Un spion rus în Austria, tancurile germane ies rable încă din fabrică și cum Attila n-a fost chiar “biciul lui Dumnezeu”

In Marea Britanie, guvernul e pe cale de a se ciocni frontal cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, estimează The Daily Telegraph, după ce Înalta Curte de la Londra, a decis că planul guvernului de a deporta o parte din solicitanții de azil în Africa, în Rwanda, nu încalcă legea.

Anterior, Londra trecuse printr-o mare înfrângere simbolică: o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) i-a interzis teoretic, în luna iunie 2022, guvernului britanic să-și pună în aplicare această nouă politică mult criticată de deportare a migranților în Rwanda.

CEDO nu are legătură cu Uniunea Europeană, iar Marea Britanie este sub jurisdicția acestui tribunal internațional cu sediul la Strasbourg și după Brexit, după ce a ieșit din UE.

Un „recul foarte umilitor” pentru Boris Johnson, pe atunci premier, în legătură cu ceea ce The Guardian a numit o derivă spre o “formă modernă de sclavie”. Faptul că un tribunal britanic a decis că acele deportări (contra cost, Londra plătind Rwanda pentru asta) pot fi considerate ca legale pune deodată țara pe o traiectorie ce va sfârși într-o coliziune cu dreptul european și internațional.

Puma în pană

Dezastru, în acest timp, pe un simulacru de câmp de luptă, după ce 18 din cele mai avansate și mai noi tancuri ale Germaniei au rămas în pană în timpul manevrelor, constată la Londra The Daily Telegraph.

„Un recul amar”, fiind vorba de blindate Puma de ultimă generație, care trebuiau să fie mândria armatei germane. Cu toate astea, Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că Cehia și Slovacia vor primi totuși tancuri de luptă moderne, din Germania, însă tancuri de tip Leopard 2. Acestea ar trebui să înlocuiască tancurile pe care cele două țări, Cehia și Slovacia, le-au livrat Ucrainei.

În Rusia, continuă necazurile oligarhilor opuși puterii

The Times, de la Londra, scrie despre cum hotelul în valoare de un miliard de dolari al magnatului rus Oleg Deripaska a fost poprit de putere după ce el a criticat războiul din Ucraina, numindu-l o derivă “dementă”.

Deripaska, un magnat al metalelor, este unul dintre cei mai proeminenți membri ai unui grup mic de oameni de afaceri care s-au pronunțat împotriva invaziei din februarie.

Deși problemele juridice ale lui Deripaska preced războiul actual, doi apropiați ai acestuia au declarat pentru Financial Times că ordinul de a sechestra complexul hotelier, precum și portul de agrement Imeretinski, în valoare de 1 miliard de dolari, din Soci, la Marea Neagră, a venit după ce Kremlinul l-a avertizat repetat pe magnat să înceteze cu criticile. „Kremlinul i-a cerut în van să se calmeze”, au spus aceștia.

Deripaska se află în același timp pe lista sancțiunilor SUA încă din 2018 datorită legăturilor sale strânse cu Putin.

Un spion rus în Austria

La Viena, Der Standard analizează pe larg afacerea de spionaj în care este implicat fiul unui fost ofițer rus acuzat că ar lucra pentru Kremlin.

Ministerul austriac de interne a anunțat că omul este “un cetățean grec de origine rusă”, în vârstă de 39 de ani, și că e suspectat că ar spiona pentru Rusia de mai mulți ani. El, dar și tatăl lui, au lucrat mulți ani sub acoperire diplomatică în Austria și Germania.

Poliția a făcut o percheziție într-un apartament aparținând suspectului, unde s-au descoperit dispozitive de interceptare, veste anti-glonț și un aparat pentru detectarea camerelor ascunse.

La Londra, Daily Telegraph, care se ocupă de afacere, scrie și că se crede că bărbatul — care a dispărut și e căutat — ar fi primit „antrenament militar special” în Rusia și că a fost în contact cu oficiali ai serviciilor de informații și cu diplomați din mai multe țări.

Au mai existat oare cazuri similare în Austria?

Răspunsul în Der Standard este: «Absolut! În 2018 a devenit cunoscut faptul că un colonel de armată în retragere vindea secrete militare Rusiei de mai mulți ani. Bătrânul de peste 70 de ani a fost condamnat la trei ani de închisoare. Apoi, marele escroc vienez Jan Marsalek, cel aflat la originea piramidei Wirecard, a menținut, de asemenea, contacte bune cu Rusia, dar și cu serviciile de securitate austriece în același timp.

Tot așa, Karin Kneissl, fostă ministră de externe și prietenă personală a lui Putin, a stârnit din nou scandal săptămâna trecută, când a postat pe Twitter fotografii cu Moscova acoperită de zăpadă drăguță și împodobită cu lumini de Crăciun, exact înainte ca Rusia să dezlănțuie un alt potop de rachete asupra Ucrainei.

