„„Târziu” pentru „băieții corecți” este titlul articolului scris de Ilie Gulca în ediția de mâine a Gazetei de Chișinău. Jurnalistul scrie că cele mai importante formațiuni politice intenționează să meargă în anticipate individual. „Atmosferă indolentă înainte de alegerile parlamentare anticipate. Pe eșichierul de dreapta, PAS, deși se declară deschis spre colaborare, consideră prematur să formeze un bloc electoral. Reprezentanții Platformei DA respectă voința foștilor lor parteneri de coaliție și merg pe calea lor. Pe eșichierul de stânga, la apelul agitat al lui Dodon de a face o coaliție largă, a răspuns anemic doar Voronin. Congresul Civic, în frunte cu Mark Tkaciuk, merge doar cu alegătorii săi, iar Renato Usatîi și-a înjghebat el însuși un bloc electoral. ”
Your browser doesn’t support HTML5
„Despre eroi şi patrioţi”, scrie editorialistul Mircea V. Ciobanu. „La începutul lunii mai pe tot spaţiul ex-sovietic reîncep polemicile: Ziua Victoriei sau Ziua Europei? Dacă e Ziua Victoriei, atunci cine sunt „învingătorii”? Dacă povestea cu „învinşii” e mai limpede, atunci de ce „învinşii” o duc bine, iar „învingătorii” trăiesc în mizerie şi... se mai războiesc şi azi? Isteria războinică mai continuă să facă victime. Sindromul învingătorului generează o permanentă stare de război într-o epocă în care lumea caută căi de reconciliere. El se manifestă cu exces de zel în sloganul „patrioţilor” ruşi: «Можем повторить!» („Putem să repetăm isprava!”), slogan pe care, acum un an, într-un interviu pentru TASS, liderul de la Kremlin îl considera absolut firesc (dar pe care un jurnalist rus de la Radio Svoboda îl definea ca rod al gândirii unui monstru, ce visează să „repete” o nenorocire pentru toată lumea).”
Editorialistul Adrian Ciubotaru scrie despre prejudecăți. „Toate aceste prejudecăți și stereotipuri sunt inofensive cât timp nu sunt exploatate politic. Dar pot deveni periculoase dacă sunt lăsate în afara oricărui control în situații când tocmai combaterea lor devine o prioritate vitală, o strategie a supraviețuirii. Este exact ceea ce se întâmplă acum în toată lumea, când eforturile de eradicare a pandemiei s-au ciocnit cu un obstacol chiar mai greu de surmontat decât boala însăși: opiniile preconcepute și suspiciunile față de vaccinurile anticovid. Exemplele pozitive pe care le aduce realitatea nu sunt convingătoare nici în acest caz: succesul vaccinării în țări precum Israel sau Marea Britanie și reducerea semnificativă a incidenței în țările cu un procent mare de vaccinați nu joacă nici un rol pentru „sceptici“.
Tot în Gazeta de Chișinău aflați mai multe despre „Dosarele lui Platon”, autoare Julieta Savițchi. „După ce Veaceslav Platon a părăsit vara trecută Penitenciarul nr. 13 pe porţile larg deschise de către procurorul general Alexandr Stoianoglo, controversatul afacerist s-a pomenit între două focuri – două dosare aflate în gestiunea oficiului Buiucani al Judecătoriei Chişinău. Un complet din trei magistrate munceşte asiduu la revizuirea dosarului în care Platon a fost condamnat la 18 ani de închisoare, alte trei magistrate din aceeaşi instanţă examinează de mai bine de un an dosarul în care Platon se declară victima fostului procuror Anticorupţie, Viorel Morari. Şi dacă revizuirea dosarului lui Platon este efectuată într-un ritm accelerat, iar afaceristul pare să nu aibă pretenţii, în cazul dosarului de învinuire a lui Morari, Platon şi avocaţii săi fac tot posibilul pentru a tergiversa examinarea.”
În ziar citiți și despre „Destinul sfâșiat al profesorului Ciubotaru”, articol scris de Svetlana Corobceanu. „Ajuns la respectabila vârstă de 98 de ani, profesorul ieșean Gheorghe Ciubotaru, originar din localitatea Costuleni, Ungheni, este unul din puținii veterani ai Armatei Române rămași în viață. La 9 mai va sărbători Ziua Europei și, totodată, Ziua Eroilor, deși este convins că nimeni nu se întoarce erou din războaie. Păstrează vie în memorie amintirea anilor petrecuți în Basarabia, deportările, refugiul peste Prut. S-a confruntat personal cu Andrei Plahotniuc, bunicul lui Vladimir Plahotniuc, un NKVD-ist care a deportat peste zece familii din Costuleni și de răul căruia a fost nevoit să se refugieze în România.”
(Transcriere: Alla Ceapai)