Your browser doesn’t support HTML5
Un erou discret
Doina Cornea a fost înmormântată în Cimitirul Central din Cluj, cu onorori militare, într-un sicriu simplu, din lemn negeluit, pe care sigurul ornament a fost drapelul național. O simplitate care a caracterizat-o în viață și, ide acum, în eternitate. Dar dispariția ei, care pentru mulți dintre cei puțini, marchează o fractură sufletească pe care o putem compara cu dispariția marilor eroi ai istoriei recente (regele Mihai, Elisabeta Rizea, Vasile Paraschiv) nu a părut să aparțină realității și prezentului într-un oraș trepidant și cosmopolit cum este Clujul.
Căci orașul Cluj nu și-a întrerupt activitatea nici măcar cinci minute pentru a marca dispariția Doinei Cornea. La radio, asurzitor omniprezent în mijloacele de transport în comun și chiar în stațiile autobuzelor, au continuat emisiunile distractive, concursurile cu premii și topurile muzicale, adică tot ce ne ține ocupați cu mai mare eficiență și departe de crizele de conștiință sau de eroismul opiniei.
Your browser doesn’t support HTML5
În direct de la Cluj: Dan Iacob o evocă pe Doina Cornea
De fapt, întreaga țară și-a continuat rutinele zilnice, autoritățile neconsiderând că dispariția celui mai importat opozant anti-comunist merită mare atenție.
Primăria Clujului, de pildă, a dus până în ultima clipă disputa pe marginea locului de veci, atribuit prin lege pentru totdeauna și gratuit laureaților înaltei distincții Steaua României (pe care Doina Cornea a primit-o în anul 2000 din mâinile lui Emil Constantinescu), pe culmile tragicomediei, refuzând prin pasivitate să aplice legea.
Alte oficialități și reprezentați ai partidelor au strălucit prin absență.
Doina Cornea a binemeritat onoruri militare, nu și onoruri naționale pentru că, prin absența lor, mai-marii zilei au dat de înțeles că sacrificiile și mesajul ei nu mai sunt relevante pentru ziua de azi. Îi incomoda.
La Casa Universitarilor, ultimul popas pe drumul către eternitate, au venit nu mai mult de două sute de persoane, mulți anonimi recunoscători Doinei Cornea că a existat, oameni fără nume care au văzut în ea o prezență providențială în istoria României, un pluton de militari și un sobor de preoți.
Printre cei prezenți, și câteva notabilități: fostul președinte Constantinescu, poeta Ana Blandiana, Laszlo Tokes, Gabriel Liiceanu, politicieni de rang doi sau pe cale de dispariție din viața partidelor, universitari și studenți clujeni.
Your browser doesn’t support HTML5
În direct de la Cluj: Corin Braga o evocă pe Doina Cornea
Pe drumul către Cimitirul Central, oamenii se opreau întrebându-se cine o fi, ale cui sunt funeraliile. Nu păreau să știe prea multe despre moartea Doinei Cornea și nici despre ea.
Unii mi-a spus chiar că, deși eroismul luptei sale antitotalitare nu poate fi contestat, după 1990 nu au mai fost de acord cu unele poziții și atitudini ale disidentei. Alții o admiră tocmai pentru că nu a vrut să flateze nicio putere, că nu s-a lăsat îngenunchiată de nimeni. Un om cu principii, și asemenea oameni se nasc o dată pe veac. Este un model, dar câți ar urma acest model într-o Românie în care modelul de succes a făcut din infractori eroii timpului prezent, adulați și aplaudați la scenă descisă, se întreabă, în fine, alții.
Ironia sorții face ca ultima noapte pământească a Doinei Cornea să fi fost petrecută într-o catedrală neterminată, cea greco-catolică din Piața Cipariu. Cumva, o metaforă a României de azi.
Și trista zi de azi ne face să ne gândim dacă nu cumva modelul ei de intransigență, perseverență, forță blândă și tenace, de luptă contra autoritarismului de orice fel, deși un model admirat declarativ de atâția, să nu fie urmat decât de o mână de oameni de felul celor care au urmat-o respectuoși și îndurerați pe ultimul drum.
Your browser doesn’t support HTML5
La moartea Doinei Cornea - Mărturia unui tînăr din Iași