Unii finanțează, alții jubilează

Vitalie Ciobanu

Un stat sărac și slab ca Republica Moldova a avut mereu nevoie de o asistență financiară externă, care să-i permită să evite falimentul. De asemenea, dezvoltarea, la noi, nu poate veni decât prin programe de finanțare occidentale – granturi și credite în condiții avantajoase –, dar și prin investiții private, protejate de o justiție independentă. De aceea legătura dintre dezvoltare, prosperitate și statul de drept este una indisolubilă.

Or, în Moldova, în aproape 30 de ani, a apărut o categorie de profitori ai acestor finanțări, acordate uneori doar pe frumoase promisiuni de reformă. Acești profitori („căpușe” li se mai spune), conectați la puterea politică, și-au tras comisioane grase din banii Occidentului.

Unii finanțează, alții jubilează

Avem în Chișinău adevărate cartiere ale hoților. Vile cochete, curți cu bazin, mașini luxoase... Proprietarii lor nu și le pot justifica; nimeni nu i-a întrebat cu ce bani și le-au procurat, în afara unor ziariști mai curajoși care au fost pedepsiți, taxați pentru „tupeul” lor. Corupția a înflorit în Republica Moldova, inclusiv din deturnarea fondurilor europene, în timp ce țara s-a scufundat în mizerie, iar oamenii emigrează pe capete.

Noul șef al procuraturii moldovene, care este așteptat să pornească marile dosare de fraudă, și-a cerut scuze într-o recentă apariție publică pentru teroarea pe care procurorii moldoveni au declanșat-o împotriva unor oameni de afaceri, a adversarilor politici și a unor simpli cetățeni. Asumarea dlui Stoianoglo este de apreciat, însă marele examen al său va fi anchetarea corupției politice. Campaniile electorale alimentate cu fonduri ilegale, din străinătate – și aici primii vizați sunt socialiștii – constituie o infracțiune la fel de gravă, întrucât nu doar că anulează ideea de competiție onestă dintre partide, ci sunt un atac, un pericol la siguranța națională.

Pe lângă flagelul corupției, există la noi și o altă mare problemă legată de investiții, și anume proasta cunoaștere, percepția publică eronată. Populația, o bună parte a ei, habar nu are de sprijinul extern oferit Republicii Moldova. Tot ce cunosc adesea moldovenii în această materie se rezumă la suta de euro primită lunar de la copiii lor care muncesc în Vest, bani cu care cei de acasă își plătesc facturile și medicamentele.

Așa se întâmplă că în sondaje și în diverse anchete moldovenii sunt de părere că Rusia este principalul finanțator al Republicii Moldova, nu România, nu Uniunea Europeană, nu Statele Unite.

Despre acest decalaj dintre percepții și realități au vorbit cu diferite prilejuri diplomații europeni și americani acreditați la Chișinău. A spus-o recent și ambasadorul României, dl Daniel Ioniță, care, aidoma altor colegi de-ai săi, nu și-a ascuns dezamăgirea că deși Occidentul și România susțin masiv Republica Moldova, investind în infrastructură, medicină, sisteme de irigație, grădinițe, burse de studii, autobuze școlare, instituții de cultură etc., moldovenii votează preponderent cu partidele afiliate Kremlinului.

Demiterea guvernului pro-european condus de Maia Sandu, guvern care a redeschis finanțarea externă, după ce aceasta fusese blocată ca urmare a abuzurilor regimului Plahotniuc, i-a determinat pe oficialii români și europeni să declare că sprijinul pentru Republica Moldova va fi livrat de-acum încolo în baza unor monitorizări stricte și va fi orientat direct către cetățeni, nu spre autoritățile centrale, întrucât guvernul pro-rusului Dodon nu poate fi suspectat de coerență reformistă.

