Utilizatorii de rețele sociale: cât de vulnerabili sunt în fața manipulării?

După ce s-a dat startul campaniei electorale pentru anticipate, am zis să ne uităm un pic la un contingent foarte curtat de partidele politice, dar care ne interesează pe noi în permanență – utilizatorii de rețele sociale, de internet. Cine sunt ei? Cât de vulnerabili sunt în fața manipulării pe care o practică în mod tradițional politicienii atunci când, pardon, „intră în călduri”? Despre asta discutăm astăzi. Cu cine, aflați imediat.

Marea bătălie pentru voturi se dă acum pe internet. Cel puțin, așa senzație există încă de la prezidențiale. Cât de mult cunoaștem contingentul, efectivul de votanți, pe care contează partidele? Și de ce e marea bătălie acolo? Pentru că ăștia care primesc fluturași, eventual sacoșe cu orez sau găzduiesc agitatorii și propagandiștii, ca și cum sunt previzibili, mai ales dacă îi vezi față în față, ochi în ochi și portretul lor robot este, mai mult sau mai puțin, cunoscut, polit-tehnologii știu cum să-i „aburească” sau, hai ca să fim mai decenți, să-i convingă, pe când pe internet, de ani buni, există un contingent de votanți cu care trebuie să lucrezi într-un mod deosebit, specific, metodele fiind încă nesigure, nefiind foarte bine puse la punct și modificându-se. Dovadă sunt marile rețele sociale, care încearcă să se muleze pe diferite schimbări, din rațiuni comerciale, în primul rând.

Punct și de la capăt cu scriitorii Iulian Ciocan și Alexandru Bordian

Noi acum o să ne continuăm discuția cu invitații emisiunii. Scriitorii din redacția noastră – Alexandru Bordian are grijă de urmăritorii, cititorii Europei Libere de pe Facebook, iar Iulian Ciocan are de furcă cu Odnoklassniki, unde este un segment și mai specific, și mai interesant, și mai imprevizibil sau previzibil, o să ne spună colegii mei. Deci să ne uităm un pic la ascultătorii noștri, privitorii de secvențe video, care, la un moment dat, în campania electorală devin votanți, potențiali donatori de voturi, „like-uri politice” pentru aceste partide. Sondajele de opinie nu prea îi descriu. Cel puțin, iată, într-o recentă convorbire Doru Petruți spunea că nici cei care îi studiază nu se grăbesc să îi arate exact partidelor din varii motive, așa cum nici comanditarii unor sondaje comerciale nu deschid toate cărțile, dar voi sunteți spionii și scriitorii, face parte din meserie să găsiți tipajele, să-i analizați.

Europa Liberă: Alexandru, poți să spui în câteva cuvinte care sunt parametrii psiho-biologici ai celor care comunică cu dumneata pe Facebook și în ce măsură ei sunt manipulabili și pot fi atrași pe orbita partidelor?

Alexandru Bordian: „Sociologii care fac cercetări în teren sunt departe de adevăr, fiindcă pe Facebook, pe rețele oamenii sunt mult mai sinceri decât atunci când spontan îi întâlnești pe stradă și-i întrebi ceva. De obicei, atunci ei ascund sau, cumva, se sinchisesc, sau nu au timp să se gândească la un răspuns coerent, pe Facebook ei sunt sinceri, sunt aprinși, flamboaianți...”

Europa Liberă: Din cauză că există masca anonimității?

Alexandru Bordian: „Da, inclusiv asta. Plus, politicienii cred că s-au prins că oamenii pe care îi avem pe rețele nu-i mai manipulezi atât de ușor, ei au deja niște convingeri. Lupta în Republica Moldova în următoarele luni nu va fi pentru a-i convinge de o oarecare ideologie sau parcurs spre Est sau spre Vest, va fi lupta pentru a-și motiva electoratul care de ani de zile – fie e de stânga, fie e de dreapta – să iasă la vot.”

Europa Liberă: Dar se aprind ușor, așa cum ai spus, flamboaiant, adică reacționează, și dovadă este „revoluția Twitter”, care s-a produs în 2009?

Alexandru Bordian: „Sunt foarte receptivi la tot ce ține de politică, consumă politică, mult mai multă desigur decât cultură, probleme sociale, probleme legate de drepturile omului.

### Vezi și... ### „Să-i schimbăm pe toți din parlament și să numim pe alții noi”

Moldovenii de pe Facebook sunt foarte implicați în politică, cunosc toate detaliile, acolo nu poți să bagi șmecherii de genul: „Deschide să vezi ce s-a întâmplat cu...”, nu se mai pretează la trucuri din astea ieftine, la care unele posturi încă mai apelează, și sunt mai activi ca niciodată. Cred că publicul cel mai activ e publicul din diasporă, care are un interes imens pentru tot ce se întâmplă în țară. Și asta o demonstrează grupurile pe Facebook de sute de mii de oameni, care zilnic comentează – „V-ați înregistrat pentru alegerile din 11 iulie?”, „Ați făcut asta?”, „Să mergem acolo, să facem asta”... Atunci când socialiștii vehiculau ideea sau presa afiliată socialiștilor vehicula ideea că în Anglia undeva s-a plătit 50 de lire sterline ca să voteze în favoarea unor concurenți electorali era aberant, sunt destule dovezi că oamenii aceia au cheltuit mai mulți bani ca să ajungă să voteze din convingeri și dintr-o determinare foarte clară, decât să le plătească cineva 50 de lire.”

