Valerian Isac: „Nu există, probabil, cultura sănătății. Se adresează la medic atunci când suferința deja este insuportabilă”

Datele statistice oficiale arată că circa şase mii de moldoveni decedează anual din cauza cancerului, iar alţi zece mii sunt diagnosticaţi cu această boală. Maladiile oncologice reprezintă a doua cauză de deces în R.Moldova. În multe cazuri oncologii nu mai pot să facă faţă bolii ajunsă în stare avansată, care nu mai răspunde la tratament. Atunci pacienţii necesită îngrijiri paliative, menite să controleze durerea şi să-i susţină emoţional. Pe an ce trece, numărul acestor persoane crește, precizează Valerian Isac, președintele Asociației naționale de îngrijire paliativă şi directorul executiv al „Hospice Angelus Moldova”, fundaţie care a pus bazele îngrijirii paliative în Republica Moldova.

Interviu cu Valerian Isac

Europa Liberă: Cât e de mare suferința în instituția pe care o conduceți?

Valerian Isac: „Dacă e să vorbim de suferința pe care o au pacienții noștri atunci când se adresează la noi este foarte mare, dar după ce ne implicăm noi, suferința se diminuează, uneori dispare chiar cu totul, fiindcă noi suntem acei care trebuie să scoatem suferința, orice tip de suferință ar fi – suferință medicală, fizică, psihologică, spirituală, oricare ar fi – noi trebuie s-o înlăturăm. Și unul din compartimentele îngrijirilor paliative spune despre aceea că orice simptom, inclusiv suferința totală, trebuie diminuată sau înlăturată cel mult în 72 de ore. Dacă nu a dispărut orice fel de suferință în timp de 72 de ore, înseamnă că undeva am greșit.”

Europa Liberă: Lupta cu cancerul poate fi învingătoare?

Valerian Isac

Valerian Isac: „Este o întrebare mai mult pentru oncologi, fiindcă asta este sarcina lor directă, ca să facă profilaxia cancerului, să trateze cancerul, să-l depisteze precoce ș.a.m.d. Noi suntem la celălalt capăt al problemei, când vorbim despre o boală când deja oncologii nu mai pot face față, nu pot să trateze această boală din anumite aspecte. Primul și cel mai important, și cel mai banal lucru este adresarea târzie a concetățenilor noștri. Cu părere de rău, se adresează atunci când deja nu mai poate fi tratată boala nici prin metode chirurgicale, nici prin metode chimioterapeutice și nici radio-terapeutice sau alte metode. Și atunci, evident că acest pacient cade în categoria pacienților incurabili și ei au un sac întreg de probleme, simptome care nu sunt controlate, ca rezultat al patologiei care progresează și în cazul acesta este necesară aplicarea îngrijirilor paliative, ceea cu ce se ocupă, de fapt, hospice-ul. Aș vrea să menționez că lumea este lenoasă în țara noastră din mai multe considerente...”

Europa Liberă: Nu există cultura sănătății?

Valerian Isac: „Nu există, probabil, cultura sănătății. Se adresează la medic atunci când suferința deja este insuportabilă.”

Europa Liberă: Se spune că o entitate ale cărei treburi le gestionați Dvs. e foarte scumpă și statul, sărac, nu are cum să acopere aceste cheltuieli.

Valerian Isac: „Eu nu aș spune că hospice-ul și îngrijirea paliativă sunt scumpe, nu. Dimpotrivă, îngrijirea paliativă în comparație cu tratamentul medical propriu-zis concret al unei boli este mai ieftin. Și, cu părere de rău, foarte rari sunt medicii cei care să facă o comparație între o boală curabilă și o boală incurabilă și să spună: „Fratele meu sau sora mea, eu mă opresc aici, fiindcă eu nu pot să mai fac față. Du-te, te rog, la hospice, adresează-te, acolo sunt profesioniști care știu ce trebuie să facă cu tine”, dar foarte dese sunt cazurile când pacientul este ținut sub tutela unui sau altui medic, cu tratamente care sunt absolut, nu că inadecvate, dar uneori sunt chiar inadmisibile, pentru că sunt unele tratamente care pot să provoace nu o stare de bine, ci, dimpotrivă, o stare de rău. Și atunci, credem noi că totuși îngrijirea paliativă este slab cunoscută, nu vorbim despre masele largi, ci chiar și de către profesioniștii din domeniul sănătății.”