Demonstrând o flagrantă lipsă de respect față de finanțatorii europeni ai Republicii Moldova, noul premier Chicu a ales să facă la Moscova prima sa vizită oficială. Apoi, răspunzând unor critici din partea președintelui României, care a invocat lipsa de voință politică a noii puteri de la Chișinău pentru susținerea parcursului european – critici formulate cu o anumită politețe și răbdare, îndelung încercate în ultimii ani –, șeful cabinetului de la Chișinău, deținător de pașaport românesc, ca și mulți foști colegi ai săi din PD trecuți pe post de sfetnici la Dodon, a respins pe un ton sfidător, de ironie șmecheră, criticile lui Klaus Iohannis, calificându-le ca fiind motivate politic și electoral.

Bucureștiul a suportat grele pierderi de imagine în anii parteneriatului politic PSD-PD, când l-a încurajat pe Plahotniuc, care nu s-a dovedit nici pro-european, nici pro-român, așa încât nu-și mai permite să menajeze ifosele Chișinăului.

De ce totuși în pofida ajutorului oferit de România și de Occident, adeziunile electorale ale multor moldoveni se îndreaptă spre Rusia? Această întrebare trebuie să primească un răspuns clar.

Aflată în plin război cu Ucraina, implicată în Siria, constrânsă de sancțiuni occidentale, Rusia nu investește în dezvoltarea Moldovei – nu o face nicăieri în spațiul post-sovietic. Dimpotrivă, ne șicanează politic, instituie embargouri economice, susține separatismul transnistrean. Rusia domină mediatic în Republica Moldova și-și deversează, prin intermediul televiziunilor sale, veninul împotriva Occidentului și a democrației liberale.

Mintea moldoveanului este copleșită de propagandă, de sirenele „modului rusesc de viață”. Moldoveanul nu poate ieși din plasa acestor reflexe și inerții de raportare, pentru că asta a apucat de când se știe și asta perpetuează la noi fără nicio opreliște.

Televiziunile de la Moscova ne spun că americanii sunt răi, că valorile tradiționale, ortodoxe, sunt în pericol, dar Rusia, înconjurată de „inamici”, denigrată de cei ce nu-i recunosc meritele istorice, nu cedează. Are un președinte vizionar, un „țar” curajos, Putin, care apără demnitatea Rusiei. Acest discurs al confruntării și respingerii valorilor occidentale găsește încă o mare rezonanță în Basarabia. De aceea Putin e cel mai popular și mai agreat politician străin între Prut și Nistru.

Iată așadar, o situație paradoxală: unii investesc, dar rămân necunoscuți, iar alții, care nu fac nimic, dar au gura mare, sunt iubiți și apreciați în Moldova. Unii finanțează, alții jubilează. Moscova nu cheltuie bani pentru bunăstarea foștilor cetățeni sovietici, îi câștigă mult mai ieftin: le spală creierul de dimineața până seara. Un calcul pe cât de cinic, pe atât de eficient.

Pot fi schimbate aceste percepții eronate? Occidentul și Bucureștiul nu trebuie să-și inventeze propriile minciuni pentru a obține adeziunea moldovenilor, ci doar să-i informeze corect asupra avantajelor apropierii lor de România, de Uniunea Europeană în general. Să vină cu adevărul cifrelor, al argumentelor concrete: să arate cine investește în drumuri, poduri, grădinițe, școli, burse etc., și cine le toarnă gogoși moldovenilor despre măreția fostului imperiu și îi aburește cu emisiuni de divertisment de tipul „pole ciudes” („câmpul minunilor”), unde se câștigă la ruleta norocului. E tot o ruletă rusească, nu la fel de letală, dar suficient de periculoasă, deoarece cultivă iluzii și încurajează defularea subconștientului.

Finanțatorii Republicii Moldova se cuvine să găsească modalități de a-și face cunoscută strădania. Altfel, vor lăsa mintea moldoveanului să hoinărească în lumea inventată a lui Putin, care nu mai trebuie să-și trimită „omuleții verzi” pentru a supune o fostă republică sovietică, ajunge să-i „pervertească sufletul”, cum am spune așa într-un limbaj mai „organicist”.

Republica Moldova are nevoie de informare onestă și de educarea gândirii critice dacă vrea să-și schimbe destinul.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.