Europa Liberă: O istorie recentă legată de un partid din România, considerat extremist, care, prin metode obscure, încearcă să obțină vizibilitate pe rețele, adică plătește advertiseri inexistenți ș.a.m.d. Vă întreb pe ambii – de ce partidele, știind ceea ce știi dumneata și ne-ai spus acum, că sunt relativ rigizi și nu pot fi manipulați oamenii aceștia, adică sunt despărțiți în tabere clare, de ce partidele, totuși, încearcă să cocheteze cu aceste contingente?

Alexandru Bordian: „Merg pe niște hibe legate de conspirație, legate de niște frici ale oamenilor față de vaccinare, față de măști, față de schimbări, dar oamenii, când vine vorba de schimbări spontane, reacționează simptomatic, bolnăvicios. Și în cazul partidului pe care l-ați pomenit – AUR, ca să fie clar –, acolo a funcționat asta. Eu chiar compar reacția oamenilor din România și reacția facebook-iștilor din Moldova, e diferită față de acest partid.”

Europa Liberă: Dar eu vreau să te întreb – uite, un partid, nu AUR neapărat, dar Partidul Comuniștilor sau al Socialiștilor, deci, el poate obține în acest mediu să tragă masive importante de alegători de partea opusă?

Alexandru Bordian: „Nu, deloc.”

Europa Liberă: Și atunci, de ce ei cheltuiesc bani?

Alexandru Bordian: „Ei cheltuiesc bani, ca să-și mobilizeze electoratul demotivat.”

Europa Liberă: Am înțeles.

Alexandru Bordian: „Deci, ei au un electorat, că au rămas surprinși la prezidențialele din noiembrie 2020 că au un electorat mare, dar ei n-au fost motivați destul. Chiar și cei din Moscova, ați văzut, era o cifră foarte mică în comparație cu diaspora din Italia, diaspora din Germania și ei acum lucrează ca să-i motiveze să iasă la vot, fiindcă ei știu că au să voteze anume pentru ei, pentru că multor moldoveni (eu chiar am rude) o să le dai 100 de argumente, dar ei oricum au să-i voteze pe cei de stânga, că am impresia nu că ADN-ul, că ADN-ul nu dictează...”

Europa Liberă: Atenție, stânga convențională...

Alexandru Bordian: „Stânga convențională, da; nu-i stânga europeană, îi stânga moldovenească.”

Europa Liberă: Hai măcar noi, la Europa Liberă, să nu operăm cu stânga atribuită socialiștilor.

Alexandru Bordian: „Da. Ei au să voteze cu Dodon sau cu PCRM, că așa au votat dintotdeauna, și nu că au niște convingeri solide, dar așa li se pare lor cumsecade, bărbătește, cum s-ar zice.”

Europa Liberă: Iulian, hai dumneata, că vorbim de Odnoklassniki sau de vorbitorii de limba rusă din Facebook, ai niște parametri distincți? Putem spune că preponderent sunt «Крым наш» (Crimeea este a noastră) și cu «Можем повторить!» (Putem repeta!)?

Iulian Ciocan: „Eu, înainte să răspund la întrebarea asta, aș reveni, cumva, la începutul discuției noastre, pentru a face o mică precizare. Lupta politică s-a mutat, așa cum spuneai tu, Vasile, pe internet, dar în mare măsură ea s-a mutat pe rețelele de socializare, care este o noțiune, cumva, mai restrânsă, dar lucrul acesta trebuie precizat. Din ce motiv? Pentru că, de fapt, rețelele de socializare s-au transformat de ani buni într-un fel de extensiune a cotidianului, a vieții noastre de zi cu zi.”

### Vezi și... ### Retrospectiva săptămânii: Regrupări de forțe politice în tabăra unionistă și pe flancul pro-rus

Europa Liberă: Și COVID-ul, mai ales, a contribuit la asta...

Iulian Ciocan: „Noi nu stăm acum atâta timp pe niște site-uri sau pe niște bloguri, sau în fața televiziunii, sau cu aparatul de radio, noi stăm pe rețele de socializare. De ce?

Din câteva motive: pentru că vrem să urmărim viețile altor oameni, pe care altminteri nu avem cum să le urmărim; pentru că avem un soi de narcisism, un ego pe care vrem să-l alimentăm mereu și vrem să postăm ceva, și să fim apreciați pentru aceste postări; să vedem niște comentarii, un feedback pe care altminteri, în afara acestor rețele de socializare, nu ai cum să-l obții. Eu am impresia că rețelele de socializare sunt acum un soi de extensie a cotidianului, a vieții noastre de zi cu zi. Și atunci, toate partidele, toate instituțiile importante, toți producătorii de mărfuri alimentare, toți vin pe rețelele de socializare, toți au pagini. Mă uitam chiar acum pe Odnoklassniki și am văzut acolo un supermarket care are o pagină pe Odnoklassniki cu 3.300 de oameni și m-am bucurat...”

