Va supraviețui mișcarea de protest din Iran?

Protestele contra regimului zguduie Iranul de luni de zile, în ciuda represiunii din partea guvernului, în care sute de demonstranți au fost uciși și alte mii reținuți.

Demonstrațiile au fost declanșate la mijlocul lui septembrie de moartea unei tinere femei care a murit în arest, după ce fusese reținută de poliția moralității, devenind cea cea mai lungă contestare publică la nivel național a regimului teocratic impus în Iran după Revoluția Islamică din 1979.

Chiar dacă protestele au scăzut în intensitate în ultimele săptămâni, este puțin probabil ca furia populară generată de decenii de represiune și de proastă gestionare a economiei să se disipeze, spun analiștii, care prevăd că mișcarea de protest va dura probabil pe măsură ce prăpastia dintre clericii de la guvernare și generațiile tinere din Iran devine din ce în ce mai mare.

Ali Fathollah-Nejad, expert la Universitatea Americană din Beirut, spune că Iranul pare să fie cuprins de „un proces revoluționar” care a început cu protestele în 2017-2018 cauzate de nemulțumiri economice care s-au transformat rapid în nemulțumiri politice.

„Orice astfel de proces implică în mod inerent atât faze de calm relativ, cât și de tulburare”, a declarat pentru RFE/RL Fathollah-Nejad, autorul unui studiu despre protestele din 2017-2018 publicat de Centrul Brookings Doha. „Episodul revoluționar actual sugerează în mod crucial o prăpastie de netrecut între stat și societate”.

„Nu ne mai este frică”

În timpul protestelor actuale, iranienii au cerut desființarea Republicii Islamice și și-au vărsat furia pe cele mai vizibile simboluri ale regimului clerical, între care hijab-ul, vălul pe care femeile trebuie să-l poarte obligatoriu în public, dar și pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Hamenei.

Pe măsură ce autoritățile au folosit din ce în ce mai mult forța pentru a zdrobi protestele, iranienii au continuat să-și exprime nemulțumirea, adunându-se sporadic pe stradă și la comemorările celor uciși în timpul represiunii violente.

Alții au scris cu vopsea lozinci anti-regim, au pictat imagini simbolice pe ziduri, sau au scandat sloganuri anti-regim de pe acoperișuri și la ferestrele lor noaptea.

De la izbucnirea demonstrațiilor, forțele de securitate iraniene au ucis cel puțin 476 de protestatari, inclusiv peste 60 de copii, spun grupările pentru drepturile omului. Au fost arestate peste 15.000 de persoane și doi tineri au fost executați public pentru implicarea lor în proteste.

„Nimic nu va mai fi la fel, ne-am găsit vocea”, a declarat pentru Europa Liberă o protestatară din Teheran, care a dorit să rămână anonim de teamă să nu fie pedeapsă. „Chiar dacă această revoluție nu își atinge scopul în viitorul apropiat, nu ne mai este frică, știm cum să luptăm și cum să rezistăm”.

Un jurnalist din capitala iraniană spune că protestele reprezintă o amenințare semnificativă pentru sistem, dar susține că regimul nu e într-un pericol iminent de a se prăbuși.

Nu există semne vizibile că ar exista fisuri în interiorul elitei conducătoare și al forțelor armate, în timp ce protestele nu au oprit complet economia, încă.

„Vor face tot ce pot pentru a rămâne la putere, așa că deocamdată mă aștept la mai multe tensiuni și la o nemulțumire tot mai mare, în special din cauza situației cu internetul și [moneda națională]”, a spus el, referindu-se la creșterea cenzurii online și la prăbușirea rialului iranian față de dolarul american.

Potrivit lui Karim Sadjadpour, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace de la Washington, istoria a arătat că „pentru ca revoltele populare să fie viabile, ele trebuie să atragă o masă critică și, pentru a atrage o masă critică, trebuie să fie percepute ca viabile”.

„Având în vedere nemulțumirea lor continuă, e clar că mulți dintre iranieni cred că această revoltă populară ar putea reuși să elimine Republica Islamică. Este de asemenea important ca oficialitățile Republicii Islamice să ajungă să creadă că fac parte dintr-o echipă care pierde. Nu am atins încă niciunul dintre aceste puncte critice”, spune Karim Sadjadpour

Un sociolog proeminent de la Teheran, Hamid Reza Jalaipour, crede că decalajul dintre regim și restul populației e „semnificativ”, dar sugerează că cea mai mare parte a iranienilor nu sunt încă dispuși să participe la proteste care să răstoarne regimul.

„În prezent, 15% din societate susțin regimul, și 15% sunt protestatari serioși. Șaptezeci la sută din populație tace”, a scris spus Jalaipour în octombrie în presa iraniană.

El adaugă că eșecul regimul de a asculta la ce vor oamenii de-a lungul anilor a contribuit la valul actual de proteste.

„Regimul nu a învățat nimic din [protestele trecute]. Cu cât conservatorii au înăsprit mai mult Republica islamică în ultimii 25 de ani, cu atât societatea a recurs mai mult la proteste”.