Europa Liberă: Știți de ce? Pentru că îngrijirea paliativă în Republica Moldova are o istorie nouă.

Valerian Isac: „O istorie relativ nouă. Hospice Angelus are o istorie deja de 20 de ani de activitate în Republica Moldova. Hospice Angelus este o organizație nonguvernamentală, care are ca scop principal din anul 2000, de când a fost înființată, să se ocupe de problemele bolnavilor cu maladii incurabile, progresive, avansate, cu pronostic limitat de viață până la 12 luni. Hospice Angelus este acel care s-a implicat și a asistat la elaborarea multor documente legislative, modificări de legi organice ș.a.m.d., ca să creeze acest acces al pacienților la îngrijirea paliativă. Îngrijirea paliativă este o profesie. În îngrijirea paliativă pot să lucreze oameni care au pregătire specială, pe când în domeniul de sănătate, cu părere de rău, colegii noștri, profesioniștii medicali confundă îngrijirea paliativă cu îngrijirile medicale și consideră că ce mai fac și ăștia acolo cu îngrijirea lor paliativă...”

Europa Liberă: Dar în acești 20 de ani câți pacienți au trecut prin saloanele instituției?

Valerian Isac: „De către noi au fost îngrijiți în acești 20 de ani circa 20 de mii de pacienți și dacă luăm în considerare faptul că la un pacient este o rudă sau două, cel puțin, deci cam ar rezuma în jur de 40 de mii de pacienți care au beneficiat de aceste servicii. Dar uneori poate rudele sunt mai mari beneficiari de servicii paliative la Hospice Angelus decât însuși pacientul, întrucât sunt foarte multe cazuri când pacientul este deja inconștient și toată activitatea noastră este mai mult direcționată către rude, ca să știe cum să facă față acestor noi provocări și cum să poată să-și ia rămas bun destoinic de la persoana dragă care pleacă.”

Europa Liberă: Credeți că ar merita să fie extinsă aria activității către regiuni, către provincie?

Valerian Isac: „Absolut! Categoric, da. Trebuie să fie extinse aceste servicii. Mai mult decât atât, Asociația Națională de Tratament Paliativ pe care am onoarea s-o conduc și Hospice Angelus pe care l-am fondat cu 20 de ani în urmă, noi am elaborat un concept nou, pe care l-am numit Serviciul integrat de îngrijiri paliative raional. Ce ar prevedea acesta? Prevede crearea unui serviciu în fiecare raion, care s-ar ocupa de acești pacienți incurabili, fiindcă în fiecare raion este un număr anumit de pacienți incurabili. Și aceștia nu sunt numai cei oncologici, și nu sunt numai maturi, dar sunt și copii. Dacă e să vorbim de Republica Moldova, noi pe țară avem în jur de 25-26 de mii de pacienți care necesită îngrijiri paliative. Este o cifră mare.”

Europa Liberă: Mulți dintre ei zac acasă, pe patul din familie.

Valerian Isac: „Nouăzeci la sută se află acasă și acasă trebuie să le creezi condiții, trebuie să-i asiguri cu pansamente, cu scaune cu rotile, cu premergătoare, cu paturi funcționale ș.a. Noi avem peste 200 de paturi funcționale distribuite la beneficiari, noi avem tot timpul insuficiență de astfel de paturi, suntem permanent în căutarea lor, pentru că un pat de acesta îmbunătățește calitatea vieții unui om muribund extraordinar de mult. Și dacă vorbim de aceste 26 de mii de pacienți, înseamnă că noi vorbim despre perspectiva pierderii acestor oameni într-un an-doi, deci vorbim despre o categorie de oameni care trebuie să moară în niște condiții adecvate, trebuie să aibă acces la o moarte destoinică și trebuie să vorbim despre acest lucru, pentru că fiecare om are dreptul la viață, să se nască și fiecare om are dreptul la o moarte decentă.”

Europa Liberă: Munca Dvs. este apreciată pe interior, dar și în afara Republicii Moldova.

Valerian Isac: „Vorbim post-mortem despre Excelența Sa Principesa Marina Sturdza, îi plăcea să fie numită Marina, deci nu-i plăceau onorurile. Ea a venit în Republica Moldova prin 2010 și s-a implicat destul de activ în susținerea Hospice Angelus. Cu câțiva ani în urmă a decedat...”