Alexandru Bordian: „...un grup.”

Iulian Ciocan: „Da, un grup cu 3.300 de oameni și m-am bucurat că Europa Liberă are pe Odnoklassniki un grup de 4.422, în această clipă. Deci, mai avem 6.000 mii de prieteni, deci suntem mai tari decât un supermarket, o rețea de supermarketuri destul de importantă. Nu dau numele acum ca să nu fie cumva... Și vreau să zic următorul lucru: partidele demult și-au dat seama cât de importante sunt rețelele de socializare, cât de importanți sunt anumiți influenceri – mai mediocri, mai destupați la minte, asta deja nici nu mai contează, important este că el are folloveri și atunci partidul, dacă reușește să stabilească o relație cu acest influencer, acest influencer – mai mediocru sau mai destupat la minte – îi poate aduce niște votanți la alegeri.”

Europa Liberă: Dar, pentru că rețelele sau internetul, în general, sunt un teren specific, partidele și-au ajustat instrumentariul? Așa cum încercam să insinuez la început, acolo, într-o curte sau într-un parc, mijloacele sunt tradiționale – ori vii cu pachetul cu orez, ori vii cu promisiuni de viață îmbelșugată, ori trimiți fluturași prin poștă. Nimic nou. Aici e?

Iulian Ciocan: „Da, eu cred că chiar pandemia care a început acum un an și ceva ne demonstrează că partidele, cumva, țin cont de lucrul ăsta și e suficient să ne amintim de promotion-ul pe care l-au făcut cei responsabili de pagina PAS Maiei Sandu: a adus vaccinuri din România; a negociat cu Klaus Iohannis; a vorbit cu niște oficiali europeni să vină vaccinuri prin COVAX și imediat...”

Europa Liberă: Și dimpotrivă...

Iulian Ciocan: „Dimpotrivă a venit Dodon, care a spus: „Uitați-vă, eu am negociat cu Rusia, vă aduc vaccinuri Sputnik”. Deci, este un soi de publicitate, care face bine în preajma unor alegeri, am impresia.”

### Vezi și... ### Vladimir Voronin, primul pe lista blocului electoral PCRM-PSRM

Europa Liberă: Dar tot așa-i de ușor acolo de manipulat, de aruncat un 30 de mii de sirieni și să înceapă a rostogoli așa o gogoașă?

Iulian Ciocan: „Și da, și nu. Noi trebuie să ne dăm seama că publicul ăsta e foarte pestriț. Noi chiar pe paginile Europei Libere avem un public foarte pestriț, începând de la fani ai orientării proeuropene și ai PAS-ului, și ai PPDA-ului și terminând cu socialiști proruși, care uneori le pun bețe în roate comentatorilor proeuropeni. Noi avem așa ceva pe paginile noastre.”

Europa Liberă: Nu sunt trolli?

Iulian Ciocan: „S-ar putea să fie și trolli.”

Europa Liberă: În mediul ăsta e mai ușor de manipulat sau e mai greu? La sovietici, de exemplu, știți foarte bine, KGB-ul avea tehnologii puse la punct, inclusiv prin bancuri se acreditau anumite idei și anumite teze, conținuturi, ei știau că bancurile circulă mai bine și acolo se inserta, printre atitudini critice, o atitudine cumva binevoitoare față de Brejnev, de exemplu. Și KGB-ul lansa pe filiera bancurilor și obținea ceea ce voia, chiar măsura, urmărea. Acum, vă întreb, în mediul ăsta al rețelelor, pe Facebook, pe Odnoklassniki ei sunt mai ușor de manipulat?

Alexandru Bordian: „Noi am început dintr-o judecată a oamenilor care ne urmăresc pe noi sau a oamenilor care o urmăresc pe Sandu sau pe Dodon, dar există oameni care nu-i urmăresc nici pe unii, nici pe alții; sunt oameni care, cumva, nimeresc într-un canal care-i departe de toate instituțiile media. De exemplu, m-am întâlnit cu o doamnă la un teren de joacă și ea mi-a spus: „Eu sunt pe Facebook, în grupul «Молдова для всех»” – ceva de genul Moldova pentru toți, de care eu nu am auzit, cu toate că lucrez cu diferite grupuri, mă uit care există – și zice: „Acolo spuneau că într-un sat au murit jumătate din locuitori de la vaccinare”.

Eu îi zic: „Dar ați verificat informația asta?” – „Nu, că îi drept, acolo oameni chiar din sat postează”. Deci, era foarte sigură. Respectiv există un grup oameni de care noi nu știm, noi nu putem să-i contabilizăm pe toți, să-i verificăm.”

