresul următor al PCUS, al XX-lea la număr, la care noul lider N. S. Hrușciov va condamna cultul personalității lui Stalin, rămâneau mai puțin de patru ani.