Legăturile dreptei din Austria cu Kremlinul sunt așadar mai vechi, iar Putin a produs senzație, în august 2018, mergând ca musafir la nunta lui Karin Kneissl. Ba chiar Putin a dansat atunci, în târgul Gamlitz, cu mireasa, care conducea diplomația țării ei ce tocmai preluase președinția rotativă a UE. Între timp, fosta mireasă îmbujorată din Austria a devenit colaboratoare la Russia Today.

Cum o scrisese atunci la München Süddeutsche Zeitung (făcând, fără să-l numească, o aluzie și la fostul cancelar socialist german Gerhard Schröder, numit de Putin în conducerea Gazprom și apoi a Nord Stream 2), iată încă un politician occidental care acceptă să fie întreținut pe banii contribuabililor ruși.

Sigur, Karin Kneissl va putea oricând să pretindă că n-a făcut toate acestea pentru bani, ci din recunoștință pentru darul lui Putin, care la nunta ei i-a adus cu avionul Corul Cazacilor de pe Don.

Cum Attila nu a fost chiar “biciul lui Dumnezeu”

În sfârșit, la rubrica culturală, La Repubblica, în Italia publică rezumatul unui studiu care răstoarnă percepția tradițională a invaziilor hunilor în Europa cu puțin timp înainte de căderea Imperiului Roman.

Lui Attila i s-a spus „biciul lui Dumnezeu”, iar numele lui, în ciuda secolelor scurse, este încă înfricoșător, evocă distrugere și disperare, violență și sălbăticie fără sens. Ba chiar se consideră că Attila, conducătorul hunilor în secolul al V-lea după Hristos, ar fi declanșat lanțul de catastrofe ce au dus la căderea Imperiului Roman de Apus, în 476 după Hristos.

Ei bine, scrie La Repubblica, hunii nu erau mânați de o sete oarbă de sânge și violență, cum s-a tot spus, ci doar de foametea și sărăcia cauzate de o lungă secetă neașteptată și de simpla dorință de a supraviețui. Totul e reconstituit pe baza datelor obținute din… inelele copacilor!

Studiul prezentat în articol se intitulează: «The role of drought during the Hunnic incursions into central-east Europe in the 4th and 5th c. CE» (Rolul secetei în raidurile hunilor asupra Europei centrale și de est în secolele al IV-lea și al V-lea d.Hr.) de Susanne Hakenbeck și Ulf Büntgen, de la Departamentul de Arheologie și Geografie al Universității Britanice din Cambridge.

Scriu aceștia: „Fluctuațiile climatice ale acelei perioade, în special verile secetoase de la 420 până la 450 d.Hr., au afectat, după toate probabilitățile, atât agricultura, cât și pășunatul, cel puțin în zonele din Pannonia care nu se aflau pe câmpii aluvionare fertile și umede”.

„Sursele istorice ne spun că relațiile dintre diplomația Romei și cea a hunilor din Pannonia era extrem de complexă, cu aranjamente reciproc avantajoase, cel puțin inițial, dat fiind accesul elitelor hune la cantități mari de aur. Acest sistem de colaborare s-a prăbușit însă în anii 440, ducând la raiduri repetate asupra pământurilor romanilor, la cereri din ce în ce mai mari ale acestora pentru aur și, la un moment dat, o revendicare a hunilor pentru a obține o fâșie de teritoriu de-a lungul Dunării „largă cât o călătorie de cinci zile”. Totul a coincis cu creșterea accelerată a aridității în bazinul Carpaților. Dacă datarea acestor evenimente poate fi considerată justă, atunci cele mai devastatoare raiduri ale hunilor au avut loc în timpul verilor extrem de secetoase, în 447, 451 și 452 d.Hr. Acest lucru permite să ne punem întrebarea dacă nu cumva schimbările climaterice au dus la modificări ale mijloacelor de trai, ale economiei și, eventual, chiar ale organizării sociale”.

La Repubblica ne informează că metoda de măsurare a secetei constă în verificarea semnalele biochimice din inelele copacilor: — „Datele oferite de inelele copacilor ne oferă o oportunitate extraordinară de a lega condițiile climatice de activitatea umană an după an. Am descoperit că perioadele de secetă înregistrate în semnalele biochimice din inelele copacilor au coincis cu o intensificare a raidurilor militare ale hunilor în regiunea respectivă.”

O catastrofă ecologică aflată la originea invaziei hunilor!… Cine s-ar fi gândit? dar iată așadar că nu Attila era “biciul lui Dumnezeu”, ci seceta.