Iulian Ciocan: „Sunt foarte mulți care nici măcar nu dau like-uri, ei, pur și simplu, ne urmăresc, dar nu dau like-uri.”

Alexandru Bordian: „Asta-i altceva, dar oameni care-s distanți de politicieni, de instituții media, ei trăiesc în lumea conspirațiilor, a diferitelor presupuneri. Și oamenii aceștia sunt fragili, fake-news-uri întotdeauna au să existe și au să circule.”

Europa Liberă: Deci, răspunsul dumitale este că sunt vulnerabili?

Alexandru Bordian: „Da, da, un grup mare de oameni, foarte mare.”

Europa Liberă: Și de asta investiția partidelor pentru promovările pe rețele se justifică?

Alexandru Bordian: „Da.”

Iulian Ciocan: „Se justifică și din alt punct de vedere. Deci este clar că e greu să ne imaginăm că un fan al PSRM-ului poate sub influența unor articole sau a unor postări să se ducă spre PAS și, invers, ca un fan PAS să se ducă spre PSRM. Lucrul acesta este, practic, imposibil, așa cum spunea și Alexandru, dar există mai multe partide pe eșichierul de dreapta și există mai multe partide pe eșichierul de stânga și atunci lupta se mută, cumva, dreapta luptă cu alte partide, deci partidele de dreapta luptă între ele.”

Europa Liberă: Adică în interiorul segmentului...

Iulian Ciocan: „Și noi putem să ne imaginăm niște oameni care ezită la un moment dat: „Eu cu cine să votez – cu PAS sau cu PPDA sau, poate, cu altcineva? Parcă sunt oameni OK și în PAS, parcă sunt și în PPDA”. Deci, pot fi oameni de aceștia și atunci, lupta s-ar putea să fie mai acerbă între ele, deci pe un anumit segment, decât între PSRM și PAS.”

Europa Liberă: Am înțeles.

### Vezi și... ### Voronin-Dodon: de la simpatie la ură și înapoi la zâmbete desenate

Alexandru Bordian: „Și mai este un fenomen curios aici, cel al personalităților grele. Cred că s-au prins și politicienii de talia lui, de exemplu, Maia Sandu, Dodon, că oamenii acum se centrează în jurul oamenilor concreți, și nu a partidelor. Și eu am observat, când postez, de exemplu, știri pe Facebook legate de PAS sau PSRM, sau PCRM, există așa o empatie, nu empatie, dar există reacții mai puține, comentarii mai puține; când postez, iată, despre liderul lor, acolo există un interes masiv. Respectiv, omul știe că dacă el cumva de la partid nu are mari așteptări, există o mare dezamăgire în Republica Moldova față de partide, există interes pentru oameni concreți.”

Iulian Ciocan: „Partidele se confundă cu oamenii.”

Alexandru Bordian: „Și asta au înțeles și politicienii și au început să devină un soi de politicieni-influenceri.”

Europa Liberă: Vreau să mă întorc la ceea ce spuneai dumneata la început, Iulian, că de ce oamenii găsesc confortabil terminalul acesta al internetului și al rețelelor și, mai ales, se vede când ei se aprind și înjură.

Iulian Ciocan: „Exact.”

Europa Liberă: Și se produc într-o ipostază pe care nu cred că acasă o manifestă sau la biserică, sau la serviciu, nu?

Alexandru Bordian: „Nu, ei nu ar spune unui politician în față niciodată așa cuvinte.”

Europa Liberă: Deci, asta e explicația că acolo, de după colț, poți să te produci în voie?

Iulian Ciocan: „Aici sunt mai multe perspective, din punctul meu de vedere. Deci, una ar fi aceea că, de fapt, oamenii sunt foarte interesați de politică, pentru că politica, la rândul ei, le influențează modul de viață, hrana, jobul, deci depinde de starea politică din țară. Și politica asta, la un moment dat, îi poate chiar înrăi sau le poate produce asemenea sentimente negative, încât ei chiar să înjure. Și eu vreau să vă spun că înjurăturile de pe Facebook, care sunt foarte dese, mai ales atunci când avem câte un live al Valentinei Ursu cu câte un politician, să zicem așa, care nu le place multora și acolo se începe o luptă întreagă în acele comentarii care merg...”

Europa Liberă: În chat.

Iulian Ciocan: „Da, în chat.”

Alexandru Bordian: „Sau pur și simplu pun desene. Eu am șters o dată la un live interviu, probabil, vreo 120 de desene cu porci.”

### Vezi și... ### Aureliu Ciocoi: Ministerul de externe poate prelua „100%” cheltuielile pentru „alegerile din afară”

Iulian Ciocan: „Da, exact, sunt multe GIF-uri de astea destul de obscene, așa...”

Alexandru Bordian: „Sau un câine care latră...”

Iulian Ciocan: „Deci, înjurături sunt pe Odnoklassniki și mai multe, acolo asist la niște bătălii de astea crâncene între proeuropeni și proruși, cu niște înjurături din astea pe care mi-i greu să le reproduc acum.”

