Un buncăr din Războiul Rece salvează vieți într-un sat ucrainean devastat de război

Svitlana Gînjul, în vârstă de 55 de ani,  stă la intrarea într-un fost buncăr nuclear din epoca sovietică, care a devenit casa ei din satul Luch, în regiunea ucraineană Mykolayiv, 24 februarie.

Satul a fost distrus de artileria rusă pe la începutul războiului, când a ajuns aproape de linia frontului. Aproape toate casele au fost distruse, astfel că locuitorii s-au refugiat sub pământ.

Svitlana gătește „pirojki”, o plăcintă prăjită cu cartofi și umplutură de brânză, pentru soțul ei și pentru celelalte trei persoane care locuiesc în buncăr.

„În prima zi, când a început totul, am început să curățăm adăpostul antiatomic. Și a fost foarte bine că am început să facem asta, pentru că pe 24 februarie, seara, la ora 23.00, un obuz a explodat în satul nostru”, a spus ea.

În aprilie, când satul lor a fost prins între forțele rusești și ucrainene, Svitlana, soțul ei, Dmitro (foto), și fiul lor au fost forțați să fugă din casa lor.

Svitlana își mângâie câinele Riji lângă intrarea în buncăr.

„Pentru că locuința mea a fost bombardată, am luat lucruri de acolo pentru buncăr: aragazul și păturile. Când obuzele zburau pe deasupra satului nostru, trăiam confortabil aici . Și acum, încă mai trăim aici", a spus ea.

Svitlana a adus și alte persoane în buncăr, inclusiv pe vecina sa Irina Sicikar (foto). „Am adus imediat pensionari și copii (în adăpost), pentru că știam că nu va fi ușor pentru ei. M-a durut să văd că totul a fost distrus. Am fost speriată și rănită", spune Svitlana.

Sicikar (stânga) plânge alături de Svitlana în timp ce vorbește despre fiul ei. El a fost capturat la începutul războiului în Mariupol, iar mama lui nici nu știe dacă mai este în viață. „Mă rog doar ca fiul meu să se întoarcă acasă”, a spus Sicikar.

Svitlana se plimbă singură pe o stradă din orașul ei natal distrus, unde aproape toate clădirile au fost năruite de bombardamente. Fiul ei se pregătește acum să fie detașat la Bahmut, scena unora dintre cele mai sângeroase lupte din timpul războiului.

Singurul copil rămas în sat este Slavik, în vârstă de 6 ani înfățișat aici în timp ce urcă pe partea din spate a buncărului în care a trăit timp de o lună și jumătate cu părinții săi. Familia a fugit în cele din urmă din Luci, dar s-a întors pentru a salva ce se mai putea salva din casa distrusă.

Svitlana cu o sacoșă de cumpărături lângă baldachinul care duce la intrarea în buncărul în care locuiește acum. Ea supraviețuiește din ajutorul umanitar și din salariul de 4.000 de grivne (109 dolari) pe lună de la slujba sa administrativă din sat.

O vedere de ansamblu a intrării în buncărul care s-a dovedit a fi un colac de salvare pentru locuitori. Înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, în 2022, satul avea 935 de locuitori; acum, 50 de persoane trăiesc în mijlocul peisajului devastat de război. Se spune că în subteran trăiesc circa 30 de localnici.

Svitlana, soțul ei, Dmitro și Sicikar se uită la o clădire avariată în timp ce curăță și ard crengi. „Viitorul nostru depinde de încercările noastre de a ne face locul mai bun. Ne vom str4ădui cât putem de mult să trăim din nou într-un sat cu flori, să avem o casă curată și copaci verzi. Totul va fi bine", a spus Svitlana.