Europa Liberă: De ce această familie Sturdza s-a îndrăgostit de Republica Moldova și a decis să facă aceste gesturi de mărinimie?

Valerian Isac: „Sturzenii se trag din familia regală a Moldovei, deci sunt descendenții direcți ai familiei regale și noi suntem foarte onorați și mândri de faptul că nepotul Prințesei Marina Sturdza, Ștefan Dimitrie Ferdinand Sturdza, a preluat această moștenire onorifică, inclusiv pentru noi și el este patronul Fundației Hospice Angelus în Moldova deja al treilea an. O să fie prezent la Balul nostru de caritate care va avea loc în luna mai și vom continua...”

Europa Liberă: Reușiți să sensibilizați lumea ca la aceste baluri de caritate să crească numărul celor care vor să-i ajute pe cei mai triști?

Valerian Isac: „Dar n-avem altă soluție, pentru că este foarte greu cu sursele financiare care vin din partea Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, fiindcă avem un contract cu ea, nu acoperă cheltuielile necesare, întrucât standardele de îngrijire și de acordare a serviciilor paliative pentru pacienți sunt gratuite, absolut gratuite, dar aceste servicii costă. Și aici vorbim despre cheltuieli pentru medicamente, pansamente, consumabile medicale, paramedicale etc., etc., dar trebuie să vorbim despre acest lucru, și cheltuielile pentru salariile angajaților hospice-ului, fiindcă este o lege nescrisă în cadrul Hospice-ului Angelus că dacă cineva dintre angajați va lua un leu de la vreun beneficiar, el până în seară este șomer.”

Europa Liberă: De la un pacient, ați vrut să spuneți?

Valerian Isac: „De la un pacient, da, dacă va accepta măcar un leu, atunci va deveni șomer în aceeași zi. Acest lucru se respectă și sper că se va respecta încă o perioadă îndelungată, dar aceasta impune o mărire a salariului, ca oamenii lucrând în asemenea condiții și situații de stres permanent să fie motivați din punct de vedere financiar. Ei își fac onest lucrul, cu bunătate și empatie față de problemele oamenilor aflați în îngrijire, dar ei trebuie să aibă o motivație, deoarece ei au în spatele lor familii, ei lucrează de dimineață până în seară la hospice, dar restul timpului trebuie să se afle în familie.”

Europa Liberă: Ați spus că ați contribuit la îmbunătățirea normei legale, ați spus că atâta lume rămâne mulțumită că ajunge în această instituție. Ce vă doriți cel mai mult acum, după două decenii de activitate?

Valerian Isac: „Cel mai mare vis al meu este construcția unui hospice cu toate condițiile pe care trebuie să le aibă. În municipiul Chișinău să fie un hospice contemporan construit după cerințele care sunt pentru astfel de instituții – acesta ar fi cel mai mare vis al meu. Al doilea vis care sperăm că poate ar avea și el șanse de înfăptuire – deschiderea acestor servicii în centrele raionale pentru deservirea pacienților, dar aici mă tem că sunt multe probleme. Nu vorbesc de probleme legale. În Republica Moldova sunt toate documentele, normativele pentru asigurarea serviciilor pentru acești pacienți. Noi avem acces la medicația care este necesară pentru pacienții aceștia, problema cea mare sunt cadrele. Eu mă tem că noi nu vom putea să găsim oameni pe care să-i atragem ca să lucreze în aceste servicii de îngrijiri paliative, ca să fie oameni onești, ca să fie pregătiți în domeniu și să-și facă jobul așa cum trebuie, conform cerințelor și criteriilor îngrijirilor paliative.”

Europa Liberă: Și aici își spune cuvântul exodul, migrația care nu se stopează?

Valerian Isac: „Sigur că da. Noi în Hospice Angelus avem patru locuri vacante pe care nu le putem completa, deoarece nu avem medici, nu avem asistente medicale suficiente. Am vrea să extindem aceste servicii, să le mărim ca să diminuăm povara de pe fiecare persoană care prestează aceste servicii, fiindcă este un lucru stresant și nu am vrea să-i încărcăm prea mult cu emoții negative.”