Europa Liberă: Și asta-i dovada sărăciei limbajului și a gândirii. În lipsa de idei, iei un emoji sau...

Iulian Ciocan: „Nu, cred că-i un soi de înrăire. Adică, de fapt, asta demonstrează că societatea noastră este dezbinată, dezagregată și nu are, de fapt, o idee națională care să-i unească pe oamenii aceștia situați pe baricade diferite.”

Alexandru Bordian: „Și da, și nu, pentru că de multe ori noi ne gândim la consumatorii noștri de parcă ei ar sta foarte sobru în fața calculatorului și abia așteaptă un live ca să comenteze cu un argument, or ei sunt în drum spre lucru sau sunt la lucru, ei nu pun mare preț pe politicianul acela și se gândesc: „De ce eu o să scriu ceva acolo mult și o să cheltui energia...” și pur și simplu postează un porc pe care îl au.”

Europa Liberă: Dar de ce?

Alexandru Bordian: „Pentru că-i interesează politica, dar disprețuiesc anumiți politicieni.”

Europa Liberă: Și trebuie să vadă adversarii lor că sunt disprețuiți sau susținătorii, sau își caută o identitate?

Iulian Ciocan: „Ca să zicem așa, mai clar, ei sunt foarte interesați de politică, pentru că politica le influențează viața. În același timp, ei nu sunt mulțumiți de felul cum se face politică în Moldova, nu sunt mulțumiți de anumiți politicieni și atunci, ei înjură. Ei vor altceva, vor alți politicieni, care să le convină lor. Asta-i problema.”

Alexandru Bordian: „Politicienii știu foarte bine că, oricât de popular ai fi tu pe rețele, dacă, așa-zis, te „oblomești” în spațiul public, asta o să fie penalizat și o să fie luat în derâdere. E foarte ușor, dacă face un politician o gafă, el riscă ca alegătorul său fidel să treacă la un alt candidat de dreapta sau de stânga. Și acum, de exemplu, pe stânga sunt câțiva...”

Europa Liberă: Sunt nevoit să apelez la un exemplu, cu riscul de a face publicitate iarăși, dar... De exemplu, cozonacul luat din cuptor fără mănuși a avut chiar așa un impact? S-a făcut bășcălie pe seama asta, că, în mod normal, tava cu cozonac trebuie să fie fierbinte și nu poți să ai o față așa de fericită când scoți cozonacul neprotejat pe mâini. Și ce dacă? Dar, în schimb, bun creștin, cu cozonac la Paști...

Alexandru Bordian: „Pentru mine cazul ăsta nu a însemnat nimic, nu a adăugat niciun punct nici publicului, nici protagonistului, regizorul a făcut o gafă. Asta e. A fost un moment în care oamenii să profite și să mai râdă de ceva. Și asta e o calitate nu chiar bună.”

Europa Liberă: Da, dar unora care stau și analizează le-a adus o dovadă în plus că regizorul sau protagonistul nu-i sincer, face diverse șiretlicuri și cu nonșalanță operează cu cifre inexistente și tot a fost prins cu ocaua mică și tot așa, nu?

### Vezi și... ### Aureliu Ciocoi: „Nu văd (...) niciun partid politic care să corespundă valorilor mele”

Alexandru Bordian: „Dar toți politicienii apelează la trucuri ieftine, chiar și cazul cu jurnaliștii la Condrița a fost un truc ieftin în care chiar și eu m-am prins, trebuie să recunosc. Eu nu m-aș fi dus acum dacă aș da timpul înapoi, dar m-am prins, că de ce am fost eu acolo, ca să arăt ce?”

Iulian Ciocan: „Dar eu m-am mirat când te-am văzut acolo...”

Alexandru Bordian: „Păi da, a fost un truc ieftin care cumva ne-a prins și, probabil, n-o să se repete asta în relațiile dintre jurnaliști și politicieni.”

Iulian Ciocan: „Bine, ideea era acolo cu Condrița că, de fapt, înaintea lui Dodon au fost și mulți alții care au profitat de această reședință.”

Alexandru Bordian: „Și acolo nu exista opulență...”

Iulian Ciocan: „Și nici nu exista opulență de asta ieșită din comun. Și, până la urmă, după Dodon va reveni și altor președinți, inclusiv Maiei Sandu, adică era cumva o chestie trasă de păr.”

Europa Liberă: Acum o să vedem, dacă o să fie consecventă președinta și o să lanseze ideile cu găzduirea unor ONG-uri de calitate sau nu știu ce, așa cum a fost, de exemplu, cu gardul. Dacă vă amintiți, era problema gardului dacă este util sau nu, a găsit o soluție de compromis și s-au deschis porțile. Apropo, foarte bună soluție de compromis, pentru că a doborî gardul ar costa bănet...

Iulian Ciocan: „Da, ar costa, ar fi niște pierderi bănești.”

Europa Liberă: Dar deschiderea porților, conjugată cu deschiderea străzilor, iarăși jos pălăria, nici până acum unii șoferi nu se încumetă să circule pe străzile alea care au fost blocate ani de zile. Și eu ca șofer am descoperit că e o stradă ordinară deja, e adevărat că este un semn „Stop” acolo și trebuie eventual să te oprești, dacă iese cumva în viteză cortegiul, dar soluții sunt. Mă întorc din nou la tema noastră – cât de vârstnic sau, dimpotrivă, tânăr este contingentul despre care vorbim noi?

Alexandru Bordian: „La mine, cel mai activ public sunt oamenii de la 35 până la 65 de ani. Și avem un public foarte deschis. Eu nu m-am așteptat la răspunsuri la unele întrebări, care aș spune că sunt destul de intime. Noi am făcut zilele acestea un sondaj și am întrebat oamenii: „Ce salariu minim ați dori să aveți aici, în Moldova, ca să nu plecați sau ca să reveniți?”. Și acolo unii au spus: 600 de euro, alții o mie, alții 50 de mii de lei, alții mai puțin, dar o bună parte...”

Europa Liberă: Deci, de aici deduci că-s tineri?

Alexandru Bordian: „Nu deduc că-s tineri, ci că-s onești și un lucru foarte intim, că salariul e ceva intim permanent la om, ei spun că: „Uite, atâta mi-aș dori ca să stau aici”, dar o bună parte dintre ei au spus că nu au nevoie de salarii atât de mari, cât de justiție bună și să nu fie corupție, să fie un stat de drept, să nu fie cumătrism, că asta irită la culme.”

### Vezi și... ### Veaceslav Negruța: Ping-pong-ul dintre Guvern și CEC e un fel de artificiu mediatic

Iulian Ciocan: „Corect!”

Alexandru Bordian: „Deci ar fi destul asta. Și deunăzi a fost un interviu aici, la Europa Liberă, în care Alexandru Tănase a spus că retorica asta anticorupție în politică nu mai funcționează. Ba funcționează, funcționează, iată, pe rețele, publicul nostru...”

Europa Liberă: El a zis altfel, că nu funcționează, pentru că este imposibil de combătut corupția. Dar atâta timp cât corupția e atât de obraznică încât dezlocuiește, de fapt, normalitatea și legile, și oamenii aceștia care sunt cu borcanul de miere sunt atât de... influenți. Acum, e adevărat, li s-a mai luat piuitul și aceștia cu palatul și cu barajele în fața casei sunt un pic incomodați, jenați, dar ei, probabil, cred că asta-i vremelnic sau nu? Starea de spirit, în general, că am pornit noi vorba despre corupție, starea de spirit pe rețele, unde contingentul îi mai tânăr, ei sunt optimiști în sensul acesta?

Alexandru Bordian: „Da, sunt foarte optimiști, dar și sunt diferiți, rețelele sunt diferite. De exemplu, pe YouTube, unde avem și noi un canal, acolo oamenii nu înjură sau înjură în proporții foarte scăzute. Sau pe Instagram, la fel, sunt mai atenți.”

Iulian Ciocan: „Înjurăturile cele mai mari sunt pe Facebook și pe Odnoklassniki.”

Alexandru Bordian: „Cele mai multe sunt pe rețelele pe care noi le urmărim.”

Europa Liberă: De ce mă interesează gradul de optimism? După aia, în mod normal, vreau să vă întreb dacă rețelele, totodată, oferă și o alternativă? Dacă acționiștii apar în prim-plan, cei care, într-adevăr, pun mâna și fac ceva – o afacere, caritate, strategii de dezvoltare, de reformare?

Iulian Ciocan: „Păi sunt, au și pagini oamenii în internet.”

Europa Liberă: Sunt, sunt, dar acesta-i deja un fenomen important sau, totuși, cei care înjură cel mai mult?

Alexandru Bordian: „Eu am impresia că încă n-am depășit, n-am ajuns în bula aia în care să fim foarte siguri pe noi înșine și suntem încă într-o perioadă de isterie în care așteptăm doar știri foarte succinte, legate de scandal, de replici acide. Și eu cred că, probabil, după alegerile parlamentare o să se schimbe un pic atmosfera asta.”

Europa Liberă: De altfel, Europa Liberă tocmai pornind de la premisa că publicul înrăit, așa cum spune Iulian, necăjit, sărac are nevoie de această refulare și prin satiră, și Europa Liberă are un compartiment satiric, umoristic, problemele grave și serioase abordate cu fruntea descrețită și sunt percepute altfel. Iarăși vă întreb – prin înjurături și în noianul, în oceanul ăsta de reacții, există oameni care își permit să fie și autoironici, ironici?

Alexandru Bordian: „Publicul Europei Libere de pe Facebook este irascibil de multe ori și nu este predispus la glume. Atunci când re-postăm comicsuri de pe Politigraf, care tot e o pagină Europei Libere, mulți reacționează bolnăvicios, nu le place că facem glume pe seama unor politicieni, care lor le sunt dragi. Dar ce mă sperie pe mine, și o să spun un lucru nu chiar plăcut, ceea ce observ eu denotă că oamenii, noi, societatea moldovenească trăim într-un haos absolut.

### Vezi și... ### Igor Munteanu, Platforma DA: „Nu putem să închidem ușa nimănui”

Și explic de ce: dacă postezi un promo al unui documentar bun, ca la carte, publicul care se uită la promo-ul acela e alt public decât acela care o să se uite la documentar. Și asta denotă faptul că oamenii au văzut promo-ul, dar ei n-au să revină deja să vadă mai târziu și documentarul. Ei intră în fluxul ăla, în torentul ăla al Facebook-ului și se lasă duși de val, iată așa, și ce o să-mi iasă în cale, aceea o să consum. Există și un public foarte fidel al Europei Libere pe pagina web. Și am observat că acolo sunt utilizatori care intră direct pe pagina Europei Libere, nu prin intermediul Facebook-ului, dar direct pe pagină și acolo comentează foarte argumentat.”

Europa Liberă: Acum ai pus degetul pe rană, cel puțin pe rana mea. De multe ori mă duce la întrebarea asta: dacă nu cumva rețelele, YouTube-ul și noi, având instrumentariul ăsta, nu cumva și noi suntem ispitiți de metoda asta de a simplifica lucrurile, de a încuraja genul ăsta de consum aproximat, erzaț, în loc de «Война и мир» (Război și pace) să citești doar de pe Wikipedia patru propoziții ce a vrut Tolstoi și deja să te dai rotund că îl știi pe Tolstoi?

Iulian Ciocan: „Păi, tentația asta mereu există atunci când administrezi o pagină pe o rețea de socializare, pentru că noi nu trebuie să ne creăm iluzii.

Marea majoritate a utilizatorilor, a oamenilor sunt, de fapt, departe de cultură, de literatură, pe dânșii îi interesează în mare măsură niște subiecte de astea hot, așa, senzațional, ieftin, derizoriu, facil, mulți nu au timp să digere o informație mai sofisticată, aceleași filme care durează, să zicem, 20-30 de minute, el nu are răbdare și nici dorință să vadă cu ce se termină acea poveste a unui om dintr-un sat oarecare, încolțit de probleme. El mai curând face un click și vede repejor ce s-a întâmplat acolo, i-a plăcut, merge mai departe poate încă vreo două minute, dacă nu, nu, el nu are răbdare.”

Alexandru Bordian: „Și chiar poate să lase un comentariu. A privit un minut și lasă un comentariu.”

Iulian Ciocan: „Exact. Și atunci îi clar că tu ești cumva tentat, tu de gândești, tu îți dai seama că, de fapt, lucrurile sofisticate sau poate chiar anumite subiecte de natură ecologică sau socială nu prind. Și eu o să vă dau un exemplu foarte simplu: deci, noi avem pe pagina de Facebook colaje pe care le face Alexandru și Ștefan Grigoriță. Deci, vedem un colaj cu un citat foarte discutabil și bizar al lui Igor Dodon și oamenii vor tăbărî la el ca ursul la stup, pe când un colaj despre situația COVID-ului în Republica Moldova va aduce 10, 15, 20, hai 30 de like-uri. Și cu asta se termină totul.”

Alexandru Bordian: „Mie mi se par foarte fragili oamenii care vor totul fast food să consume – știri fast food, mâncare fast food, totul fast food. Asta pe mine mă îngrozește, pentru că-s oameni foarte nehotărâți și care ușor își schimbă părerile, nu neapărat politice, dar sunt, cum ați spus la început, manipulabili.”

### Vezi și... ### Cine și de ce o acuză pe Maia Sandu că blochează bani europeni

Europa Liberă: Și voi, scriitorii, sunteți nevoiți să vă acomodați la consumul fast food, că editura o să-ți spună: „Iulian, romanul trebuie să aibă 150 de pagini, și nu 300, câte ai adus tu în manuscris”.

Iulian Ciocan: „Dar eu mi-am dat seama de multă vreme că romanele de 300 de pagini sunt cam greu digerate și eu le fac numai de 200, iar acum recent mi-am schimbat în ultima clipă, în ceasul al 12-lea, la editură un titlu numai din considerentul că ăla mi se părea, primul, prea complicat, prea sofisticat și am zis că nu mai merge și trebuie să-l schimb.”

Europa Liberă: De asta noi discutăm și iarăși cu ocazia alegerilor parlamentare anticipate, dar ne interesează și faptul că noi avem produsele noastre puse în aceste vitrine și foarte mult contează să știm cine stă în fața acestor vitrine ca să se uite la produsele noastre, ale Europei Libere, care nu sunt doar texte, nu sunt doar radio, sunt și video, sunt și, în general, discursuri sau chiar citatele pe care le alegi dumneata. Foarte mult ne interesează cine se oprește în fața acestor vitrine și mai ales pe mine, ca manager al acestui birou de la Chișinău al Europei Libere, mă interesează modul acesta, hai să nu-i spunem primitiv, dar simplificat, simplist de a percepe vitrina, să nu influențeze activitatea mea. Adică, totuși, eu, fiind brutar, să nu renunț la tradiția brutăriei, să fac altfel pâinea doar ca să placă, s-o fac în formă de steluță, dar am impresia că partidele, dimpotrivă, acum sunt în faza în care își modifică și discursul, și comportamentul ca să placă acestor privitori de vitrine politice. Și acum, în campanie, noi abia începem să urmărim, dar în campanie cred că o să vedem foarte clar dacă se întâmplă asta sau nu. Deja se vede sau nu?

Alexandru Bordian: „Se vede foarte clar, de mult sunt în campanie, dar apropo de vizualizări și să nu facem fast food din produsele noastre, n-o să facem. Iată, la Europa Liberă noi cum, metoda trenului, iau un produs care știu că o să aducă mare engagement, audiență și un produs de analiză care știu că el nu o să meargă.

Acum ca să ajungi la mai mulți oameni să consume și produse de calitate, cum o să fie de exemplu discuția asta, sunt nevoit să apelez la câteva lucruri care o să aducă oameni și ei mai târziu o să se uite și la asta. Deci, trebuie să apelezi la niște trucuri care cumva să adune audiență, le dai câteva citate la care ei o să reacționeze, dar printre altele dai și niște produse de calitate, niște analize, o discuție cu Igor Boțan sau cu altcineva, ele oricum o să ajungă la mai mulți oameni. Dacă dai doar analize, îndepărtezi oamenii, că oamenii n-au timp să citească descrieri, discuții lungi.”

Iulian Ciocan: „Deci, mixajul este inevitabil, dar Europa Liberă bineînțeles că este un post de radio care, știm foarte bine toți lucrul acesta, nu poate renunța la anumite materiale, la anumite analize, anumite lucruri foarte importante care disecă, știți, realitatea cumva. Deci, dacă Europa Liberă ar renunța la așa ceva, ne-am transforma într-un alt post de radio. Altceva e că noi, așa cum spunea Alexandru, trebuie cumva să le ambalăm altfel materialele astea, dai acolo un link scurt și trimiți, și dai un citat.”

### Vezi și... ### Gheorghe Cojocaru: Erorile strategice produc eșecuri electorale

Europa Liberă: La misiunea noastră sigur că nu o să renunțăm, pentru că, așa cum bine spui, nu mai existăm noi, Europa Liberă.

Iulian Ciocan: „Nu putem, da. Atunci suntem altceva.”

Europa Liberă: Și oricât de mare ar fi tentația să ne comercializăm, asta nu o să se întâmple niciodată, pentru că suntem un radio, o instituție publică pe bani americani, pe bani adunați de la plătitori de impozite. Și de asta noi avem foarte multă grijă cum îi cheltuim și ce vorbim, plătiți fiind din banii aceștia adunați cu sârg. Responsabilitatea pentru ce pui în vitrină sigur că este a celui care produce, brutarul sau producătorul de reportaje, dar sigur că trebuie să fii și foarte ingenios. Iarăși o să apelez la un exemplu pe care îl vedem cu toții, bunăoară, eu m-am prins că pe mine mă interesează lucruri în aparență manipulatorii, dar inofensive: stai și te uiți trei minute la diferite secvențe cum au scăpat oameni din accidente sau, dimpotrivă, n-au scăpat. În același timp, mă uit la sfaturi practice de menaj: cum să bați cuiul astfel încât să nu crape scândura la capăt etc. Și nu cred că o să le aplic vreodată, dar astea sunt incitante, este important să fie decență, oamenii care te manipulează când te prind în asemenea plasă cu asemenea produse să fie decenți, să fie bine intenționați, să nu-ți bage după asta niște produse sau manipularea să fie, hai să zicem așa, totuși cu efect benefic, și nu malefic. Pentru că unul așezat ca în povestea cunoscută a lui Anderson cu fărâmiturile de pâine pe care le ciugulește și nu-și dă seama unde este condus, la un moment dat, pardon, poate să pună mâna pe armă și să se ducă să împuște colegii de școală. Nu-i exclus că acesta tot e efectul unor „instrucțiuni” date de mass-media, care cu foarte multe amănunte, voind să descopere crima, zice de unde a luat arma, cine l-a influențat, în ce sectă a umblat și altul merge pe aceeași cale și ajunge tot acolo, Doamne ferește.

Astea fiind spuse, zic, vă doresc succese în campanie, pentru că aveți o misiune dificilă, să livrați toate produsele Europei Libere către un contingent foarte specific și, mai ales, să nu mușcăm și noi nada pusă de politicieni și, până la urmă, să ne îndeplinim misiunea. Or, misiunea noastră este invariabilă – vrem să vă furnizăm cât mai multă informație, argumente, ca după aia dvs., privitorii = votanții, să decideți cu propria rațiune, cu propriile convingeri, noi doar vă ajutăm. Pe curând!